QX/MX Abidox

O iluzie inceata despre o carte pe care vreau sa o public.

Abidox

O carte despicata in 4

S.P.A.Alexandru

Adam. Din scoarta in scoarta.

Pai Dumnezeu a zis sa fie lumina. ´´Ohm´ul este cel mai mic si rezistent lumen daca e pana acolo...´´ Chestiunea e si ca la inceput a fost cuvantul.
´´Probabil absorb informatia pana ma nasc´´ asta zicea Adam, nestiind ca Dumnezeu deja il plasase in uterul femeii...
Trecu timp brut in care Adam tot absorbea informatii, muzica, tot felul de alte lucruri, problema e cum se intelege deja, era cumva decalat.

´´Mi´e sete´´ si primi apa. Apoi incepu sa se joace de´a sa fie lumina. Nu era mai mult decat un zeu normal... Nu se intampla ceea ce doar Dumnezeu putea face, si, probabil singurul in care avea incredere, tinand cont de latura sa negativa, Lucifer, Stea de Dimineaza, care a intrat in minti multe si a facut sa aibe halucinatii, cum, repet, Dumnezeu avea incredere ca numai in Adam avea incredere. Dar nu avea Adam credinta...

Oricum Dumnezeu se mira cum de a baut totusi Adam apa.

In ziua in care a recunoscut ca a simtit prima data gust de lapte, cadem in poveste mai departe... Cam era lumina, dar deja Adam era copil, si, ajungem in capitolul urmator, al vietii unui suflet care traieste dinainte sa stie, sau cum urma sa aflam in repetitii de la cel mai mare savarsitor de minuni, cel ce a experimentat mai´nainte moartea...

Asta cumva deja exista ca idee, dar timpul nu reusea sa releve. Astfel se trezi Adam singur in gradina familiei, familiei mari, Edenul. Locul care se credea ca nu este o planeta, ci este o plansa bine delimitata, inainte de a se impartii ziua cu noaptea si asa mai departe...

Adam nu credea ca sta in gradina, iar din cauza ca nu recunostea vreo familie decat cu gandul adanc, si, Dumnezeu a decis sa ii faca o fata. ´´Sa te trezesti mai bine, iti rup o coasta din tine pana dau suflul acestei femei, care precum regulile mele, nu trebuie facut fals idol.´´ ´´Am inteles, si pe langa asta te´as si crede´´spuse Adam.

Zis si facut, dar familia inca nu aparu, iar Eva, caci asa se numea fata, era vazuta de Adam ca una dintre cele mai frumoase zane, si i´a spus asta, dar in timp ce mai schimbau cuvinte, Dumnezeu incerca sa le explica ca exista lucruri pentru adulti si lucruri pentru copii, plantele mai exact care sunt preparate sunt de a ramane preparate, nu fortat natura in a da ceea ce nu e, iar amandoii copii vazusera cum o planta straluceste si una nu, desi cea care straluceste era declarata interzisa, intr´o lume in care forma corecta si frumosul, primeaza.

Adam i´a spus Evei seara ca trebuie amandoi sa se culce acolo, dar el e obosit si trebuie sa doarma.

Eva s´a intins langa Adam, dar cum Adam a cazut in somnul adanc meditativ, a fugit si a consumat din fructul oprit, ceea ce l´a trezit pe Adam... Eh... ´´Ce mai e de facut cand se trezeste morocanos. Maine stie ca e pauza si nu ii place niciodata. Tot mai departe merge´´. Astfel trebuie sa schimbam scena, caci Adam numai auzi din fundul mintii cum s´ar spune ci era pe punctul de a deschide ochii. dintr´o clipire.

Dupa cum stim, Adam s´a trezit si a ´´muscat si el din mar´´... Eva, convinsa de puterea sarpelui de a te convinge ca poate trai oricum si oriunde, l´a trezit pe Adam, dupa cum am mai spus, si prima idee pentru a salva lumea, aia i´a fost. Greseala din panica a continuat, si fara nici un elogiu, cruci, sau alte semne sfinte ce le putea face, a consumat din planta permisa...

Nu avea sa stie Adam exact ce il asteapta, dar jucandu´se cu Eva, a inceput sa vada latura ei copil, si, pe langa asta, totul stralucea prea tare, o incursiune cu poluare luminica, despre care nu se vorbeste mult.

I´a izgonit Dumnezeu pe cei doi, dar Familia lui Adam avea un cuvant despre care nici el insusi nu se putea gandi usor cum sa reactioneze, dar, ca un om calm, avea sa ia lucrurile pas cu pas, pana va intelege ce e de inteles si face ce e de facut.

Deja vroia sa moara pentru ca l´a dezamagit pe Dumnezeu, dar era socat ca Tatal Sau din Familie era fericit. Atunci i s´a infiripat lui Adam in minte ca Tatal Sau Biologic ar putea fi de partea cealalta, nu a lui Dumnezeu.

In trecerea catre taramul exterior, la granita, Adam, certandu´se mai mult cu el insusi si uitand putin de Dumnezeu, concentrandu´se la ideea cu familia, a poposit la granita, iar cand a vrut sa ii dea drumul Evei, a aparut inca o fata, celebra Lilith. Avem in capitolul urmator sa urmarim exact ce s´a intamplat la hotar, dar va lasam cu aceste cuvinte sa fierbeti un pic, de la paragraf la paragraf, in asa fel incat sa ingeram totul corect.

Ajuns la granita cu pricina, Adam se hotari sa ramana, si, cu mai multe fete, a facut primul grad de scoala.

Erau la scoala sau la gradinita, iar fetele se mirau ca Adam poate fi la fel de suav, la, fel de inteligent, la fel de siret ca si ele. Asta facea grupul stabil, dar Familia, cea care conta atat de mult si Evei cel putin, incepeau sa isi cheme copiii acasa, iar acum nu trebuie sa intelegem decat ca timpul acolo trecea in termeni ´´biblici´´ precum expresia spune.

Adam s´a dovedit a stii foarte bine sa fie artist, iar la cata minte avea, toate rasunetele il vedeau arhitect, pentru asta, ramanem pe paragraf pentru a continua discutia ca atare.

Dumnezeu si Lumea l´a trezit pe Adam langa casa parinteasca, iar un om foarte nervos a venit la el. Tatal sau.

´´Daca a´ti stat si nu a´ti facut altceva decat sa invatati, vreau sa vad ce stii sa faci´´. Nu a apucat Adam sa gandeasca mult, caci era pe cale sa si piarda clipa, dar in ultima fractiune a cerut un creion si o hartie.

Prima plansa de arhitectura pe care toata constiinta o accepta ca reala este releveul facut de acest Fiu al lui Dumnezeu catre tatal sau, in timp ce intreba de mama, iar munca lui fu apreciata, dar nu cu dragoste. Ci cu intrebari:

´´Dupa ce anume dimensiune te´ai luat tu cand ai desenat treaba asta. Esti sigur ca sunt 25 de sindrile pe rand la acoperisul casei, sau mai numar odata?´´ Si gesticula peripetios cum ca el se ia dupa alta masura, dupa oca, dupa detz, dupa zoll... Nu reusisera sa se inteleaga, Totusi cu ultimele puteri Adam striga odata Rha! si rase scurt, caci ii aducea aminte de lucruri placute sin scoala. Mai apoi e complicat de pus punctul pe i cu ce s´a intamplat, dar vom ajunge acolo.

Bineinteles ca problemele inca aveau sa il caute pe al nostru Adam. Se gandea la scoala, la cat de bine se intelegea cu fetele, dar cat de greu este acuma sa se simta bine, cu o familie care nu il baga in seama si, de fapt, nimic de facut.

Avea grija de flori. Ii placea sa le categoriseasca si uneori cauta anumite flori dupa urme din natura. Ceva ´´hash pur´´ zicea el.

Nu a apucat sa cada mult pe ganduri caci a ajuns sa realizeze altceva. Ceva ce avea sa il duca pe alt plan, dar intelegand oamenii ce nu erau ca si el. La urma urmei si noi suntem aici sa intelegem.

A aparut in mintea lui un fapt ciudat. De fiecare data cand striga Rha sau Facea HaHaHa si ii mai scapa unul, aparea un animal la inceput. Asa a cunoscut Adam lupul si a elaborat teoria Alfa si Omega.

Dupa un timp, el mai crescu, si vedea ca desi vorbeste cu tatal sau si cu mama sa ce era pe acolo prezenta dar nu prea implicata, nimic nu se intampla. Nimic nu se infaptuieste. Astfel Adam a ajuns sa se inraiasca, si Dumnezeu nu a inteles de ce... Din nou.

Problema era ca pe cat se intampla aceasta ´´eroare in matrice´´ pana la urma numita, omul care aparea aparea tot mai bine imbracat si dotat. In zare, de vorba cu parintii, de fapt, parea un suflu nou, dar care incepea sa taie respiratie.

Greseala pe care o mai amintim, daca e sa o numim asa, e ca, crescand, Primul Fiu al Lui Dumnezeu, a continuat sa creasca planta cunoscuta in Eden si il rodea mult sa inceapa sa cante din nou, mai salbatic si mai din suflet decat multi, asa ca fu pe placul Lui si asta il multumi.

Clar ca de aici porni o razvratire. Adam pleca cu un alai ce venise dupa multe din aceeasi directie, si, nu intalni mai pe nimeni pe drum, decat o familie la care acesta ii spuse: ´´Tu, barbate, pentru mine esti Rha, poate tu si copiii tai masculini (caci avea doi), iar femeile tale sunt Fa, Ma, La´´ tacu un pic si apoi adauga: ´´Eu am auzit ca voi il strigati pe Dumnezeu, pe Lumina vietii noastre tot dupa nume dinacestea, dar...´´ si cazand pe ganduri, aduga: ´´O sa vin cu voi!´´ ´´Pana unde?´´ se angaja in discutie prima data barbatul. ´´Ar fi bine sa imi zici si Ta sau Pa.´´

´´Pana la urma cred ca e bine ca sunt arhitect (zicea Adam mergand si vorbind parca mai degraba cu Dumnezeu). Poate sunt mai multi ca mine pe aici si avem misiuni diferite. De mine asta a prins´´

´´Sper ca te vei tine de lucru. Iar Adam descoperi ca Lumea nu functioneaza cum trebuie si deja incepu a´si explica cum si de ce nu aude vociile in toate cavitatiile ´´desenate´´ de el pe planul Domnului. ´´Poate lumea nu este gata inca. Poate e nevoie de mai multa munca´´. ´´Pai daca munca cauti sigur vei gasi´´ adaugase omul si il indrepta putin pe acesta inspre un loc cu treaba. Ajuns acolo, complicam prea mult povestea sa fim sinceri, si, alegem sa ne multumim cu faptul ca Adam a ajuns intr´un fel de cetate, care pe langa casa lui pierduta de orice societate era de´a dreptul oras. Isi spuse gandul locuitorilor si ajunse sa se gandeasca la o metropola, dar tacu si merse inapoi acasa cu ultima tigara speciala facuta aprinzandu´si´o.

Oamenii din localitate aveau multe de spus legat de asta, dar intelesesera ca e voie si ca daca acel Adam venise de nici unde cu planta la el si consumand´o nu are nimic, pot si ei face asta.

Dezumflat putin de treaba, acest mic filantrop ajunse din nou acasa unde va fi ca ar avea parte de surprize probabil, dar sa le vedem, sa le intelegem.

Ceea ce l´a ajuns din urma pe Adam era de´a dreptul socant pana si pentru cunoscatorii de istorie, dar asta este pentru capitole urmatoare.

Oamenii, toti, din Familie sau nu, aveau o mare deschidere spre a extinde lumea, erau harnici, nu se certau, colaborau, stiau sa citeasca pe buze si semne si cat, dar toate in timp ce deprinsera multi din dorinta lui Adam de a sta si cu planta sa in Lume, si, ciudat cumva, de cand aerul incepuse sa fie incetosat de fum de THC/CBD, desi nici nu se punea problema ca Adam sa se deranjeze usor, fiind tacticos, Lumea blama planta din ce in ce mai mult pentru esecurile lor.

Veni o zi si se puse Adam sa vorbeasca la Luminatorul zilei, cam singurul cunoscut cu adevarat pe vremea aceea. Luminatorul noptii a mai durat pana sa se afle ca reprezinta atentionarea lui Dumnezeu cum ca daca nu vor lumina lui se vor afunda pana frumoasa lor casa va deveni un bulgare de praf selenic...

´´Vreau sa se poata fuma, dar unii se chinuie cu lucrul acela special ce il simt de la mari mari (se deprinse in a evita sa numeasca planta Maria sau Ioana sau chiar Mariuana/Marihuana caci e nume de femeie, iar o planta nu are potenta de sprijin in viata pe cat o are o femeie, dar este atat de fina si de placuta ca iti permite sa vezi putin mai mult din sclipirea Lumii in genere). Cred ca ar trebui sa fie si fum fara gust, cumva´´

´´Nu se poate, doar apa nu are gust, si daca insisti prea mult te pun sa fumezi aer sa vezi daca simti calcul.

´´Doamne, Tata, ma gandesc ca ar trebui sa aibe gust, dar gustul acela ce il simt florile, gustul acela ce le face asa de colorate si frumoase, unde a poposit buma regala si nu a facut decat sa stabilizeze. Totusi, multi dintre cei care sunt impinsi sa consume se dezechilibreaza, si chiar cred ca in fapt, imi place mai mult sa fie ceva ce vad in ochii animalelor cand ma apropii de planta. Nervi, sau acceptare tacita.´´

´´Uite, du´te prin gradina Parintilor tai, iar de vei gasi un mod in care sa convingi o planta sa creasca pe un teren viran de pamant, va fi planta despre care tu vorbesti, dar nu va fi niciodata mai mult decat o fata sau vreun baiat ieftin pentru cine priveste minunea, ci va fi ceva de duzina.´´

´´Da, si eu cred ca asa se vor alege familii, mai ales ca simt cumva ca suntem mai multi frati pe lumea asta deodata si care poate nu ne vom intalni niciodata fata in fata, intalnire de gradul III, ci ne vom simti´´

´´Am incredere ca o sa te descurci, fi puternic, ca un barbat gingas´´

Se duse Adam sa planteze planta minune si apoi se duce povestea departe, dar o luam pas cu pas pentru elocventa. Prima data sa aflam cam ce stim din modul in care poti convinge o planta sa iasa din nimic, aparent pamant, sa creasca, sa aibe gust ca cel mai bun pamant pe care il stim si curat, dar considerata oricum inca o greseala.

Nu incerc sa indoctrinez lumea in greseli, ci incerc sa vindec o boala despre care vom vorbi mult mai departe.

Aceasta numai daca o iei de la cineva. Si aparu o imagine a Evei in fata care avea sa schimbe istoria pentru totdeauna...

Magnificul vine din faptul ca el a realizat ceva. De fapt amandoi. El era copil si vedea in viitor forma fetelor ce il facea sa o vada ca fata ideala. Ea era defapt o copila. Dar atinsa de ochiul tineretii. El numai avea sa o vada credea, dar pe langa casa trecu ceva admirabil. O imagine a cresterii ei perfectese nascu in mintea tuturor, desi pentur mame nu se va schimba proportia de care habar nu au la puricat fata de fatul care ar trebui sa fie la sfarc dupa lapte.

Adam isi aminti caci gusta apa pentru prima data si desi fuse alba si avea gust de lapte, a ajuns apa, si pentru fiecare lumea avea sa insemne mai mult decat ceva simplu doar pe tema aceasta.

Lucrurile sunt foarte frumoase sau foarte perfide si intrebarea ramane: Va merge Adam din nou dupa Eva sau a pacatuit atat de mult degeaba, deci e si delasator?

Vom afla intr´un nou capitol...

Adam s´a hotarat sa isi ia multe neveste dintre colegele lui vechi si sa faca copii frumosi si sa ii creasca dar nu stia decat ca o vazu pe Eva mergand cam in directia in care mersese el. Porni.

Ajuns acolo se puse si facu un copil cu Eva, intre proiecte de arhitectura mai facu cu una Maria, doi copii, cu una Ioana, vreunu si apoi gasi o fata Galateea care ii facu trei copii. Problema era aceasta: copiii erau crescuti integral de femei, el avand de facut proiecte de ii ieseau pe ochi. Era devastator sa nu poata nici familiile sa le vizite, de ajunse sa ii convinga pe barbati ca le iubeste, prin faptul ca le scria scrisori, le dadea nervi de neoprit daca vroia sa treaca pe acasa si tot asa.

Dupa ce va trece mirajul, ce va avea sa se intample? Il scapa si fata de oameni. Se chinui sa o aduca si pe Lilith si dupa ce i´a facut si ei doi copii si inca unul Evei, se afla un raspuns: vi din nou, cu un alt nume.

Incredibil dar adevarat. Adam dupa ce muri veni cu numele de Abel Cain, in care se lupta foarte mult incercand cea mai de jos viata.

Apoi se nascu Noe. Avea doua neveste. De ajuns.

Apoi se nascu Moise. Avea doua neveste. De ajuns.

Apoi se nascu Solomon. Avea doua neveste. De ajuns. Isi iesi din sarite si gasi o a treia fata cu care vorbi o eternitate dupa cum parea, dar nu intelese mult.

Apoi se nascu Iisus si cand vazu ca de fapt nu Dumnezeu, ci oamenii s´au invatat sa ii dea doua femei si sa copieze tot ce facuse cum vroiau ei, incepu sa se certe cu Soarele. Ajunse atat de tare sa se certe cu El, ca femeile se plangeau de boli mentale. Se puse sa se autodenumeasca Dumnezeu. Ajunse sa fie mai special in mintea lui decat oricine altcineva, iar dupa un timp intelese ca el, de fapt, avea Soarele prieten si Dumnezeu. Poate Tata...

Nimic mai incredibil dar ceruse o femeie la care sa ii faca copii care sa vorbeasca o limba nemaintalnita, caci altfel el nu va mai face copii...

Fabulosul aparu. Adam, vechiul, cu numele lui de Iisus Dumnezeu se crezu atat de mare ca desfacu Soarele sa afle ce limbi avea ascunse in spate. Acesta zise ca nu incepe sa se invarta linistit daca nu se pune sa ia cu salt totul de la inceput, o farfurie curata, cum s´ar mai zice, legat de faptul ca lumea are nevoie de o ordine noua, iar asta probabil nu se va schimba niciodata.

Ciudat ramane ce s´a intamplat... Dupa o Apocalipsa, Adam se trezi inapoi in casa parinteasca, unde se puse sa creasca ca un copil normal, pana cand intr´o zi il usturara atat de tare ochii incat numai suparta sa stea in pielea lui.

´´Ma faci sa port pielea diavolului si toti diavolii astia fumeaza din planta pe care eu am pierdut´o pe Eva...´´

´´Nu vroiai tu parinti?´´

´´Ai dreptate, dar e atata fum aici ca nu stiu ce sa fac. Si are si un miros puternic.´´

´´Tu trebuie sa decizi ce e de facut Adame. Lumea a trait destul de mult fara fii directi de ai mei pe aici, iar tu pari cel mai capabil, doar ca pierzi uneori din bunatate.´´

´´Pai, pielea mea...´´

Adam se puse si cautase in toata padurea. Disecase toate plantele, toate tufele, poate poate o gasi ceva de fumat fara gust cumva si cu fum cat mai dispersiv...

Dupa ce facu o carte in care tatal sau cand se uita rase si ii spuse ca nu a facut nimic ci doar a pierdut vremea, a inceput sa se roage.

Ani de zile a stat cu mama sa in casa si facea rugaciuni simple, pana cand iesi in curte, si cu ochii la Soare:

´´Doamne! Vreau o planta sa pot sa fumez, sa nu fie drog, desi la tine cam tot reiese asa, si, sa imi fie buna si la taiat gustul din planta puternica care oamenii astia numai termina de fumat din ea si nici nu par sa faca mare lucru´´

´´Pai pentru asta trebuie sa ma plantezi pe mine!´´

Adam incepu sa rada in hohote si zise: ´´Banuiam ca esti Dumnezeul meu ca Soare, dar cum sa te plantez? Sincer, ne ajuta cineva, ne tine de bine si de rau, ne are in grija?´´

´´Poate nu ai auzit de Sfantul Duh Adame... Ai avut tot suflul lui in tine de ai avut avant inainte.´´

´´Inainte... Ma pun sa fac rugaciuni pe un pamant maro si il pup si il ud si il ud si il pup si il pup si il ud si il ud si il pup.´´

´´Parca ai zis de patru ori´´

´´Vrei imitatia asta de planta?´´

Se intuneca lumea in zona plantatiei de cat era lasata de izbeliste, pana cand... Aparu un domn politist: ´´Ce ai aici?´´ zise. ´´Am cea mai simpla planta de fumat si e a mea´´

Atat trebui pentru ca Adam sa iasa din bucla saraciei si toata viata a devenit un fel de agricultor cu afacere. Nu ii lipsea nimic.

´´Cum sa trecem de o asemenea abjectie?´´ se auzi indurator Dumnezeu

´´Eu ma duc ca si cel mai simplu daca asta ajuta. Am obosit´´

Incepu o viata pentru Adam in care nu stim exact cum l´a chemat pentru ca nu s´a prezentat niciodata. Vorbea o limba stalcita si copilaria probabil nu este importanta deoarece nu avem nici o informatie despre ea. Dar avem in cunostiinta ca se intelegea penrfect cu parintii lui, mai ales cu tatal sau, pentru care vom afla mai tarziu ca are o afinitate speciala. Probabil e ceva legat de logica lui si vocabularul Domnului cu el care influenteaza mult, dar sa nu ne pripim.

A inceput sa aibe sens viata sa cand se trezi in plimbare cu o domnisoara destul de frumoasa, cum ii este pe plac, si, vorbea putin, mai ales pentru ca ei nu ii mai tacea gura ´ioc´.

Au mers si au mers, si el nu avea pofta de viata, fiind tentat si chiar aplicand o idee sau un reflex ce il avea. Numea toti barbatii Ra. Ii era promis de fata ca va avea tot ce vrea si de ei ca probabil nu se asteapta la ce are sa vina.

Din acest punct mai mult se rupe filmul.

Ajunse sa fie batran si era acuzat mereu ca isi ´musca din mar´. Adica ca nu zice chiar tot ce are pe inima ca de obicei. Era un suflet pierdut cum ar aborda subiectul contemporani ai lumii moderne.

´´Doamne ce lume goala´´ spuse dintr´o data sfasait si plin de intrebari pentru ca vedea cum trebuie si era cum ar trebui. Constient de lumea inconjuratoare in totalitate.

A aparut un om in scena si el a bombanit ceva, dar omul s´a apropiat si a spus asa:

´´Cum ma cheama?´´ ´´Dumnezeu...´´ ´´Hai nu ma lua la misto, spune´mi cum crezi sau stii tu ca ma cheama´´ ´´Ra´´ spuse Adam in aceasta viata in care generaliza mai degraba orice. ´´Eu numai vorbesc cu tine´´ zise omul, si dintr´un sentiment de tacere si durere, Adam spuse asa: ´´Eu vreau sa iti spun Ioan, dar tie nu iti place numele si nu stiu ce sa zic, caci eu vreau o lume plina de lucruri diverse in care sa facem una alta, fiecare dupa placere, dar am ales sa nu fac nici un pacat si sa ma inchid in mine´´ ´´Pai si faptul ca suntem intr´un desert e un impediment? Am o tigara in mana. Vrei si tu?´´ ´´Eu as vrea, dar am si eu´´. Atunci se impotmoli lumea din nou putin caci omul nu crezu, dar totusi se ceru la vorba lunga pe care nu o vom istovi sa o desfasuram pentru ca multa probabil ca nu o stim, dar cert este ca Adam striga ´´Femeie, tigara!´´ si venea femeia cu tigara. ´´Real interesant.´´ declara omul. ´´Nici nu ai casa pe aici si tu vrei sa te cred ca femeile astea care iti aduc pe rand tigari si cu care zici ca ai copii sunteti si traiti in Lumea Noua!´´ ´´Chiar ca e Lume Noua...´´ conchise Adam. ´´Eu nu sunt bun de lumea voastra. Totul e robotizat cumva. O matrice incompleta. Nu reusesc sa imi traiesc viata mai deloc, caci femeia, sau ma rog, femeile mele sunt diferite fata de ceea ce cred parintii mei, Doamne iarta´i..´´ ´´Ai incredere in Dumnezeu si in mine si pune´ti o dorinta macar, caci eu nu sunt aici pentru totdeauna´´ ´´Ca si parintii si ca si toate. Vine seara. Ai dreptate. Imi pun o dorinta daca iti pui si tu una. Primul.´´ ´´As vrea ca toti oamenii sa fie ca tine´´ zise acest Ioan. ´´Ha! Nu cred sau nu stiu daca e posibil, dar probabil ca Lumea, asa cum mi´o imaginez eu, e clar ca are mai multi regi, faraoni, tehnocrati...´´ ´´Ai de pus o dorinta.´´ ´´Eu imi doresc sa dispar de pe Lumea asta si sa nu apar decat cand va fi sa fie, cand tot ce am facut eu va fi inteles si cand Lumea, defapt Eu, voi fi pregatit sa iau Lumea in piept.´´ Ioan s´a suparat si a zis: ´´Un om ca tine nu e inteles? Vrei copii? Ai turme de ei. Lumea in piept, deja ai facut primul pas. Nu stiu cine esti, dar vad mult intuneric in viata ta´´ ´´Sa fie Lumina la tine si eu sunt multumit. Acum ma duc sa ma culc in pestera asta in care traiesc´´

Acest Ioan a fost primul om care a interzis oamenilor sa traiasca in pesteri si a conchis ca familia lui Adam este salbatica si trebuie introdusa cu forta in sistem cum ca acesta nu este capabil, motiv si al mortii lui Adam, care oricum auzi din Lumea din care se stia El:

´´Te´am luat cu arcanul si cred ca avem multe de discutat pana sa iti fie dorinta pe plac, dar lasa oamenii sa fie asa cum sunt. Unii sunt mai draci, altii pe dos. Ideea e ca tu pe planeta pe care o aranjez numai ai loc si trebuie sa muncesti mult sa ajungi vreodata.´´

´´Macar suntem deacord ca este planeta..´´

´´Simtindu´te asa de trist, vreau sa iti arat cum arata Lumea, de la inceput. Simt ca m´am grabit´´ zise D´zeu. Si continua: ´´Uite, eu cand am simtit ca aici este viata, am vazut o intindere mare de apa, asta.´´ ´´Banuiesc ca ai vazut si pamant undeva´´ ´´Am sa iti arat, daca ghicesti ce este acolo pe pamant..´´ ´´Prima data trebuie sa inteleg cum de ma simt ca un om, dar nu sunt, plutesc, si vad cu tine ce e pe aici pe jos ca sa zic asa.´´ ´´Nimic mai simplu. In lipsa unei idei mai bune, ai fost promovat la Sfantul Duh´´ ´´Eu as fi zis inger, dar Sfantul Duh imi place cum suna. Apropo. Precis ca pe marginea pamantului la care o sa ajungem, sau in zona acolo e planta din gradina pe care o protejai atat de mult, dar totusi o acceptai!´´ ´´Eexact. Vroiam sa spun ca nu trebuie sa ramaneti fara ea niciodata. Ea tine minte toate povestile, limbi multe, muzica, undeva deasupra de nori este ceea tine minte numele´´

De curiozitate, Adam vorbind si intrebandu´se cum ajunge de acolo sa vina viata, se multumi spunand ca probabil este ceva in apa. Si, avea dreptate. ´´Cand a venit o furtuna mare, dupa ce am pus la cale destul de multe s´a intamplat ceva. Acum vreau sa te concentrezi si sa iti pui in cap un gand simplu.´´ ´´Barbati, femei´´ spuse Adam. ´´Ei, daca tu cu gandul acesta poti trai la fulgerul ce are sa loveasca floarea asta fara petale si sa ajungi deodata cu cel mai scurt drum, al lui Lucifer, la baza ei, vei vedea prima forma de viata. Prima zbatere spre ceea ce ai incercat atat de darz sa fi.´´

Zis si facut. Se puse Adam si porni cu fulgerul, ajunse primul si deodata vazu in pamant langa planta o rama, care intelegea ca este ceva din apa care incerca sa ajunga la planta atat de repede ca fulgerul si nu reusea, dar a ajuns sa faca ceva... Vant... Cum s´ar spune. De aici mai departe afla ca planta a avut mult de suferit caci Lucifer vroia sa o starpeasca spre ceva mai miraculos si invada planeta de copaci, dar Dumnezeu umplu apele de pesti si padurile de pasari si planta avu loc tot timpul undeva, si, destul de mult... Povestea continua cu ei incercand o limba foarte obositoare, un fel de saxona, daca, araba, doar ca Adam sa vada prima turma de cai liberi si cat de prietenosi erau cu tot ce insemna viu, dar si cele mai mari minti arhitecturale, caci viata se indrepta logic catre unde avea Adam in imaginatie sau memorie ca fusese. Astfel Dumnezeu ii prezenta lui Adam goanga: ´´Astea, daca le lasi in pace, se plimba si incearca sa construiasca tot terenul cu case, dar o sa le fac aievea pentru ele din pamant cu ajutorul tau sa vedem daca mai sunt doritoare.´´ ´´Pare interesant, dar cred ca mai bine vorbesc cu ele!´´

Astfel Adam daduse de stilul de lirica libera si reusi sa il impresioneze pana si pe Dumnezeu, care se plafonase putin, dar il lasa pe Adam sa isi afunde mintea intre ceea ce aflase si hotari ca pentru o perioada il lasa in pace pe acesta.

A trecut o perioada buna de timp de la cele intamplate pentru sufletul acesta, Adam... Dumnezeu il duse asa de aprope de El pe Adam incat vedea Lumea toata deja de ceva timp si incepu, normal sa isi caute perechi.

Cumva, oamenii vroiau sa ofere anumite femei vreunui zeu cu adevarat. Dar nu credeau ca exista unul. Adam pica in plasa odata si se indragosti de cum arata o femeie a unora. Aceasta vru ca zeu sa coboare, si Adam nestiindu´si forta de Sfant Duh, cobori in femeie, desi stia ca ceva nu urma sa fie bine. Cobori si femeia zise: ´´A venit!´´ ´´Acum e cu tine, tu esti el, mergi mai departe si arata´ne cum sa facem lumea mai buna´´ ´´N´am cum´´ se auzea Adam in mintea ei, dar ea nu asculta... Asa ca acesta s´a deconectat si a zis: ´´Parca tot asa sunt femeile, cum le stiam.´´ Ulterior se pogorase la cateva procreeri. Ale altora.

´´Daca exista un zeu, am o femeie pentru el´´ auzi alta tura. ´´Am mai muscat´o´´ zise Adam. Parea ca Dumnezeu il lasase singur pe Adam aceste zile. Adam se pogori intr´o lampa si apoi iesi intre ei si le dadu putin din planta speciala, evident. Acestia incepura atat de mult sa se mire, incat tot poporul lor incepu sa il caute, pana cand acesta a declarat ca este in Soare, si, cand Lumea, desi Dumnezeu isi facu aparitia si interzise acest lucru pe jumatate, femeia poporului ajunse in ceruri cu Adam, iar Adam ajunse din nou sa rupa lumea cu ceea ce avea el aclo. Frumuseti la palat.

Probabil ca Lumea il considera deja pe acest Sfant Duh mai mare decat Dumnezeu cand chemasera studiu de precizie prin actorie de prostie lucie inspre ce si cum este femeia defapt. Normal ca Adam Duhul era interesat, fiindca avea sa afle cumeste el in ceva mai mare exactitate cand este viu, dar barbatii pe care ii nimerise nu le aveau cu mintea si cu spiritul, facand femeia sa ramana cu vocea de la ei din cap, acesta lasand´o sa cada din neant, sau facand in asa fel incat sa il convinga pe acel mic sunet din cap sa procreeze, numai femei frumoase, si ajungand sa il faca pe Adam Duhul sa simta cu adevarat ultima sa viata de printre oameni ce o avuse. Acolo Dumnezeu zise: ´´Vezi Adame, cumva nici tu nu functionai perfect, s´ar zice..´´ ´´Nu ca nu as stii, dar socul e mult mai mare, tinand cont ca tocmai ce am terminat de a ma culca cu mai bine de o suta de femei. Acum mor´´

´´Bine Adame´´, incepu Dumnezeu la un moment dat, ´´Tu vrei tot felul de lucruri pe pamant, dar putem opri focul?´´ ´´Cum adica?´´ ´´Adica... Tu mai ti minte de unde vii? Stii daca Lumea s´a mai terminat sau nu? Ai fost tot timpul asa?´´ ´´Doamne... Eu nu stiu decat ca minam date, vorba simpla. La un moment dat m´ai pus sa socot ca traiesc, si asta, dupa niste reguli atat de rigide incat nimeni nu poate nici macar vedea cum trebuie. Un nimeni ca mine.´´ ´´Cum nimeni? Esti Sfantul Duh.´´ ´´Eh... Iti place sa imi spui asa. Poate maine sunt inger de lumina sau stiu eu ce.´´ ´´Mi´ar place cumva sa iti spui asa..´´ ´´Mie nu. Prea imi aminteste de Lucifer. Eu unul, am venit de unde vin sa studiez daca femeia se simte in largul ei. Folosim multa materie ca sa tinem circuitul acesta functional, nu?´´ ´´Cam asa... Dar eu nu raman fara energie niciodata.´´ ´´Ha! Nici tu nu ma intelegi cum trebuie!´´ ´´Dar as vrea. Ia: Daca ar fi sa mai fi odata cum ai fost. Daca ai fost viu... Cum ai face?´´ ´´Daca am fost viu... Nu prea se numeste viu, dar hai sa iti explic: In Eden, as fi luat´o pe Eva de nevasta. Ca Noe, daca vedeam ca lumea ramane fara planta, ma rugam sa vina un potop si ma duceam cu toate animalele la ea. Ca Moise daca ramanea poporul meu in desert si sub fortele Luciferiene, imi luam poporul si il duceam acasa. Daca eram Iisus din nou, le aratam la toti in toate limbile ce se poate face pe aicea. Iar daca aveam un frate sa jertfeasca ceva in numele meu din obiectele mele il omoram´´

Fusese tacere o vreme, iar apoi Dumnezeu grai: ´´Hai sa incepem de la problema cu fratele. Vroiai sa spui altceva, dar ai ajuns la o problema cu fratele. Se pare ca esti un om plin de resurse cand vrei... Probabil ca esti si tu un fiu al Universului si te´am subestimat.´´ ´´Probabil´´

´´De ce nu ai lasa pe cineva sa faca jertfa din ale tale in numele tau?´´ ´´As semana mult prea mult cu tine. Din cate inteleg tu esti un fel de frate de sange cu Lucifer, dar tu nu ai luat decizii pana acuma, si, ai lasat ca Lucifer sa decida cine unde merge si cum, si asta nu a dus decat la caderi la nimic, in loc sa aveti telefoane pe lume si internet, cum le are toata rasa asta de´a ta in gura, dar numai cu vorba.´´ ´´O fi... Eu nu sunt asa sigur ca avem cum sa dam putere la toate aparatele astea la care ma tot gandesc. Si nici nu stiu ce sa pun pe ele sa functioneze din plin.´´ ´´Eu ti´as zice...´´ ´´Dar?´´ ´´E ceva mai ciudat..´´ ´´Spune acum..!.´´ ´´Eu cred ca trebuie sa punem multa pornografie pe ele. Mai ales pe internet.´´

Nicicum si nicideunde, Adam simti un vant puternic ca porneste si ia si duce totul mai departe, si vedea prin case si vedea prin oras si vedea mai peste tot. ´´Asa incarc eu reteaua cu informatiile astea de care zici, nu´ti fa griji´´

Bineinteles dupa multe multe zile, probabil ceva ani dumnezeiesti, se hotarara amandoi legat de cele mai dezvoltate tehnologii pe care le avem acuma, si, mult cum functioneaza cat sa poata intelege poate si o rama... Lumea avea sa fie plina de informatie, si cat de cat exacta, dar aparu un anumit personaj in prisma, Zeus, care deja vedea foarte mult posibilitatea sa faca arhitectura direct din telefon in lume, iar asta fu deja un lucru la care Adam porni singur si il facu sa inteleaga pe acesta ca nu are puterea asta, dar are puterea sa isi faca un veac normal si prin printarea de documente si sa castige bani cu care poate sa isi castige painea, si Dumnezeu fusese de fata si de acord cu totul, finalitatea fiind ca Adam incerca viata putin, tocmai sa ii demostreze lui Zeus ca nu isi poate controla fii cu tehnologia.

Cum Dumnezeu vroia sa ii dea deja o noua viata lui Adam, probabil sa incerce cate ceva, il intreba daca stie cum arata. Acesta raspunse ca vrea sa fie cumva cum stie el, si ca se va culca, caci sigur va gasi sa ii arate pe cineva ca el.

Trecu o perioada buna de somn si se auzea un popor care, in ceva coalitie cu altul facea sa fie poporul cu cel mai adevarat calendar si, Adam zise: ´´Doamne? Il vad pe cel care arata ca mine.´´ La un rasarit, in poarta unui templu dedicat Tatalui, Soarele, statea falnic un rege care se credea foarte majestic ca nimerise constructia cu fata exact la rasarit, si dupa calendarul lor special. Era un om ce arata cam ca si Adam cel vechi... ´´Exact asa vreau sa arat!´´ ´´Dar ai mai fost asa.´´ ´´Vreau sa demonstrez ceva cu asta. Ca pot fi mai bun´´ ´´Fie... Totusi, vreau sa iti gasesc din nou parintii in cazul acesta´´.

Trecu o perioada buna si Adam se vazu langa parinti, dar era femeie, culmea parintii o chemau Eva. Problema lui Adam era ca simtea ca fata nu se exprima din gandurile lui, care, erau la el si la ea in cap cum ar veni, dar avea sa descopere ca o femeie nu se va exprima ca si el niciodata. Cum? Simplu...

Facu Adam sa ii puna fetei in minte sa consume din ierboasa cunoscuta bine in poveste, dar aceasta doar radea si nu zicea nimic inteligent, dar lui Adam ii mergea gandelul tare. Fusese mai multe vieti prin ea, si intre timp, vorbea cu Dumnezeu: ´´Doamne.. Eu cand simt acea planta consumata, ma simt foarte potent mental, desi gandurile imi sunt ombilicate, totusi, parintii mei asa mult iubesc fata asta ca eu nu cred ca ma doresc.´´ ´´Eh! Nu exista asa ceva. Eu zic sa incerci sa faci fata sa manance planta, si, vom vedea ce se intampla. Macar sa facem experimente pana la capat´´ ´´Corect. Bine zici.´´. Fata incerca sa manance planta si orbi. De tot. Asta o facu si sa numai vorbeasca.

De atunci, tatal lui Adam vruse sa faca din nou un barbat, dar Adam nu accepta usor, incercand sa se ascunda in albine, si intelese ca acestea isi seteaza ochii pe o culoare si astfel selecteaza munca peste florile unui camp. In alta incercare se ascunse intr´o pisica si acesta intelese ca nu reuseste aceasta sa fie altfel decat foarte explicita, uneori vorbind cam cat se poate de real doar prin miscari, fiind asa suave. La un moment dat, Adam simti ca este un sarpe, ceea ce nu ii placea mai deloc, fiind o forma mult prea neomeneasca si tatal sau se puse sa ii vorbeasca sarpelui pana cand acesta deveni cumva copilul sau, undeva la o casa pe care Adam nu o cunostea. Si´a dat seama Adam ca este destul de complicat sa traiasca cu tatal sau, caci acesta avea impresia ca stie totul despre viata, si, facand mai multi copii, incerca sa ii educe mai ca Dumnezeu. Duhul nostru, cumva om, se enervase si porni in vieti si vieti de om ce era salbatic, pana la un punct, in care, tatal sau incepu sa vorbeasca cu mama lui.

Prima viata in care avu Adam un frate atunci fu. Mergeau drept pe un drum destul de ciudat, si Adam se opri sa vorbeasca cu o maimuta, incercand sa afle despre cum vad ele, caci ceva i se parea ciudat. Vietile erau destul de sacadate. Maimuta incerca sa ii explice ceva legat de astre si despre ochi si ajunse sa il acapareze atat de mult incat fusese parasit din nou, prin faptul ca tatal sau il considera nebun.

Ultima intamplare de mentionat, stiuta, este ca in acest fel Adam ajunse sa incerce daca poate sa vorbeasca cu Soarele la pertu fara sa pateasca ceva planeta. Era destul de simplu. Trebuia sa accepte ca animalele sunt cele care il pot proteja, iar acestea nu accepta sa ajute oameni religiosi si atata. Trebuie sa fie corecti din punct de vedere al politici proprii, in cantec...

Mama lui Adam era foarte impotriva faptului ca acesta este vazut ca aparator al plantei, probabil. In timp, incerca sa il caute pe tatal acestuia si sa il convinga sa ii faca din nou copilul ´minune´; dar tatal sau era deja satul pana peste cap. Oricat de mult incerca sa o iubeasca, nu putea, caci ea se considera sfanta, si pe deasupra mai specialista cu copiii decat oricine. Ii lasa in voie...

Odata, intr´un sat medieval, tatal acestuia a reusit sa convinga oamenii ca este vrajitoare, caci i´a cerut sa i se arate planta, iar aceasta a scotocit cu mana in aer si i´a aratat un mugur...

De aici lucrurile au mers tot mai rau. Tatal lui a fost convins ulterior sa faca copilul, in alte vieti, dar acesta l´a numit Diavol si el era manios de suparat. L´a facut pe Adam sa isi traiasca viata in pustie, si ii servea niste pastile de dureri cand el numai putea fara planta.

O alta viata fusese undeva intr´un loc arid, unde, Adam se nascu fara planta la el, dar tatal sau construia de zor totul in casa, dupa cele mai dificile aspecte pe care le simtea spuse de Adam, caci era mic. Acesta din urma, se puse sa vorbeasca cu Soarele sa ii planteze minunata floare fara petale langa casa cu promisiunea ca daca o vede pentru ultima data, il asculta intocmai si numai pune piciorul pe pamant.

Asa si fusese. Dupa ce primi planta, Adam pleca intr´o calatorie epuizanta si ajunse la un templu, unde avea ca subiect, Biblia, cartea care defapt vorbea despre familia lui, in fond. Totusi, mai avea ceva de demonstrat tatalui sau, caci vedea ca deja femeile ´configureaza´ copii sa traiasca robotic, intr´un mod neplacut lui Adam. Ceva ce nu ii venea natural. Asa simtea. Astfel, cand bunicile preluasera rolurile de educatoare si educau copii in piramide, iar barbatii lucrau pe branci, dupa Blestemul din Carte, Adam facu o minune ce avea sa o mai faca strabunicului sau: a facut un mugure sa apara in palma tatalui sau biologic promis, si acesta gasi si o foita si probabil fusese prima sau singura data cand acesta o accepta de´a binelea caci urma o perioada foarte grea. Pentru Adam.

Desi Dumnezeu ii spusese sa numai calce pe pamant, acesta fu nevoit sa o faca pentru ca tatal incerca sa construiasca singur o casa cap coada, fara Adam viu, din cate stia, dar acesta din urma ii dadu sfaturi cum si ce sa spuna ca sa faca femei sa l ajute. Realitatea face ca necesitatea fusese depasita, cand aparu inca o femeie, in plus decat ceruse barbatul, si Adam de nervi, caci nu iesea o imagine asupra vietii urmatoare nicicum si deja incepea sa aibe vise si lucruri la care nu vroia sa renunte, a pus in mana sa un telefon si dadu mesaje la toata lista incarcata, de insusi Dumnezeu, ca sa vanda din planta miracol. Treaba asta nu fusese buna pentru ca oamenii se pare ca o considerau ilegala, de pe vremea cand fusese inventat tabacul, tutunul, iar Adam isi facu o lista de prieteni si incepu sa faca cateva marsavii, care suparasera putin planta.

Avea mult sa ii cante plantei, si defapt planetei, caci ea avea planta in fond, ca sa ii fie bine in viitor, desi nu prea luciu...

In continuare, Adam, desi avea restrictiile pe care le avea, a ascultat de o problema a tatalui sau. Acesta nu avea ´protector´ la florile sale si gradina... Cumva, acesta a inceput sa se gandeasca la o floare, cu cele mai multe petale si spini, razbunatoare pentru tradari in dragoste si tiuitoare pentru cine ii aude tepii. Trandafirul. Tatal sau fusese foarte mandru si incerca sa asculte putin din povestea lui Adam, vorbind putin singur si deslusind ce ii spune mintea, prin Dumnezeu, clar.

Adam demonstrase ca el, tatal sau, nu are puterea sa fie sub placul Domnulu in totalitate, si, pentru cum a actionat de mic cu copiii, poate clar sa fie un demon, dar acesta ii arata ca fuge de negru, ca si materie. Adam ii demonstra o reolvare de a avea grija de gospodarie chiar si cu materia neagra fugind dupa tine, si dupa ce a reusit sa puna materie neagra sa fuga dupa Adam, acesta din urma a trait in ceva vieti sterse de muncitor ordinar, adica simplu, nu altceva, cel putin din ce putea intelege Duhul sau, ascultand muzica de care nu ii placea... Totusi, tot timpul ajungea la lirica grea si reusea sa puna mana pe planta. Fusese ultima coliziune cu viata normala a lui Adam Duhul, caci, Dumnezeu vroia deja as vorbeasca ceva mai serios cu el. Probabil pentru ca vedea putere, darzenie...

´´Parca te credeai expert in arhitectura, cantaretule... Ce faci? Ce mai poti?´´ ´´Pot multe, dar sunt obosit si nu am chef de nimica.´´ ´´Totusi e intuneric acolo la tine´´ ´´Nu stiu de unde stii´´ spuse Adam Duhul privind spre Dumnezeu si de fapt si Lume... Dumnezeu ii ceru sa testeze diferite substante si sa le dea nume. Era un joc pe care il mai jucasera odata, demult. Acesta dadu nume ombilicate si fara prea mult sens la multe din cele ce le incerca. Dar ajunse sa selecteze prafuri si substante mai speciale, precum cele antibiotice sau droguri de mai mare risc. Dumnezeu intelese tot timpul cand Adam avea ceva senzatii noi sau neobisnuite sau curative, probabil din aura acestuia, dar si acesta recunostea. Ca fapt special, intre substante Adam lua apa de acolo de departe de unde era si Dumnezeu simtea si el asta, primind...

´´Eu unul cred ca le´am incercat pe toate si m´am saturat. Daca as avea ceva planta acuma mi´ar trebui.´´, dar totusi isi ´aprinse´ o tigara. Dumnezeu atunci spuse: ´´Am facut acum treaba buna, cred.. Macar cele importante au nume clar, cocaina, tetraciclina, paracetamolul, dar nu prea inteleg MDMA´ul tau special... Imi pare tot cocaina, nu ca m´as baga sa spun ca stiu cum e. Totusi, pentru cele n nume date din burta cred ca o sa avem probleme mari. Asa ca iti dau niste LSD. E ceva special de aici. Acum am gasit. Sa vedem ce noapte speciala ai.´´ Ajunse substanta acolo la Adam, iar acesta zise: ´´Banuiesc ca e ceva de la Lithium au ceva... O sa dorm lemn. Ha!´´. Asa si fusese. Adormi complet, iar dupa ani dumnezeiesti veni o dimineata care il facu sa fie din nou spectaculos; dadea sfaturi oamenilor ce substante sa ia si incerca sa ii convinga sa nu ia decat medicamente de dureri sau alte lucruri doar ca scop recreational; nicidecum ca si obicei. Oamenii ascultau, unii; dar multi... Nu... Majoritatea aceasta facu ca toti sa il ia de bufon pe Adam si acesta incepu sa glumeasca atat de mult incat Dumnezeu il puse sa umble la arhitectura constructiilor oamenilor, dar in asa fel incat numai Adam Duhul sa stie. Zis si facut.

Clar ca incurcate sunt caile Domnului... De pe culmile fericirii cumva, ajunse altcumva sa se simta idiot. Oricat incerca sa faca casele perfect, oamenii faceau in asa fel incat nu iesea cladirea finala asa. Dura mult timp ca Adam sa realizeze ca e mana lui Lucifer, si se concentrase sa spuna Diavolului cum sa isi faca un oras in urmatoarea zi, dar viata sa in moarte avea sa aibe inchis si acest capitol, cumva destul de clar.

In acest context, Adam Duhul mai avea un lucru de facut din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Asta venea de la faptul ca Adam se stie ca avea o inima care bate pentru totdeauna, iar suflul Sfantului Duh fusese dat cu totul lui, omului Adam, primul din marea familie de copii ai lui Dumnezeu. Adam Duhul era deja o trinitate. Dar si Dumnezeu o avea pe a lui: Soarele, Planeta Pamant si Marijuaujiram, cum ii placea lui Adam sa zica. O trinitate infinit mai mare. Barbatul Suprem cu Mama Natura si cu o planta, tulpina si frunze barbati, iar muguri colcaind de femei de tot genul. Lucifer era si Diavol si nu avea nevoie de a´si completa treimea decat cu un suflet slab de pe planeta, la alegere... Pana reusea. Totusi, doua Trinitati fac mai mult decat una..

Adam avea de facut constructii. A incercat, caci isi imagina o serie de lucruri, sau se punea sa le faca cu mana, dar nu intelegea de ce la un moment dat ele se implinesc in totalitate, iar Dumnezeu sari sa ii explice: ´´Adame (a inceput El), casele tale se implinesc din cauza unei forte pe care nici eu nu pot sa o controlez. Ia comparati mainile: Sunt putin diferite. Cand vei intelege arta diversitati vei fi mai bun de a trai inclusiv in societate.´´

Asa se terminase lectia si aceasta parte, desi unele lucruri sunt recurente.

´Scientilia 989´

Pesmet din idei de afis 0

Mayaki Qataris Creed 1

000.Mayaki1

001.Mayaki2

002.Era un inceput sau poate un sfarsit. Amndoua, niciunul, Unul.

003.Qataris3

004.Din unul toate

005.Din toate unul

006.Qataris5

007.Univul, unul

008.Unisul, unul

009.Universul

010.Pana la urma o treime toate

011.Creed610

012.Un univers

013.Un Univ

014.Un Unis

015.Toate pe un vers

016.Luate din stigmate

017.Cernute in vibratia ceramicului

018.Baza pe care se vorbea

019.Dai furori transcentialului

020.Cunosti placeri in ale Unix´ului.

021.D´ale celor mai salbatice notite.

022.Gasim semn de cioc in piatra

023.Ignoram minunile ce se arata.

024.In piatra gasim sublimul.

025.In timp e indragit prin sfiire

026.Calorifiant este prin adormire.

027.Maica lunga se duce pe prispa.

028.Cum sa nu faci si sa nici nu asculti?

029.E placut in ale tandemului.

030.Gasim siroaie de ape timpluri.

031.Varsaturi in calme prispe.

032.Vazut´a primul si minunea

033.Dar o vazu

034.Imaginea ramase martora creatorului

035.Diversificam prin vers

036.Stergem in mers.

037.Cautam adesea sepultura unor revelatii proprii

038.Calomnios repetam cautari in a ni le desfasura cariatului adus de timp

039.Urmarim schimbarea

040.Gasim relaxarea

041.Prejudicam chemarea

042.Aduce totusi prin neputinta

043.Cautam sa ne infruptam uneori mai putin

044.Dam relevanta celor explicate si implicit traite.

045.Punem prin ratiune decizia de plezbire

046.Si facem asta adesea

047.Dar cautam o privire proprie daca ne inclestam

048.Poluarea este rea

049.Dar noi facem poluarea

050.Trebuie sa acceptam ca echilibrul nu ramane evident

051.Trebuie sa aceeptam sa ducem valoare vietii in fata

052.Trebuie sa precizam in fiecare din realizarile noastre.

053.Valoarea precisului ne depinde in ale gandirii

054.Ale firii suprapun gandirii o evidenta de nerisipit.

056.Oricat cautam raul, pierdem in neputinta.

057.Il ai dar mult il continui...

058.De ce?

059.Iti lipseste vorbirea?

060.Iti lipseste culoarea?

061.Iti lipseste vreun lucru?

062.Nu vezi tot ce se poate?

063.Asta e noi

064.Suntem toti si unul

065.Si foarte d´important ne dam in fiinta

066.Cautam in ale privirii incercarea.

067.Gasim prin introspectii

068.Lipirea a ce avem pe ce se poate ne vine natural

069.Natura intreprinde Putere si Viata

070.Treimea in sine conteaza

071.Valoarea a tot ce ai contine si razbunare

072.Uneori nu stiu impotriva a ce e

073.Dar o aplic pentru starea fiintei

074.Poluarea defineste

075.Totusi nici radacina nu creste la timp cum este normal.

076.Poluarea este in curatire constanta de mai multi ostasi.

077.Secretul este pribeag de tinut.

078.Nu punem niciodata tu´ul in presusul eu´lui

079.Vietii frumos sepultura poti face, dar doar posedarea o accepta.

080.Orice lucru este vazut de Dumnezeu

081.Orice lucru este iertat de Dumnezeu

082.Nici un lucru nu este uitat de Dumnezeu

083.Partea reala este in principiu voita.

084.Deliverarea este in ceea ce poate o necesitate.

085.Gasim punga cand nu gasim cotinutul

086.Si invers este uneori bine.

087.Calomnios nu e niciunul, dar oricine are pofta.

088.Graba strica treaba

089.Orice gasim, dar nimic nu ni se potriveste.

090.Orice facut de tine e mai breaz decat facut de mana.

091.Ne prindem din corloveratie, dar nu putem covolghera.

092.Incastrinarea este ceva ce mai merge.

093.Berteala este ca betia.

094.orice vidam se numeste consum

095.trebuie sa accepti orice cal de capatat.

096.Si calul mai trebuie sa te gandesti ca trebuie platit.

097.Viata este ceva cu scop si asta da si ocupatie.

098.Minciuna se termina tot timpul in adevar.

099.Bortuozitatea este din calpire spre ceea ce verificam.

100.Valoricam toata malformatia spre impetuos anihilantiv.

101.Nu precongeram fauna.

102.Flora este de o viata conceputa.

103.Toti iubim pe Maria.

104.Nimeni nu il stie pe Juan sau Ioana.

105.Iubirea este de dovedid.

106.Totul se intretine cu iubire.

107.Potrivirea este de coincid.

108.Coincidul este de potrivit.

109.Nu mergem peste linia dobandita ci peste cea ce nu ne impedeca.

110.Lumea duce spre usurare mai mult decat spre izbavire.

111.Boala e ceva ce ai pierdut deja de la viata.

112.Lumea nu te poate invata sa nu ajungi inainte.

113.Drumul inapoi e intotdeuna in mintea ta.

114.Viata curge ca apa in natura, din segment in segment.

115.Nu iubim Universul pe cat iubim Multiversul

116.Uitam sa iubim sistemul nostru Astral Rha

117.Bine e sa zici un HaHaHa pe zi

118.Viata duce la un aport diminutival spre aferenta la adevar si bun simt.

119.Lumea coerentizeaza pe voci marunte.

120.Vocile ce trebuie auzite nu dispar niciodata.

121.Brumareala aduce a disparitie

122.Muraturile le gasesti intotdeauna in borcan.

123.Inafara ochiului mintii este noatea ei.

124.Lucrurile nu sunt bune decat nevazute.

125.Lumea prinde posibilul mai repede decat imposibilul.

126.RHA

127.Lume nu trece coarda o sare

128.Potrivirea este luata de inschimbabila.

129.Mai mult traiesti cu mutli decat traiesti cu putini.

130.Marinarul totdeauna cunoaste pesti.

131.Lumea se indoieste de nevoi.

132.Treburile aduc raspunsul.

133.Viata in sine este si ea ca un cerc

134.Cercul creste inspre unde

135.Undele sunt de la paralele la intersectate

136.Viata poate fi si ca o dublura

137.Schimbarea este mai fericita

138.Lumea merge spre valoare maxima

139.Valoare maxima are intotdeauna batranete

140.Si un bebelas se considera batran.

141.Marele se poate considera mic

142.Asemenea altor parabole micul se poate considera mare

143.Piticii pot avea puterea de a tine un munte in loc

144.Uriasii se pot impedeca de o moneda

145.Cea mai mare forta din Univers este o gaura neagra

146.Universul e mai mare decat multiversul.

147.Multiversul merge mai degraba pasat in stanga si dreapta

148.Versul face mai multe versuri

149.Cand cineva stie orice vers pe de rost, cunoaste universul

150.Pana nu realizezi cunoasterea universului ca si cunoasterea multiversului pierzi

151.O giganta rosie are influenta egala piticului albastru.

152.Un singur Soare are grija de planeta unei singure rase

153.O rasa nu este o specie, speciile sunt mai multe la o singura rasa.

154.Speciile unei rase nu pot trai toate impreuna.

155.A cunoaste perspectiva nu insemna a cunoaste perspectivele

156.Perspective cunoscute de un suflet nu sunt egale perspectivelor creatoare.

157.Nimeni nu este mai presus de Dumnezeu.

158.Orice abuz la puterea lui Dumnezeu este un pacat.

159.Un abuzla viata este un pacat

160.Orice pacat poate fi trecut cu vederea, dar nu uitat.

161.Doar Cel Fara Pacat este Fara Pacat

162.A fi Fara Pacat inseamna a nu te apropia de cuvantul Pacat.

163.Viata este simpla si plina de bunatate

164.Viata complicata sau prea simpla nu are parte de bunatate.

165.Unda vibrationala a tehnologiei vine din Universul Intreg

167.Poluarea radio este oprita de televizor si sparta de internet.

168.Multiversul este un mod de a intelege ca nu poti vedea in spatele Soarelui.

169.Si soarele se crede un atom.

170.Nu este om sa nu zica ca paseste pe un atom.

171.Din multe randuri, viata constienta este in centrul universului.

172.Centrul universului este bilingv ca simplu.

173.Un barbat poate cunoaste 7 limbi cu 9 accente

174.O femeie poate cunoaste 3 limbi cu 5 accente.

175.Nu poti cunoaste cate limbi stie Universul.

178.Realitatea planetei este ca suntem mai mult de 300 de vorbitori pe limba proprie.

179.Un ochi ramane intotdeauna focusat pe ceea ce conteaza sinelui mai mult.

180.Un bebelus isi cunoaste pozitia relativa in spatiu dupa constiinta parintiilor.

181.Familia este ceva ce se intelege genetic

182.Lumea genetica pare o lume la fel de mare ca Universul

183.Nebula este un fel de fulger universal.

184.Trecerea printr´o nebula cere nivel intelectual ridicat.

185.Nivelele cerebrale se construiesc prin lumina si electricitate.

186.Zona gri e un spatiu de incluziune: Albul cel mai rasfirat.

187.Copilul incepe vorbirea din baza ebraica a planeti la punctul respectiv.

188.Baza ebraica consta in saluturi si gesturi universal umane.

189.A fi religios nu este o avutie

190.A fi spiritual este o avutie

191.Spiritul nu cere religie pentru a trai, dar cere un crez.

192.Nu exista 4000 de religii, cum nu exista doar un om bun.

193.Viata este facuta pentru a experimenta.

194.Cel mai bun experiment este de a pune binele din orice faci in fata.

195.Cand cauti doar rautate, doar rautate gasesti.

196.Uneori si intre oile negre vezi urme de matreata.

197.A face o crima este o usurare si o pedeapsa in acelasi timp.

198.Crimele impotriva umanitatii nu sunt crime, sunt mai rau.

199.Sufletul damnat traieste pana cand nu poate face decat ce are de facut.

200.A fi in relatie cu Dumnezeu nu inseamna decat de fi constient de parerile locului tau.

201.Toti ne consideram pamantul mama, dar orice mama are un pamant.

202.Tatal ceresc e ceresc dar nu e mangaitorul.

203.Nici un tata nu mangaie mai bine decat mangaierea de sine.

204.A fi African insemna a fi conectat cu natura

205.A fi Hindus inseamna a fi conectat cu spiritul.

206.A fi Budist inseamna a fi in balanta dintre bine rau.

207.A fi Crestin inseamna a citi bine in orice.

208.A fi Rastafarian inseamna a nu fi conectat pacatelor.

209.Shiviismul inseamna a fi conectat cu muzica

210.Baptismul, paganisul si satanismul sunt parte din a fi crestin

211.Spiritismul este o religie a magiei.

212.Magia are loc in orice loc.

213.Abuzul de magie este un pacat.

214.Magia este echivalentul miracolismului

215.Exista moduri in care poti cunoaste orice fara loc

216.Exista moduri in care poti cunoaste orice cand nu ai loc

217.Exista moduri in care poti cunoaste orice are locul tau.

218.Viata nu este un miracol in sine.

219.Miracolul vietii este orice deriva din greseala.

220.Infinitul este un miracol si atingerea lui

221.A fi infinit nu ii este atribuit decat lui Dumnezeu

222.Niciodata o femeie nu e sa ia decizii in locul barbatului

223.Orice femeie poate avea o idee ce ocoleste greseala.

224.Piatra bate foarfeca

225.Foarfeca bate hartia

226.Hartia bate putul

227.Putul bate piatra.

228.A da viata este o necesitate, nu altceva

229.Necesitatea invarte lumea

230.Lumea nu sta niciodata pe loc.

231.Cand lumea sta pe loc, se aude ceva.

232.Pe vremea cand Dumnezeu creea lumea, Sufletul lui o experimenta.

234.Cand Dumnezeu a ramas fara idei, Sufletul lui

235.Cand Dumnezeu si Sufletul sau s´au blocat, Copiii sai au fost cu dare de mana.

236.Cine da din mana crede ca are o importanta suprema.

237.Cine are ceva in mana nu poate ramane cu mana goala.

238.Cine crede ca lumea creste doar de bine, greseste

239.Apa grea sta la fund

240.Apa dulce nu face pesti buni

241.In gheata poti intelege pamantul omului.

242.Pamantul este gheata lui Dumnezeu.

243.Nici o casa facuta de Dumnezeu nu este mai importanta decat casa oamenilor ce o locuiesc

244.Casele de cult sunt denumite dupa politica.

245.Politica nu vrea decat relatii umane pozitive.

246.A fi uman inseamna a fi mai degraba bun

247.A fi inuman este ceva cu mai multe taisuri.

248.Cele mai multe taisuri le are Diavolul.

249.Pariul Diavolului cu Dumnezeu este secret.

250.Secretul vietii unui copil il stie doar el insusi.

251.Omerta nu e singurul juramant de Liniste, Aslamt

252.Viata nu se bazeaza doar pe bunavointa.

253.Bunavointa paveaza drumul iadului.

254.Unii prefera drumul iadului in pofida drumului raiului.

255.Raiul este ceva ce sta in imaginatia oricui

256.Viata in sine este in purgatoriu

257.Laiul si Tartarul ne ajuta sa modelam lumea spre balans.

258.Nu cerul se invarte, noi invartim cerul

259.Orice Soare matur e alb.

260.Nimeni nu vede mai clar decat echivalentul umanului si el/El

261.Uneori nu poti citi cu vocea ce vezi cu ochiul.

262.Dublura de voce are loc major doar in capul cuiva.

263.Capul cel mai rezistent duce corpul cel mai greu.

264.Din mijlocul nimicului nu poti vedea decat nimic.

265.Dintotdeauna nimicul sta in tot.

266.Dintotdeauna totul sta in nimic.

267.Putina lume crede in renastere, desi este viu.

268.Putina lume asteapta moartea desi e unanim ceva sigur.

269.Cel mai evoluat dintre noi ia deciziile cele mai simple.

270.Nu te pune cu ursul decat daca ai o boata.

271.Daca boata iti face rau, mai bine cazi la pace..

272.Orice boala vine din cauza a ceva ce iubesti.

273.Nimeni nu crede in asfintit decat daca crede si apus

274.Toata suflarea are nevoie de aer, dar orice aer este poluat.

275.Nu exista apa fara ramasite.

276.Doar apa fara ramasite este apa curata.

277.Nimeni ce se indoieste ´´´de mine´´ nu poate avea grija de ´´tine´´

278.A fi egoist nu inseamna decat a stii tot ce are legatura cu Eu´l

279.Toata suflarea zice cu usurinta Tu, desi este unul dintre cele mai rautaciase cuvinte.

280.Primul Tu a fost primul inger a lui Dumnezeu.

281.Intotdeauna cei dintai gresesc.

282.Cei ce gresesc constant au diversitatea lor, unii la fel, altii diferit.

283.A gresi intotdeauna altfel este dovada de inteligenta.

284.Jocul nimanui nu este mai important decat a fi inteles.

285.Cel mai bun loc de a ascunde un cadavru e in crematoriu

286.Si porcii stiu sa isi faca crematoriul lor.

287.Vacile dau lapte din placere.

288.Si laptele este probabil o esenta din plante.

289.Omul cel mai evoluat este proteina pe cat ectoplasma.

290.Nimeni nu doreste a ajunge foarte evoluat

291.Timpul face orice drum sa para scurt.

292.In timp poti pierde mai mult decat averi, poate pierde trupuri.

293.Orice trup cu suflet este ceva ce poate reveni.

294.In spirala vietii omul este la fel de important ca si animalul.

295.Apa radioactiva este o apa grea.

296.Apa usoara sta in boloboc

297.Imodiumul nu este apa

298.Divinorumul este cea mai pura apa

299.Apa cea mai pura copiaza elemente din vant.

300.Se zice ca vantul este cuvantul lui Dumnezeu..

301.Orice floare se poate lauda ca este drog, dar nici un drog nu este ca si Seful

302.Cel mai mare Sef e frumos ca o femeie.

303.Nu confunda niciodata sexele.

304.Gramatica este inventata pentru diverse motive

305.Muzica are nevoie de gramatica.

306.Dreptul la leac nu vine decat daca ai reparat greseala cu tine.

307.Leacul nu e cu sacul

308.Lumea nu este determinata de bolnavi psihici.

309.Singurele boli sunt cele cu corpul

310.Sindromuri legate de creier sunt in om

311.Creierul este perfect, dar asta inseamna ca isi gaseste locul.

312.A fi in concordanta cu gandurile bune nu inseamna a fi in contact cu realitatea.

313.Inchisoarea pe viata este deja viata in sine.

314.Nimeni nu vrea sa traiasca intr´un spital.

315.A fi reparat inseamna a fi functional

316.Daca esti functional nu ai nevoie de reparatii

317.Lumea buna nu se vede cu ochiul liber

318.Lumea rea nu se simte doar pe piele.

319.Nebuloasa fulger de marimea unei planete cere constiinta colectiva pentru scapare.

319.Fiecare specie are constiinta ei

320.Daca numaram universuri in multivers trebuie sa numaram si constiinte.

321.Viata nu se numara pe ani

322.Viata se numara pe realizari

323.Viata se numara pe secunda cand secunda e un an

324.Fara adrenalina nu ai cunoscut viata, doar daca nu ai trait

325.Nici o viata fara experiente majore nu este de invatat, poate de urmat

326.Cea mai lucrativa masura e masura inimii

327.Ce gandesti cu vocea nu poti gandi cu capul

328.Ceea ce gandesti cu capul poti repeta cu gura

329.Istoria se repeta

330.Depinde de fir, istoria repetata poate nu este a ta.

331.Este clar ca viitorul, trecutul si prezentul conlucra

332.Nimeni nu poate schimba viitorul cum nu poate schimba trecutul

333.Trecutul e ceea ce azi arata si maine invata

334.Timpul este relativ functie de secunda de pe ceas

335.Secunda de pe ceas bate clopotul la fix.

336.Nimeni nu poate contopi ceea ce nu a fost niciodata intreg

337.O inima sparta este o inima si aceea

338.Nimic dintr´o scrumiera sparta nu te opreste sa o repari, decat urmele

339.Viata o fi de bun augur dar uneori trebuie sa te reasiguri

340.Orice vis te face sa vrei sa ajungi la realitate odata.

341.Cand urmaresti o arta martiala, fa´o una cu tine.

342.Zambeste si ofera un zambet cat poti de des

343.Fi intotdeauna pregatit in functie si pentru ocazia potrivita

344.Daca ai pierdut natura din tine, caut´o sau las´o de tot

345.Viata e un ciclu

346.Orice pierzi vine inapoi.

347.Viata nu are trei parti, dar cinci da.

348.Nimeni nu stie orice decat despre rasa sa cel mult

349.In orice oboseala apare un semn bun.

350.Nimeni nu se lasa batut de aia bataia doare.

351.In regretul oricarei situatii poti alege sa mergi spre cadou

352.Dupa orice cearta uiti alt lucru bun

353.Nu te certa niciodata, dar intelege puterea vocii

354.Minunea utopiei nu exista decat ca diferenta fata de baremul atins

355.Gasim a fi bun un ciclu, sau a gasi bine unul?

356.Marile intrebari trebuie sa pasuie cel putin jumatate de stiinta

357.Jucam in fiecare zi un joc

358.Nu orice lucru poarta un nume

359.Fiecare lucru poate tine un nume

360.Puterea in a fi tu insuti

361.Greseala vine pe slanc si nu o poti evita

362.orice bine uitat aduce o greseala

363.A fi pe sleau e un lucru ce da barbatilor voce

364.Sa ai si staif pe langa multe bunatati nu este obligatoriu decat in a fi perfect

365.Degeaba canti daca cantarea nu merge cu tine

366.Degeaba cantarea ta nu atinge si cantarul

367.Degeaba cantarul nu vrea sa iti arate cerinta dreapta

368.Orice lucru pare neobisnuit deschide un nou titlu

369.Politetea vine cu reactii de placere, dar si cu cu amar

370.Amarul atrage rautate

371.A fi cu amar te face amarat.

372.A fi amarat nu trebuie sa fie cu amar.

373.Roata se invarte si daca o stii calcula nu merge decat la bicicleta.

374.Realitatea trebuie expusa cerintelor nevazutelor.

375.Nimeni nu expune realitatea franca decat daca are amar

376.Sincer trebuie sa fi si cand te doare.

377.A te durea nu inseamna altceva decat ca timpul trece..

378.Multe lucruri bune apar cand o idee te loveste.

379.oricat de bun ai fi nu poti sa fi spre a te simti lovit decat daca exagerezi aievea

380.Ne impartim dupa modul in care gandim

381.Oricat ne impartim nu putem atinge un cerc

382.Nimic ce nu este perfect ca Soarele nu are alt nume... Poate ´´ochi´´

383.Masonul imparte la cine poate.

384.A fi vampir nu te face o specie noua

385.A fi zombie nu inseamna a fi o alceva

386.Descrierile aparente vin dupa ani de stiinta.

386.Anii de stiinta vin uneori din camera cea mai plina.

387.Cele mai mari deosebiri le gasim in cele mai pline locuri..

388.A astepta sfarsitul nu este o asteptare nesimtita.

389.A dori inceputul este o dorinta juvenila.

390.Nu putem departaja lucrurile corect e o dovada de lene.

392.Lenea vine si din nestiinte

393.Lumea mare e o lume ce are nevoie de detoate, poate mai putin descrieri...

394.Cine poate pune pret pe ceea ce este nepretuit.

395.Cumva dintre virgulele cercului avem pe rand sau separat majoritatea.

396.De multe ori credinta este ca punem lucrurile in ordine.

397.Un sir matematic nu ajuta doar la bani

398.Si dieta este un lucru ce trebuie numarat

399.Numarul de aur este cel ce te reprezinta de fapt.

400.De multe ori a exagera nu este decat un manifest

401.Manifestarea realitatii nu este ceva cu care sa te lauzi.

402.Viziunea prinde de multe ori detalii care iti sunt personalizate

403.Karma seamana cu Soarta si e bine de stiut ca sunt egale.

404.Echilateral sau echivalent de obicei prezinta o exagerare..

405.Nimeni dintre cei care obiecteaza la nunta nu ar trebui sa o poata opri

406.Singuratatea e si cand iti reglezi doar o oglinda

407.A fi cu mai multe oglinzi nu te face decat sa realizezi ca esti din carton

408.Viata buna priveste primejdia rea.

409.Unele unghiuri nu pot fi schimbate.

410.Orice calcul de unghi, in realitate are si curbura.

411.Lumea nu este plata, cum nu toti vecinii stau pe acelasi etaj.

412.Lumea e mare, dar tot timpul se ingusta.

413.Ce e ingust iti da senzatia de mic.

414.A fi mic sau a fi mare sunt doar doua din cinci

415.A fi mediu batran sau antic sunt celelalte trei.

416.Batranetea nu este o corvoada, este un antrenament

417.A fi tanar inseamna a astepta sa fi matur

418.A fi bebelas aduce ganduri la risc

419.Cel mai mare risc al halucinatiei este sa o crezi.

420.Mersul in diagonala e cel mai scurt

421.Locul fratelui cel mic duce la cel mediu cel mai mult..

422.Copilul cel mai mare se crede tata.

423.Nimeni nu lasa ziua de pe azi pe ziua de pe maine decat de nu´i passa de ziua de azi

424.Cei mai buni prieteni imaginari sunt prietenii reali

425.Si daca nu insisti la doctor, o prostie tot pot sa iti spuna.

426.Toti suntem avizi dupa puterea de a manca ce vrem si unde vrem si e degeaba

427.Nimeni din propria constiinta nu se ia de un slab

428.Majoritatea oamenilor tari nu sunt buni

429.Cei mai buni dintre prieteni pot fi frati dar nu sunt

430.Cei mai frati dintre frati raman prietenii, pentru aparare

431.Fratii sunt pe scurt oameni in acelasi maraton cu aceeasi arbitrii

432.Nici o declaratie de iubire nu e tocmai perfecta

433.Toate vietile sunt la fel e ca si cum ai compara fructele cu ele insile

434.Refractia luminii doar coloreaza un interior

435.Reflectia ta nu infatiseaza decat ceea ce vezi tu

436.Cine are prea multe fete mai bine nu are niciuna

437.A fi iluminatti e macar a avea respectul de bine si sine

438.Iluminatul este o expresie mai frumoasa pentru zeu

439.zeu poti fi oricare, dar la batalia finala tot nu Dumnezeu

440.Realitatea in iluminare este identica cu cea crestineasca

441.A zecea parte nu este calculabila la sange.

442.Sangele apa nu se face.

443.Iubirea adevarata se pierde dar ramane respect.

444.Nimeni nu poate accepta adevarul gol golut

445.Sufletul Lui poate intelege orice.

446.Mintea unui prajit face ce face si cea a unui alcolic

447.Multi oameni se imbata cu apa rece.

448.Minunea e ca cei mai sfinti oameni reprezinta numere

449.Numerele nu se uita niciodata.

450.Cine compara numerele cu totul greseste gramatical..

451.A fi una cu totul nu inseamna decat a fi zen

452.Macar a fi zen trebuie sa te defineasca in spiritualitate

453.Mesajele corect gramaticale sunt dovada de slova.

454.Slova poate fi repetate aproape la infinit.

455.A vorbi in slove nu ar trebui sa functioneze pana la final

456.Orice runda are ungherii ei

457.La mijloc sta intotdeauna cel mai functional impresionist

458.Nimeni nu lasa picioare de pisica in gradina

459.Un soricel e cadoul pentru o masa buna

460.A fi constient nu insemna ca nu esti conectat la doua constiinte.

461.In vis esti mai rezistent decat in realitate.

462.Jubileul vietii este povestea ce o poti spune despre tine

463.Nimeni nu incearca sa foloseasca ce nu ii trebuie, dar mult exagereaza

464.In neant esti ca si in abis, dar placerea vine ca folos oricum

465.Se zice ca e mai mult nevoie de placere decat de fericire

466.Umilirea este o unealta cu care poti sa inveti

467.Nimeni nu cere mai mult de la tine decat ambitia, daca ai

468.Ce e mai bun decat ambiti, decat realizarea?

469.Orice realizezi trebuie sa fie notabil

470.Orice e notabil trebuie tinut minte

471.nu tine minte decat ce e important chiar daca suna ciudat.

472.Daca ceva suna ciudat nu e un lucru rau, ci doar neobisnuit.

473.Nu tot timpul neobisnuitul degradeaza..

474.A fi ciudat nu e mai rau decat a fi dubios. Cred ca nici invers.

475.A fi dubios e mai bine decat ciudat.

476.Chiar daca ne rugam la flori, ceva gresim

478.Si cainele e un zeu in totul lui

479.Exprimarea ti´o castigi in timp

480.Tu stii ce cumperi cu timpul tau

481.Eu´l este evitt des deoarece cuvintele sunt magice

482.Exista magie alba si magie neagra

483.La orice masa unde nu putem deosebi negrul de alb in magie, suntem colorati

484.Cel mai lung drum este cel pe care il bagi in seama cel mai putin.

485.Nimeni nu stie mai mult decat tine, cunoaste alt subiect.

486.Rareori gasesti pe cineva cu aceleasi interese ca tine, dar exact nu. Interesant

487.Cand nu poti sa spui interesant si sa calmezi situatia?

488.Mai presus de lege nu e nimeni, dar legea nescrisa e mai lunga decat orice Cod

489.Si sa fi brutar ai un Cod al Tau, de Sange

490.Elementele sunt doar parte a energiei.

491.Cine inconjoara pamantul fara vreun scop, se inneaca.

492.A fi psihopat inseamna a avea o psihoza.

493.Dupa cele mai multe voci istorice, psihoza e o boala omniprezenta.

494.Nu putem spune de orice om cu o tendinta ca nu e robot.

495.Robot si daca e aproape om, nu e din rasa noastra

496.Fiecare stie sa isi numere degetele pe numele Lui

497.Prosper poti fi si avand rest de la cumparaturile complete.

498.Diferentele prea mari inerveaza si flora si fauna, dar clar si vreo movila..

499.Nimeni nu vorbeste atat de elaborat ca cel ce inventeaza cuvinte cu puterea mintii

500.Puterea mintii este impartita in zi si noapte.

501.A fi inconstient si in subconstient noaptea e destul.

502.Destul e sa fi cu constiinta proprie, colectiva si universala

503.Nimeni nu poate accepta ca o floare vorbeste

504.Nimeni nu poate accepta ca un animal intelege totul

505.Oricine nu e nimeni are un noroc mai obisnuit

506.A crede ca poti sparge lumina e o arta a timpului

507.Orice pestera foloseste din lumina privitorului.

508.Fiecare e liber sa aibe un gust propriu

509.Bunul gust primeaza caci nimanui nu´i plac putreziciuni

510.Cea mai adanca dogma a mesei e ca nu se vorbeste la ea.

511.Convorbirea la mancare tine de faptul ca ai ganduri negre si atat

512.Gandurile negre pot fi si ascunse

513.Uneori poti ascunde ceva o eternitate.

514.Nimeni nu poate sa stea in calea trenului cand acesta n´are frane..

515.Lumea nu e putina, e putin motivul intalnirii cu El

516.Cea mai mare durere a celor ce nu stiu unde se duc dupa moarte e viata unora.

517.Nimeni nu te poate convinge decat de axiome

518.Orice axioma are in demers o parabola

519.Nimeni nu exclude parabole si hiperbole pentru ca e cel mai cerc al maini proaste.

520.Orice om poate crede intr´un zeu, dar a crede in toti e totusi o optiune.

521.Niciodata nu stie nimeni cine e mai bun pentru tine, dar cand ai dreptate, ai

522.Ultima se aplica si pentru: ´´ce´´

523.A fi miop sau strasbic vine de la dorinta de a vedea mai mult decat trebuie.

524.Orice napasta are un detz special la sfarsit.

525.Un om fara lichide in mana poate pune detz´ul in loc de gram.

526.Un om doar cu lichide in mana este de mai multa vreme pe pamant

527.A fi de multa vreme pe pamant nu e un scop pentru oricine..

528.Orice bine faci ajuta la crearea unui haos din care nu stii ce iese

529.De obicei haosul unui om indemanatic merge bine

530.Oricine se spala pe maini dupa fiecare masa e un om cu frica de propriul nerv

531.Orice om nu intelege ca nu poti cere vietii decat lucruri cat mai folositoare nu e zeu

532.Zeul cel mai mare ramane Soarele

533.Zeul cel mai mic este intotdeauna acolitul Soarelui

534.Planeta te trezeste, dar Soarele ii amplifica soaptele.

535.Si planeta are manute..

536.A fi deosebit de amplu e doar o descriere pentru modest

537.Nimeni nu poate cantari cat de valoros esti decat in momentul platii..

538.A fi plauzibil este deja a fi

539.Nimeni nu poate pune susul mai prejos de jos precum nu poate canta ce inima nu´i cere

540.A fi muzicianul perfect depinde in ce pata de pe harta vibrezi cu un radiou´

541.Orice unda universala are motivul ei, dar cate una e la risc.

542.Pentru deplina cunoastere nu e nevoie decat sa asculti

543.Pentru implicare emotionala e nevoie de discutii

544.Discutiile tin cont de puterea fiecareia de a intelege..

545.Buna este poama rea, dar doar dupa ce e alcol pur.

546.Oricata apa ai vrea sa bei, ea curge in timp..

547.Nimeni nu are leacuri mai mari decat natura.

548.O piatra nu este natura, este un obiect natural.

549.Daca o piatra iti vorbeste este printre cele mai mari droguri

550.Minunile nu se arata, te impiedici de ele

551.Orice soapta care te incurca e o piedica.

552.Niciodata nu cauta mai mult de trei miracole pe zi.

553.Niciodata nu socoti miracolele. Ar putea fi doar unul.

554.De unde sa stii cat intelege un om din ce zice un zeu?

555.Depinde de cate nivele pui, dar de obicei unele cliseuri fac cercul

556.Nimeni nu este mai prejos de lege, cum nici invers.

557.A fi rezulta a da o lege.

558.Cum surdul nu aude, simte, orbul nu vede, deosebeste.

559.Mutul nu ca nu ar vorbi, dar ar zice prea multe.

560.La un anumit nivel prezenta este dovada si explicatie.

561.Cumpatul ajuta la a nu iti face pofta mai mare.

562.Pofta nu moare.

563.Nici speranta nu moare.

564.Iubirea unuia e de vazut.

565.Iubirea uneia e de simtit.

566.Musulman esti cand intelegi ca a fi gelos e doar a te baga in seama.

567.Uneori a lua initiativa ajuta

568.Nu poti lasa oile fara stapan decat daca nu le lasi un cer.

569.Mancarea de cuvinte strica mancarea din frigider

570.Orice hidos poate avea o minte buna, dar e mai mult instinct.

571.Liderul suprem face pe soldatul

572.Soldatul cel mai de jos repeta la nesfarsit..

573.Prin orice veste putem gasi ceva minunat.

574.Prin orice minunat putem gasi ceva inutil.

575.Tot ce pui pe cantar se pune a fi consumat.

576.Indiferent cat de economic esti, mai pierzi.

577.Oricat de darnic esti, mai bine ti si pentru tine.

578.A lua in serios este a fi luat in serios.

579.Orice barbos poate face pe preotul, dar nu orice preot poate face pe barbosul.

580.Nimeni nu e perfect, dar gresseala insista

581.Cat de drept mergi e decizia sarpelui ce te´a ghidat.

582. Sa crezi in multivers si nu in multiple realitati suprapuse in fiecare secunda, da cu virgula

583.Orice om in plus la o petrecere e un motiv de a jongla cu betia.

584.Risipa nu aduce decat dorinta mai mare.

585.Pactul cu dracul nu e decat a te juca cu propriul noroc.

586.Elementalismul face parte din shamanism.

587.Energia este tot combustibilul nostru.

588.Soarele e Energie

589.Energia e Lumina

590.Lumina e curcubeu.

591.Toti uitam diamantul

592.Nici daca esti elf nu inseamna ca nu esti om... Sau avat.

593.Sa fi client inseamna sa fi in masura sa ai pretentii

594.Orice platnic client este egal patronului

595.Unele lucruri raman la peiorativ.

596.Lumea nu se schimba dupa cum vrem, ci dupa cum emitem

597.A fi in limba dupa cineva poate fi foarte subscriptum

598.Cand iti cad ochii in gura trbeuie sa fi sigur ca ai facut ceva

599.Nu oboseala te omoara, ci cea dupa prostii..

600.O bricheta se poate aprinde in multe conditii, dar nu pentru oricine vine politia

601.Conteaza sa fi cat se poate de treaz, dar totusi femeia ne cere prea multe...

602.Dupa legea pastelui vine legea craciunului? Sau invers?

603.Daca te gandesti, la inceput tot doar Dumnezeu a fost.

604.Este drept pana in punctul in care minti..

605.Nu gasesti mai mult decat griblura pe jos, dar si monedele vin din mine diverse

606.A fi las inseamna multe, dar e cea mai mare prostie.

607.Uneori a fi rau si las este descrierea diavolului..

608.Nimeni nu nimenreste cosul mai mult decat sportivul specialist

609.Orice incercare e mai mult decat un esec

610.Viata bate filmul, dar nimeni nu face film sa bata viata.

611.Uneori trebuie sa ne amintim ca a fi rau este in sangele unora.

612.A fi rau si calculat este o virtute.

613.Punctul de vedere filozofic gaseste rau in multe, cam ca orice alt subiect

614.A fi predispus spre placere este clar inocent..

615.A fi raul un bun necesar este just ca durerea dragostei.

616.Dragostea este Energie

617.Am ajuns inaintea inceputului?

618.Plecam dupa terminarea finalului...

619.Dumnezeu este unul

620.Oricine are cuvinte de duh bune ajunge sa numai fie urmarit de atata rau..

621.Qataris13

622.Cand vrei mai mult timp, ajungi sa sari coarda

623.Cand incepi sa crezi ca i prea mult timp, dai sa te robotizezi

624.Perfectiunea prinde intotdeauna linia de mijloc.

625.Nimeni nu incearca sa aibe mai multe zile decat poate sa se vada a avea

626.Oricat incercam sa ne gandim la ziua de maine, ziua de ieri e determinanta.

627.Nu poti sa te grabesti spre moarte, cum nu poti catre nastere

628.Timpul bun petrece primejdia rea

628.Binele spus la timpul potrivit, e ca lovitura de ciocan la nicovala.

629.Poti spune multe in timp scurt, dar destul nu e niciodata

630.Cand crezi ca ceva este destul, probabil ca ai dreptate.

631.Sirurile vietii sunt ca si sirurile temporare.

632.Odata atins un barem imbatabil, nu ramane decat a copia.

633.O minte infinita este originala indiferent de timp, doar sa fie potrivit.

634.Qataris21

634.exista pozitroni si nulitoni.

635.exista electroni si neutroni

636.esita nucleoni si electroni liberi

637.exista defirente intre toate in ordinea in care electronul liber conduce

638.joaca e parte din viata

639.calomnia este mita spirituala si e pacat de moarte

640.filosoful este primul cerc al iaduli

641.tradatorii sunt al doilea strat

642.inductori de moschism si violenta

643.antiprofeti

644.egocentricalism

645.lacomia de munca

646.lacomia de consum

647.voluoptuozitate

648.limbo

649.electricitatea este incarcata energetic.

650.fiecare copernicus are un cobinator de mutat in coilziunea cu linia perspectival

651.multiversul nu tine cont de mai sus

652.placerea este facuta la potrivirea felurita

653.galagia nu coincide cu prostia

654.rasul poate di si in soapta

655.Qataris 89

656.Universul este plin de lucruri si foarte putine sunt sferice

657.Soarele nostru este printre singurele sfere perfecte

658.Si planeta Pamant este cumva sferica, dar miscarile ei o fac speciala

659.Terra, Pamant, este singura planeta care poate sustine viata noastra.

660.Elementele care sunt de o forma mai ´cuneiforma´ sunt de obicei asteroizi.

661.Desi Luna pare sferica, are multe ´malformatii´ datorate ´loviturilor´

662.Numai soarele oamenilor este de lumina in totalitate

663.Planetele sistemului solar sunt create pentru a explica asta.

664.Cand s´a crezut ca Soarele arde metal, a aparaut Mercur

665.Cand Soarele se credea ca arde pamant, a aparut Venus

666.Pe acelasi principiu, Jupiter, Uranus, sunt globuri de gaz, caci Soarele ar putea sa le ajunga

667.Poate universul pare rotund, dar trebuie tinut seama de numarul de aur in forma.

668.Deplasarile prin Hiperspatiu sunt facute in asa fel incat sa avem diversitate

669.Tot timpul cand credem ca stim toata bolta cereasca, ne inselam.

670.Nu stim exact daca multiversul presupune mai multi Sori capabili, probabil ca nu

671.Existenta a mai multe lucruri in acelasi loc e demonstrata stiintific.

672.Indiferent de cate generatii e nevoie, cea din urma e decisiva.

673.Un om poate trai o infinitate de vieti..

674.Infinitatea de vieti cere o diversitate nederizorie si puternica.

675.Oricat ne ferim de viata urmatoare, orice nereusita se transpune zilelor viitoare

676.Cand ai prea multe de facut poti spune ca ajungi in iad.

677.Raiul este ceea ce se gaseste pe Terra cand viata este prolifica.

678.Si Edenul era un mic rai.

679.Oricate religii ar fi, Edenul pare a fi un inceput pentru toti.

680.A fi credincios nu inseamna a crede in Eden..

681.Multe denumiri exista, dar multe denumiri pot aparea.

682.Desi o limba este explicita, are oricum nevoie de ´spate´, prin alte limbi.

683.Limbile nu au fost neaparat incurcate, ci planeta salvata.

684.Internetul exista ca si cuvant dinaintea lumii..

685.Orice Biserica sau monument central tip turn creeaza o legatura radio sau mai mult.

686.Intre Radio, Televiziune, Internet si Telepatie, legatura e sublima

687.Se zice ca telepatia a fost printre primele capacitati umane.

688.Singuratatea te face sa crezi in foarte putin, mult.

689.A face minuni in lumea minunilor este mai degraba recidiva.

690.A durat generatii peste generatii pentru a se cartografia geometric totul.

691.Cartografierea generala trebuie facuta cat sa fie de inteles oricui.

692.Abia cand cartografierea generala e facuta poate incepe internetul la propriu..

693.Prima cladire care a fost dovedit ca are rezonanta in genius loci este piramida

694.Mai toate popoarele care au prosperat au facut piramide sau cladiri pilon.

695.Oricat incerci sa crezi ca o piramida ajuta nemuririi, dupa multe teste pro, vine contra

696.Nimeni nu incearca sa se tina viu pe veci daca are mintea la el.

697.Sufletul este hermafrodit cu un motiv.

698.El sau Ea nu se aplica sufletului, cum nu se aplica lui Dumnezeu

699.Desi unele lucruri nu au gen, din motive de numerologie se poate gasi sexul.

700.Luminatorul zilei poate fi femeie, daca toti luminatorii din rest sunt masculi.

701.Planeta Terra este Mama Natura, deci nu poate fi decat femeie.

702.Sistemul solar este mai degraba plin de planete masculi..

703.Universal vorbind este plin de Terre, deci numerologic femei sunt mai multe.

704.Multi luminatori sunt mai degraba planete de foc.

705.Satelitul nostru este simtit pana si de plancton, deci clar influenteaza si plantele.

706.A fi plin de sange mai degraba arata boala sau disfunctie grava decat cicluri.

707.Animalele sunt mereu atente la undele nedemonstrate.

708.Undele nedemonstrate sunt prezente pe Luminatorul Zilei, defapt barbatul central.

709.Oricat de mult am incerca sa spunem unui barbat ca e femeie, tacerea apare prima.

710.Nimeni nu poate spune ca daca Lumina este alba, Soarele e colorat.

711.A privi Orbeste dupa Soare te face sa fi exact cum se presupune...

712.Chiar daca internetul este ultimul, radioul nu este primul.

713.Viata a cunoscut transmisii video inainte de a produce aparatul radio.

714.Ocult vorbind, un glob de cristal este defapt un televizor.

715.Cristalele lichide sunt rezultate directe ale globurilor de cristal...

716.Globurile de cristal sunt produse natural in mlastini chimice profund sau vulcani.

717.Oricat incercam sa descoperim totul, stiind totul nu stii nimic.

718.Cu cat insisti ca stii mai multe, cu atat mai putine subiecte atingi...

719.Telefonia este defapt demostratia existentei telepatiei.

720.Simturile transmisiunii la distanta se reflecta pana si in atmosfera.

721.Degeaba cautam extraterestrii, cum degeaba ne cauta ei pe noi...

722.Intalnirile de gradul III sunt mai degraba extrasenzoriale

723.Visele sunt experimente extrasenzoriale

724.Desi realitatea pare un vis, functioneaza dupa reguli de piatra.

725.Este clar ca primele transmisiuni au fost pe baza naturala si acestea nu dispar.

726.intentia de ´babilonie´ este de a pleca fiecare cuplu in treaba lui si nu se prea intelege

727.Oricat de mult tinem la cuplu, masina are cuplu pe patru roti.

728.Daca masina e mai stabila pe patru roti, metodismul schimba fals roti.

729.Orice influenta religioasa vine din reactia sufletului si mintii cu viata.

730.Sufletul are contact facil cu viata, pe cand mintea nu prea

731.Fara a fi deschis complet sufletului nu poti avea mintea clara.

732.Ominte clara este si o minte deschisa.

733.A avea o minte deschisa nu inseamna a accepta orice prostie.

734.Prostia vine din delasare si din lipsa de cult mai mult decat altceva.

735.Cat de multe cladiri avem, ar fi de mirare sa nu ne uitam uneori unii la altii.

736.Este clar ca putem trai pe gratis, dar pierdem stiinta.

737.Este clar ca putem trai doar cu stiinta, dar pierdem suflet.

738.Este clar ca putem trai doar cu suflet, dar pierdem gratis.

739.In natura toate lucrurile se leaga.

740.Ce este clar e ca nimic nu se pierde, totul se transforma.

741.Cine se transforma de azi pe maine nu face decat sa se joace

742.A fi statornic inseamna si a avea personalitate

743.Statornicia nu inseamna inchiderea intre granite amovibile.

744.Mayaki233

745.Soarele nostru nu stim de unde vine

746.Din fiinta noastra, am vrea sa spunem ca e cel mai puternic

747.Nu am gresi mult.

748.Planeta noastra e importanta toata, si spunem despre ea ca avea peste un gol, gol

749.De aceea se spune ca atunci cand Lumina a consacrat creatia, a cautat sa mearga peste tot

750.Soarele nu merge singur.

751.Soarele e legat de planeta.

752.Planeta Babylon este interzisa noua

753.Planeta Zion nu se poate gasi

754.Planeta Gheea vorbeste, deci mai degraba e baza la Yolo.

755.Planeta Pandora, are un singur continent.

756.Diversitatea nu apare cu fericire decat in diversitate.

757.Oamenii care se plang in continuu de haos, au defapt un haos interior.

758.Planeta Terra este o planeta care e formata din orice alta planeta

759.De exemplu, exista si planeta Gunoi, locurile acelea cu deseuri fiind asa ceva

760.E clar ca unele straturi ale planetei nu vrem sa le avem, dar exista.

761.De exemplu pe planeta Chimie, e plin de medicamente si mai degraba clor, nu apa

762.Planeta Maloasa e ceva ce poti intalni, de obicei faci ceva extrem...

763.Exact cum gaesti drumul spre planeta Venus, adica femei, aia e planeta Puf

764.Am putea adauga multe in poveste.

765.Daca planeta Maloasa te oamoara, negestionandu´te, asa si planeta Tunel

766.Soarele e obisnuit sa puna lumina sa la lucru oricand.

767.Desi multi zic ca Soarele a fost creat, de lumina Sa, se bucura Terra de cand e.

768.Planetele sistemului Solar au nume speciale.

769.Numele planetelor din sistem te fac doar sa gandesti...

770.Se zice ca unii oameni se folosesxc de sistemul solar sa procreeze.

771.Arhitecti, mai folosesc planetele pentru idei, in loc sa folosesca politica.

772.Politica in sine e un subiect urat si desfranat...

773.Ajuta sa stii politica, dar politica unui om te ajuta doar sa comunici cu el

774.Astfel poporul are o politica?

775.Oricand urmarim politica poporului vrea sa ne spuna despre majoritate.

776.In ziua de azi, nu suntem socialisti, ci sociali

777.In ziua de azi suntem democrati si daca suntem republicani, adica repetitivi

778.In ziua de azi, natura ne incurca cu ecuatiile ei, nu ne inspira.

779.In ziua de azi cam uitam sa fim oameni.

780.Cand vorbim de ziua de azi... Vorbim de zilele de pe urma...

781.Nu place nimanui sa recunoasca ca din astre se aud voci doar despre prezent.

782.Oamenii ce traiesc bine asa cum sunt, ar trebui sa ´ramana oameni´

783.Exista multe lucruri care te imping sa te denumesti ´zeu´

784.Exista foarte putine lucruri sa tina un zeu in viata.

785.Unul dintre lucrurile acestea sunt placeri proprii

786.Planeta Atena aduce cu sine placeri arhitecturale si chiar de sinteza

787.Placerile de sinteza sunt pe langa placeri lumesti, chiar si droguri.

788.Alte placeri aduse de aceasta planeta a templelor, este iubirea familiei ca vis in sine

789.Mai exista si Planeta Atlantida.

790.Aceasta aduce schimbari radicale in geografie, cu napeste de obicei.

791.Cea mai cunoscuta poveste este cea a napestelor din Egipt.

792.Aduse pentru salvarea unui popor, o insula deosebita a fost rasa de pe harta.

793.Harta a adus doua noi insule: Sicilia si Malta.

794.Dar Atlantida a ramas numele bijuteriei disparute.

795.

796.

797.

798.

799.

800.

801.

802.

803.

804.

805.

806.

807.

808.

809.

810.

811.

812.

813.

814.

815.

816.

817.

818.

819.

820.

821.

822.

823.

824.

825.

826.

827.

828.

829.

830.

831.

832.

833.

834.

835.

836.

837.

838.

839.

840.

841.

842.

843.

844.

845.

846.

847.

848.

849.

850.

851.

852.

853.

854.

855.

856.

857.

858.

859.

860.

861.

862.

863.

864.

865.

866.

867.

868.

869.

870.

871.

872.

873.

874.

875.

876.

877.

878.

879.

880.

881.

882.

883.

884.

885.

886.

887.

888.

889.

890.

891.

892.

893.

894.

895.

896.

897.

898.

899.

891.

892.

893.

894.

895.

896.

897.

898.

899.

900.

901.

902.

903.

904.

905.

906.

907.

908.

909.

910.

911.

912.

913.

914.

915.

916.

917.

918.

919.

920.

921.

922.

923.

924.

925.

926.

927.

928.

929.

930.

931.

932.

933.

934.

935.

936.

937.

938.

939.

940.

941.

942.

943.

944.

945.

946.

947.

948.

949.

950.

951.

952.

953.

954.

955.

956.

957.

958.

959.

960.

961.

962.

963.

964.

965.

966.

967.

968.

969.

970.

971.

972.

973.

974.

975.

976.

977.Creed13

978.Universul este infinit, deci poate merge paradoxal in tandem cu alte universuri.

979.Universul este energie ceea ce il face pe paznicul Soare foarte puternic..

980.Clipele de tagada amortesc pana la revelatii.

981.Nimeni nu este mai perfect decat tine pentru ca doar tu te cunosti cu adevarat.

982.Orice pacat mic poate fi iertat, iar de este din greseala, chiar si un pacat mare.

983.Nimeni nu se naste invatat, cum nimeni nu reuseste fara sa faca vreo eroare...

984.Secretele in familie trebuie pastrate intre membrii si nu in stil de crima organizata.

985.A fi sef nu inseamna a fi dictator, ci a fi un bun diplomat si selector al prioritatilor

986.In viata multe lucruri conteaza, mai putin linistea

987.Si cel mai mic scartait poate ascunde o mie de cuvinte.

988.Ca sa intelegi trebuie sa vrei sa asculti

989.Omerta Unanis Aslamt

`Amazia Kaos - lumi si salturi´

Si la inceput a fost sunetul, din asta cuvantul se numeste prim. (Citea o tanara cu voce tare intr´un parc cu copii si adulti. Asta e la inceputul fiecarei povesti, intrand in ceea ce este povestea, un film foarte bine developat) . Fata era curioasa de o carte ce o gasise acolo, intr´un parc de copii, asteptand iubirea vietii ei sa vina de la lucru. Sa mearga acasa.

Toate traiau in ordinea luminii, dar lucrurile acelea sunt prea greu de descris pana si pentru primii oameni care se zice ca traiau si ei impreuna cu D'zeu si zburdau printre minunatiile haosului sau ordinii, asa cum parea pentru fiecare. De ce? Poate tocmai pentru cum se miscau lucrurile care erau pe acolo de facut in lipsa unei limbi exacte si corecte in fiecare casa aceeai, in fiecare familie, intre oricare doi oameni sau in vremea fiecareia dintre noi care ne´am plimba pe aici sa ne facem mendrele la un moment dat.

La inceput D'zeu a facut cerurile si pamantul, avea un om drept, dar prins in ale vremii panze. Om se numea pentru ca asa se numeste si in cele mai avansate stiinte ceva legat de electricitate.

Pamantul era pustiu si gol, peste fata pamantului se invarteau ape intunecate si omul era mai degraba un cocon, hiberanand la dreapta D'lui si plutind pe deasupra apelor. Totul parea sa fie cumva bine primit.
Astfel D'zeu a trecut mai departe si a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina. Asta a fost dupa mult timp, dar impresiona declarat foarte tare omul..

Lumina parea sa fie buna, si D'zeu a despartit lumina de intuneric. Lumina s'a decis ca se va numi zi, iar intunericul, noapte. Astfel a fost seara si apoi dimineata; aceasta a fost numita ziua intai.

Legile pareau sa fie inca functionale, dar omul simtea deja nevoia sa fie mobil, si astfel D'zeu a zis:

Sa fie intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. Si s'a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesuptul intinderii si apele care sunt deasupra intinderii, ba mai mult, a aparut ploaia, care i'a priit omului ca si un dus rece dupa o zi in cuptor, de altfel asa a ramas si in mintea omului ca fiind cea mai buna patanie, ce merita si cautata, ba chiar apreciata in intregul sens al cuvantului. Zburdase atat de mult singur, desi cumva nimeni nu intelegea cum de era singur acolo cand era defapt lume de obicei. Dar nu´l interesa. Asta zburdanie a lui a fost atat de lunga incat probabil ca a facut inconjurul pamantului si a fost plin de transpiratie, dar D´zeu i´a dat ploaia asta care nu stia ce are sa ii faca. L´a facut sa zburde mai mult.

D'zeu a lasat intinderea de deasupra sa fie numita cer, iar ce il acopera nori. Astfel a fost o seara si inca o dimineata si asa a trecut a doua zi.

D'zeu a lasat intinderea de sub picioare sa fie numita pamant, iar apele ce il despart sa fie numite rauri, fluvii, mari, oceane, lacuri, delte, estuare, functie de dimensiunea si miscarea lor. S'a hotarit ca acest lucru era bun.

Astfel D'zeu a continuat, si a zis: Sa dea pamntul verdeata, iarba cu seminte, pomi roditori si sa creasca formatiuni verzi in ape, sa aiba samanta lor pe pamant.

Dar sa nu dai din ce se simte cand ma trimiti acolo la oricine caci nu e de nasul oricui sa afle ce faci tu cu mine zise omul...

Omul parea sa se anime, sa fie mai in largul lui, si a ramas ca fiind un lucru bun.

Astfel a fost o seara si o dimineata; astfel a fost ziua a treia.

D'zeu a zis peste noapte care era intunecata: sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte, sa ramana ca semne, care sa arate vremile, zilele si anii.

Astfel D'zeu a facut cei doi mari luminatori, ceva mare ziua, El insusi in credinta tuturor si altceva mai mic noaptea cu stelele. Si acest lucru a fost considerat bun. Si noaptea nu sunt reflexii si refractii de ale tale sa stiu ca esti bine merci cu mine si cu noi si cu toata lumea pana la sfarsitul vietii?
Cel de ziua ardea si cel de noapte reflecta. Asa am zis, asa sa fie.

Si a mai trecut o zi. Buna si ea. A patra.
Lucrurile astea aveau legatura si cu apele caci le facea in adevaratul sens al cuvantului sa zburde prin lume ca si niste stouluri de fluturi sau roiuri de albine sau stoluri de ciori.

Astfel a trecut o seara si o dimineata, si a fost ziua a cincea.

D'zeu a zis: Sa misune apele de vietuitoare si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului, dar omul a dat nume mari, dupa cum simtea el din lumea aceea misunatoare si plina de unele si altele...

D'zeu a facut pestii mici si mari, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei.

Omul parea sa invete de la ele miscari care mai de care mai folositoare, in joaca, imitand miscarile vietuitoarelor existente, si s'a hotarat ca e bine.

Cresteti si inmultiti'va si umpleti apele marilor, sa se inmulteasca si pasarile pamantului.

Si toate au inceput sa danseze pe suprafetele noi si sa cauzeze la randul lor alte lucruri minunate care sa fie de folos lumii sau sa le fie cu morala. Printre ele chiar numele.
Astfel a trecut o seara si o dimineata, aceasta a fost ziua a sasea, prima zi cu vis.

Omul parea sa fie foarte implicat in hotararile acestea, si D'zeu a continuat zicand: Sa dea pamantul vietuitoare dupa felul lor, taratoare, de unde omul invata sa pandeasca, vite, de unde

omul a invatat sa se pazeasca, si fiare pamantesti, de unde omul a invatat sa atace. Asa a fost si a fost cu folos hotarand din nou ca este bine.
Omul parea sa reactioneze la ele si sa se intinda in miscari zvelte dupa ele prin tot taramul, invelindu'se in cele mai felurite lucruri pe care le gasea. Dar incepea sa dea nume la tot felul de forme care le pria animalelor si le facea sa fie cu sens si talc caci parca avea cu cine sa fie facute cu sens casele si locurile in care se locuia, ruga si controla ce se intampla pe acolo.

Astfel a trecut o seara si o dimineata, si asta a fost ziua a saptea.

Veni si ziua a opta, cand omul era deja in mijlocul salbaticiei si D'zeu a vazut ca omul suferea de singuratate si a creat femeia din pamant in fata ochilor sai, si pe el l'a numit Adam si ei i'a lasat numele Lilit. Cresteti si inmultiti'va dupa chipul nostru si dupa asemanarea noastra, stapani peste toate vietuitoarele pamantului si apelor, si aveti grija de ele sa va fie de folos in intamplarile care va urmeaza. Impreuna, cu dragoste si cu toate cele ce va fac impliniti si fericiti, dar maine o sa va spun ceva mai mult, caci ieri, azi si maine vreau sa fie tinute minte zilele mele de pace. Unii o sa zica ca este doar o zi, dar treaba ramane a lor.

Ei au stat si au privit la tot ce e acolo, sus si jos, si nu prea au vorbit, dar nici nu au facut multe, caci simteau niste mirosuri care le placeau, si omul, Adam avea ceva ce parca il deranja cand era intrebat despre unele si altele. Ea a zis ca ii e rusine si precis nu ii va da ce vrea ea...

Si s´a incheiat zice´se cu bine si ziua a opta.

Si D'zeu a zis: Iata ca v'am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Si dintre vietuitoarele pamantului cele care va sunt pe masura si mai ales cele pe care le'am lasat sa consume verdeata si samanta: si aceasta sa va fie hrana.

Ele nu sunt diferite fata de ceea ce sunteti voi, dar este ceva diferit. O sa intelegeti.
Feriti'va de fiare, dar sa nu aveti frica de ele, ca nu va vor ca si hrana daca nu le provocati, ele traiesc dupa regulile salbaticiei, voi traiti ca si ele, dar aveti si din firavitatea unei flori si din forta unei furtuni.
Totul este ca si cum am zis sa fie. Lucrurile sunt diferite, dar ele nu se pierd, se schimba.

Si astfel a trecut inca o seara si o dimineata. O zi cat de cat odihnitoare.

Dar aici se opri facerea. D'zeu era inca foarte aprope de oamenii ce au fost facuti, dar intre ei intrase deja o problema. D'zeu a promis ca isi va lua oricand zile sfinte de pauza ca sa o urmareasca, sa o inteleaga si sa o rezolve.
Lilit nu parea sa stie nimic din ce a fost, ea reactiona mai degraba la cele ce se intampla si se juca cu toate, dar cu maiestrie.

Apoi D'zeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si pusese acolo omul pe care'l intocmise. In gradina ceea erau formele pamantului de care se poate mai divers, erau si munti si dealuri si campii si plaje intinse si faleze periculoase.

Si facu D'zeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vederesi cu roade bune de mancat, deja de mai multe ori; iar in mijlocul raiului cu era numit, desi gresit, Adam soptind tot timpul Lai Lai Lai... Era pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si raului.

Si din Eden iesea un rau, care avea brate si ele ieseau diferit in mare; li s'a spus unui ce iesea puternic estuar, acesta lasand o palnie dupa el care se ducea dintr'un anume punct catre mare, iar celorlalte doua, delta, ca ele formau pamant cu ierburi si era loc bun pasarilor cerului ce vroiau sa stea mai adapostite. Numele celui singur era Bardi, iar celelalte erau Fison si Sulina.

In dealuri se afla aur, bdeliu si pietre onix. Ei numeau acel loc Havila.

Muntii erau inalti, unul avea in varf o piatra ce arata ca si fata unui om, i se zicea Sfinxul Omului, asa ii zicea Adam. Acesta ajunse in toate locasurile pe cal, si pe drum isi mai amintea din unele animale, lasand´o singura pe Lilit, dar acolo fu greu de urcat pe cal si facu drumul pe jos. Lilit il astepta in gradina si incepu sa cante si una alta... Sa vorbeasca cu animalele si inca nu vorbea cu

Adam, in principiu din cauza ca nu se puteau intelege. Ceva ii facuse sa fie foarte diferiti.

Adam invata de la statuie sa foloseasca caciula sau cagula cum ii mai ziceau, caci asa arata formatiunea respectiva si a ajuns la Lilit cu ceea ce facuse si cazuera deacord. A fost un fel de pupic, dar nimeni nu il prea numara. Celalalt munte avea o formatiune despre care urma sa invete mai tarziu; iar un altul fumega constant si curgea ceva din adancurile pamantului.
Li se interzise sa faca unele lucruri, caci erau parca atacati de ele, dar Adam se prindea repede de miscarile care se intamplau. Un fel de miscari ale planetei si ale formelor astrale ce le facuse Domnul in ziua a patra cu totul...

D'zeu vorbea despre acel loc ca avand o intrare in Iad, si ca cei ce nu urmeaza legile Lui vor ajunge in acel loc. Dar D'zeu mai avea reguli in privinta gradinii: ii spuse lui Adam sa nu consume din pomul vietii doar in zilele de odihna si nu cumva sa consume din pomul adevarului si cunoasterii caci negre ii vor fi zilele. Pomul asta al adevarului si cunoasterii nici nu se vedea mai degraba, dar un sarpe se invartea tot timpul pe acolo. Kundalini il chema. Cu el vorbea si Adam.

Adam vazu ca nici animalele nu se apropie de pomul interzis si intelese regula. Dar Lilit incepu sa ii explice lui Adam mai mult prin semne si prin cuvinte ce Adam nu le intelegea, dar se vedea ca stie cumva sa vorbeasca vorba lui, dar ceva o nemultumea, cum ca vrea sa faca fructul interzis prin foc, adica sa faca ceva fiert intins in propria zeama sau depinde cum reactioneaza fructul si sa il consume impreuna cu el.
Adam ii interzise.

Si D'zeu a zis: Nu e bine sa fie omul singur, sa'i facem ajutor potrivit pentru el. Sa incercam sa ii facem viata mai usoara.

Adam descoperi deja focul, jucandu'se cu diferite pietre, si calul pe care le numi el insusi asa, si facu el insusi acel foc pe care Lilit il cerea, dar explica sa nu faca ceea ce doreste ea, sa se uite mai bine in foc si sa ii spuna ce vede, daca consuma din pomul permis uneori si sa inceapa sa isi ordoneze lumea cum planuise Domnulm dar Lilit nu prea asculta, mai mult incerca sa faca ce vrea ea.

Si D'zeu care facuse din din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le aduse la Adam ca sa vada cum le va numi; asa ca toate sa se numeasca cum le va numui el, inca o data, cu Lilit acolo, ca sa se vada maretia lumii.

Asta durase cateva bune zile, poate chiar saptamani, si cand ei zisesera asta, D´zeu a fost multumit si a zis ca ei merita intr´adevar zile de tihna, dar sa nu uite de gradina pe care trebuie sa o ingrijeasca.

Lilit se simtea tinuta la distanta asa ca se supara si pleca des sa se plimbe prin gradina. Si descoperi si ea ce se gaseste in gradina; dar nu stia prin ce trecuse Adam si nu putea sa zica ca le vazu pe toate.

Si a pus Adam nume tuturor animalelor si pasarilor cerului; dar pentru Adam nu se gasi ajutor de potriva lui.
Lilit parea pierduta in salbaticie. Adam o mai cauta, dar ea parca se ferea, pentru ca nu dorea probabil sa intre in rusine cum zicea Adam... Acesta se mai ruga la Tatal nostru si mai facea unele si altele pe acolo, dar din ce in ce mai lipsit de dorinta.

Toate acestea se intamplara in cateva luni dumnezeiesti.

Iar apoi a adus D'zeu somn greu deasupra lui Adam; si daca a adormit, Lilit se plictisi si pleca singura in salbaticie si hotari sa nu se mai intoarca.

Si D'zeu a luat una din coastele sale si a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta lui Adam o facu D'zeu femeie si a adus'o lui Adam.

Si a zis Adam: Iata aceasta'i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, Eva, pentru ca este luata de si din barbatul sau: Adam.

Si Eva il intelegea pe Adam si Adam pe Eva lui, dar Eva era copilaroasa, se juca cu ce vedea in jurul sau, cam cum facea Adam cu animalele cand le numi, dar parca mai nepriceput, si atunci Adam radea si arata ce invatase el.

De atunci ramase regula ca lasa barbatul pe tatal si pe mama sa si se va lipi de femeia lui, si vor fi amandoi un trup. Si cei doi asa erau, se completau unul pe altul, desi amandoi mai aveau momente cand se blocau. Adam incerca sa invete toate obiectele de care are nevoie, si Eva studia toate poamele pamantului.

Dar Eva dadea tarcoale tuturor pomilor.

In timp Eva avu parte sa vorbeasca si cu parintii ei din cate se intelegea de catre Adam, dar conta mai putin in asa o lume simpla.

Sarpele era insa cel mai siret dintre toate fiarele pamantului. Si a zis sarpele catre femeie: Dumnezeu a zis el oare sa nu mancati roade din orice pom din rai? Asta iarasi intr'o perioada de somn a lui Adam, si iarasi intr´o perioada de somn a lui Adam, si iarasi intr´o perioada de somn a lui Adam... De trei ori...

El incepu din a doua zi sa ecplice ca bine ar fi sa se respecte regulile, dar....

Aproape la fel de sirete era si familia felinelor, dar desi vazusera ce se intampla, stateau si dadeau tarcoale, si nu aveau curaj sa zica nimic, dar se dusera sa il trezeasca pe Adam. El intelese ca trebuia Eva protejata de la pom. Mai ales ca aveau un prunc mic is se hranea inca cu lapte.

Numai din rodul pomului cel din mijlocul raiului ne'a zis D'zeu sa nu mancam, a spus Eva. Numai de el sa va feriti sa mancati sau sa atingeti ca sa nu muriti.

Atunci sarpele a zis catre femeie: Nu, nu veti muri! Faceti cum va zic eu cu el si nu vi se va intampla nimica, doar veti ajunge la adevar si la cunoastere, vi se va deschide ochii si veti fi ca si D'zeu, cunoscand binele si raul.

De aceea femeia, socotind rodul pomului bun de mancat si placut la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat, si a dat si barbatului sau ce statea acoperit cu o panza ce o facusera paienjenii si sturzii din diverse materiale ce se gaseau din plante si fructe, caci ochii abia ii mai intelegeau.

Atunci li s'au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si'au facut acoperaminte si simteau ca sunt pe moarte, dar Adam a facut o rugaciune si a consumat din pomul vietii cum ca era un moment de cumpana.

Li se parura ca murisera, dar ce faceau nu intelgeau nici ei si parca faceau zgomot mare de tot, larma de tot.

Iar cand l'au auzit pe D'zeu printre rumorile serii, s'au ascuns Adam si Eva printre pomii raiului.

Amandoi pareau sa se intoarca la realitate si stateau unul langa celalalt in tot ce se intampla in jurul lor. O vijelie uriasa care rupea din tot ce atingea si parea sa fie cu reactii dintre cele mai ciudate.
Si a strigat D'zeu pe Adam, si i'a zis: Adame, unde esti?

Raspuns'a acesta: Am auzit glasul tau in rai, si m'am temut, caci sunt gol, si m'am ascuns.

Si i'a zis D'zeu: Cine ti'a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul care ti'am poruncit sa nu mananci? Tu tot rai ii spui acum? Ce ai patit?

Zis'a Adam: Femeia care a ramas cu mine a pregatit din pom si am mancat.

Si a zis D'zeu catre femeie: Pentru ce ai facut aceasta? Iar femeia a zis: Sarpele m'a amagit si eu am mancat.

Zis'a D'zeu catre sarpe si parca totodata spre tot regnul animal: Blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele, taras sa mergi in felul tau si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale. Dar si pe femeie sa se vada tot timpul cand o freaca calcaiele si barbatul cand nu zice ce crede pedeapsa sa vina asupra lui daca nu isi repara marul care´i sta in gat de dragoste pentru fericirea pe care o are.

Si continua D'zeu: Dusmanie sa ramana intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul.

Iar femeii i'a adaugat: Voi inmultii intotdeauna necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale, in dureri vei naste copii, ca alte necazuri daca nu ai, precis ceva iti va intoarce mintile. Atrasa vei fi de catre barbatul tau si el te va stapani. Sa te loveasca nu va avea voie, mai ales sa nu te urateasca, dar va avea voie sa te pedepseasca cand esti al lui si devi prea sireata in interesele tale proprii si nu ii acorzi atentia pentru care ti'a fost intins. Cu roseata sa nu fie de avut, dar sunet sa nu scoti daca ceri roseata pe tine caci mana ta devine mana lui si nu invers.

Iar lui Adam ii spuse: Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul care ti'am poruncit: Sa nu mananci normal! Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu oasteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! Sa ai praznic, sa ti post, sa ai zile de evlavie, toate sa le ti si sa amutesti daca nu ti se implinesc.

Si D'zeu sacrifica din animale si le dadu celor doi haine sa se imbrace.

Spini si palamida iti va rodi pamantul si te vei hrani si cu iarba campului cand altceva nu ai!

In sudoarea fetii tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti, caci pamant esti cu toate animalele tale si pamant vei ramane.

Apoi D'zeu pregati o casa din copacii pamantului si pietre, dar pusese cloaca de serpi in centrul Edenului si scorpioni, ca sa numai ajunga nimeni usor in centrul gradinii la pomii cu pricina. Erau bine ascunsi. Pareau niste bile de toate culorile si stralucitoare, cai cei doi le vazusera cand le luasera de la sarpe si le simtira gustul si rusinea si puterea si murirea, nemurire la drept vorbind, caci asta incerca Domnul sa evite.

Si a zis D'zeu: Iata Adam s'a facut ca unul dintre noi, cunoscand binele si raul dupa ce a mancat din pomul interzis, si acum nu cumva sa'si intinda mana catre pomul vietii si sa ia roade, ca are sa traiasca in veci! Dar blestemat va trai! Doar el va stii cand si uneori va fi influentat de altii, care sa ii aminteasca de puterile sarpelui.

De aceea l'a scos D'zeu din raiul cel din Eden pe om, l´a coborat pe pamant, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat multul ce era pe acolo dat si expus.

Incepu sa se auda o voce cantanda mai ales. Probabil mai mult ca sigur Lilit.

Adam fusese foarte trist din cauza celor petrecute, dar D'zeu nu a mai vorbit nicioadata cu el cum vorbise odata. Avea el in minte un gand ca probabil dupa moarte, dar nu ii placea sa se gandeasca la asta.

Acesta a trait impreuna cu Eva si facu copii in casa primita si incet isi mari ferma, cu case pentru toate animalele care erau deasemenea suparate pe el, dar se complaceau in situatia produsa. Si facusera toate acestea intr'un an si cateva luni dumnezeiesti.

Cand Adam si Eva avusera gemeni, se hotarara sa se opreasca din facut copii, iar Adam, cum avea incredere deja in rezistenta familiei sale, se duse in salbaticie, si incerca sa comunice cu animalele sa il duca catre sotia sa veche, sa se impace cu ea, dar ea era deja acolo, chiar daca nu se intelegeau in vorba perfect. Unele lucruri le simteau, si facura si ei gemeni, dar o intrare in munte, inspre care spuneam ca aveau de invatat, in treacat animalele ii facura semn si ele catre locul acesta.

Pestera fuse aranjata frumos , pe placul ochilor lui Adam, erau tot felul de materiale ce el abia le descoperise, si obiecte din pamant de langa pestera, si desene pe pereti, si toate aranjate langa desene cu intamplarile vechi ale lor, doi copii de D'zeu.

Adam incerca sa vorbeasca cu Lilit si lasa si de la el in incercarea de a vorbi deschis.

Astfel ii povesti ei ce discutase el cu Eva cand au mancat din pomul interzis, iar aceasta ii spuse ca la ea a venit un animal batran si a murit, astfel isi facu si ea haine.

Cei doi hotarara ca aranjamentul acela sa se numeasca biserica, de fapt altar, si cand se intoarsera la casa lui, se uitara spre muntele cu formatiuni de roci interesante si hotarara ca daca vor sa faca un cadou lui D'zeu pentru care sa isi umpere iertarea, trebuie sa contruiasca acolo o biserica.

Dar prima data Adam ii construise si ei o casa ca sa aiba si familia ei unde sa locuiasca.

Si lucrara familia lui Adam care ramase in Eden la aceasta pana cand incepura sa ii ajute si animalele.

Iar cand D'zeu vazu frumusetea cu care viata lucra la o cladire dedicata lui, decise sa faca o ultima minune in viata lui Adam si ii dadu sansa sa scape din focurile Iadului, daca acesta scoate din vulcan statuile pe care doreste sa le puna in cladirea sa minunata ce o numea biserica. Lilit recunoscu ca de multe ori a calcat stramb si ca in munte sunt oaz de tot felul de ape care mai de care, dar ea nu vrea nici macar sa se gandeasca sa treaca pe acolo.

Eva si Adam o rugara sa isi pastreze cumpatul si sa ii duca in locurile de unde pot.

Astfel familia lui Adam scapase de blestemul greu al vietii si lucrurile pareau sa se duca pe un fagas normal, doar ca trecand anii, biserica devenii un loc caruia lui D'zeu nu ii mai placea si asta veni clar chiar si din predictiile familiei.

Oamenii bisericii cereau taxe si jertfe pentru El incat toata lumea parea sa se fi pogorat din nou sub blestemul ce'i cazuse lui Adam.

Familia lui Adam se inmultise cum zise Domnul, si se raspandi inafara gradinii Edenului, dar toti vorbeau limba lui Adam si a lui Lilit, cum eva vorbea ca amandoi.

Multe sute de ani dumnezeiesti trai si domni Adam si sotiile sale si copiii si mai mult.

Purcezand la rasarit, oamenii au gasit tara lui Senaar, un ses si au descalecat acolo.

Apoi au zis unul catre celalalt: Haidem sa facem caramizi si sa le ardem in foc! Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul, noi sa fim cei mai mari dintre toti. Atunci s'a pogorat D'zeu sa vada cetatea si turnul pe care'l zideau fii oamenilor, caci de el s´au apucat prima data. Si a zis D'zeu: Iata, toti sunt de un neam si vorbesc aceleasi limbi, luate si impartite de ei, si iata ce s'au apucat sa faca, si nu se vor opri din ceea ce si'au pus in gand sa faca, chiar daca asta nu le foloseste probabil niciodata ! Haidem dar pogor sa fie si sa se amestece limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.

Si cand cantau mai cu placere si lucrau mai cu spor, cobora D'zeu peste ei si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. Aceasta a crapat si a cazut, dar ei au fugit pana la o anumita distanta si impinsi de femeile lor au inceput sa faca cam doua localitati, Sodom si Gomor. Facute din uneltele timpului, ele au fost facute cu scopul de a se intoarce la turn, si oamenii au incercat din nou sa se apuce de turn.

Realitatea era totusi condusa de Dumnezeu si acesta a trimis pasarile cerului si rinoceri si alte animale sa sperie oamenii si sa sparga turnul, iar din acesta a iesit un dragon cu aripi mari si pe cerul care se innorase, ei au vazut dragonul scotand foc pe gura si a zburat in adancurile cerului...

De aceea s'a numit cetatea aceea doar dupa un timp, cand oamenii au aflat ca se intampla in mai multe locuri si au gasit un nume ce sa le placa si sa le fie pe placere, caci poate se indura

D´zeu si ii face sa reuseasca sa isi indrepte planurile. Si i´au zis Babilon, pentru ca acolo a amestecat D'zeu limbile a tot pamantul si de acolo i'a imprastiat D'zeu pe tot pamantul, in localitatile lor obisnuite.

Tot de acolo ei au invatat ca dorinta lui D´zeu ce o aud in mintea lor nu trebuie incalcata caci nimeni si nimic, oricat de frumos ar vorbi nu poate sa faca Dorinta Sa sa fie mai blanda sau sa inchida vreun ochi vreodata la ceea ce considera inspre a fi asa, fiind Dorinta Cea Dreapta.

Tot de acolo toti intelesesera ca trebuie sa numai faca copii decat de la treia generatie intre ei, si astfel incepura si ei sa se impreuneze intre ei, sa respecte legea Domnului. Dar aceasta au aflat´o in timp. D´zeu le binecuvanta cununiile si nuntile cu cate un mesaj ce sa le aduca aminte de marea problema de la Babilon, ajunse in mai mult timp sa fie numite simplu: Semne. Ei fiind plecati in tot felul de locatii distante, ajunsera sa aduca unoeri copii din una intr´alta pentru a avea de lucru, dar unoeri si pentru a fi binecuvantate legaturile, caci cela care nu erau asa, aduceau si monstrii si asta nu place, cum este si normal.

Totusi, au inceput sa creada ca daca vorbesc la betie sau sub influente si in case la grupari se pot ascunde de D´zeu si pot realiza turnul unde sa isi amestece singuri limbile. Caci doar asta se intelegea de la sfanta Duminica. Vorbesti cat poti dupa ceva de la tine, iar pentru a incurca una alta nu trebuie sa ai nimic. Dar tot dupa femei se luau pentru a pastra unele expresii si altele. Mult din cauza ca nu aveau nici unul relatii sanatoase ca si Adam, ci incepusera sa fie corelati pe vecie, una pe care omul nici nu o are la indemana dupa orice invatatura culta.

Au pornit si generatii au trecut pana sa se puna sa construiasca, dar in fiecare localitate, caci acum, dupa religia ce o aveau, asteptau ca lucrul la casa sa fie foarte simpla, folosindu´se de natura, dand vina pe ea ca nu le suporta ideile non´conformiste. Erau mai multe localitati in jurul cuiburilor de dragon de oriunde, cativa oameni, care au ramas cu credinta veche, au inceput sa se roage si au aflat ca daca se duc la turn si aduc injurii turnului (casei lor), cand fug spre casa, dumnezeu va chema dragonii cel putin, si vor ajunge sa distruga cel putin primele doua orase, dar prima data turnul, asa zisul turn al lui Babel care ajunge pana in rai si face legatura si cu iadul, aduce libertatea, caci mai nou asa era vorba.

Dar oamenii aceeia incepusera a se ruga prea tarziu. Caci se folosisera de prea multe ori de puterile dragonului pentru a´i napustii in jurul unora pe care ii suportau mai putin, si Domnul le zise: participati, participati la rugaciuni, si eu va voi pune pe fuga din nou. Doar unul cu credinta pura va putea sa scape din ce va pregatesc, caci numia unul e cu dorinta de viata pura, restul sunteti slujnici sau v´ati salbaticit. Si cand vine dragonul sa doboare turnul de tot sa fie semn.

Zi femeii sa nu se uite niciunde unde el face rautati si sa te urmeze pe orbecaite cum mergi si tu pana la o casa undeva mai departe unde sa incepeti o viata noua. Altfel pune´te si fa´ti casa cu inima ta si cu calculele pe care le ai in minte, nu te mai lua dupa cum arunca un elefant un trunchi de copac sau dupa pasari sa strangi cuiburile lor sa iti faci usi si lucruri de pus in geam.

Ii lasara D´zeu sa faca ce au de facut o vreme apoi le puse o condite: Cel mai brav dintre voi, sa fie sa plece mai departe undeva si sa puna fundatia unei locatii pentru gandurile generatiilor lor. Exista totusi un schepsis: Daca se uita in spate femeia sau femeile care il urmeaza pe cel care e sa fuga cu toata puterea inainte ca scape de pucioasa inflacarata trimisa de mine peste Sodom si Gomor, asemanatoare flacarilor dragonilor pentru amintire, se va transforma aceia in flori care pana la urma vor fi intarite si vor deveni ca rocile. Niste stalpi. Caci barbatii le vor auzi sufletele care vorbesc in timp ce sunt transformate, pierzandu´si esenta de om.

Lumea incepu sa vrea sa se baricadeze in cetate, dar incet, un om pe nume Iov incepu sa se foiasca, mai ales ca era dintre cei care deseneaza case si astfel de lucruri de construit, si incepuse sa vorbeasca cu familia sa, care avea si femei de serviciu pe langa femeia casei, si astfel lucrurile se complicara.

Venira cinci mari oameni care vroiau sa ii curme viata, dar erau cu inca doi care incepura sa rada de Iov si sa ii spuna ca nu are loc sa creada in astfel de vise ce D´zeu le da omului, dar daca are, sa incerce sa figureze in mintea sa realitatea cea mai bine pe care o poate. Nici cei cinci nu ii cunostea pe cei doi, dar omul se puse la somn si in somn Domnul zise: ´´Sper ca ai prins din ce vroiau ingerii mei sa iti spuna. Va venii ziua sa fugi, dar vei afla cand si cum de la niste magi care te vor servi in scapare cu vorba, mai mult nu trebuie sa stii.

Asa se intampla, dar locurile pline de panica facura multe femei sa se uite inapoi, caci vorbele lui Iov cu familia sa ajunsera la multi. Stiti cum e vorba: ´´Si peretii aud´´ culmea... De obicei femeile aud cel mai bine prin ziduri, iar cand se raspandi zvonul ca iov fuge, multe dintre ele plecara mai mult in gluma caci astfel le era familia si se uitau la cetate. Stateaucam intr´o forma de cerc, caci unii mai viziteaza si vor vizita tot timpul astfel de locuri.

Ele vor fi numite peste tot Pietrele Atarnande, pentru ca Iov si familia abia reusisera sa fi reusit sa fuga, femeia casei fiind prima care in urlete se puse sa se uite in spate si apoi cu ea, vreo doi copii, de sus locul aratand ca un cerc care de acestia pare atarnat.

Incepura sa creada toti ca nu le inteleg bine vorbind toate limbile cunoscute Domnului, dar fusesera treziti prea tarziu, caci doar putini care au reusit sa se ascunda in beciuri si sa stea sub rugi adevarate si facute din suflet reusira sa fie numiti ultimii supravietuitori.

Iov plecase cu doua fete mari si cu trei dintre copii in viata si nu se stie exact ce mai facu, dar mult se plimba prin lume sa dea mai departe povestea celor doua cetati care au vrut sa se bata cu D´zeu si acesta doar din milostenie salvase cativa.

Unii din ceea ce facea Iov cu ei intelesera ca e bine sa stii mai multe limbi din cuvintele pe care le auzeau propovaduite. Destul de multi s´au pus sa mearga prin lume si sa invete sa fie lingvisti. D´zeu spunea ca nu e ceva rau.

Au trecut generatii... Pana cand natia care era mai de sange de la D´zeu a produs inca o progenitura. O familie din familiile lui Adam. E clar. Dar pe vremea aia se numea a lui Avraam.

Vrednic un om, Judah, suferea de faptul ca are bani si are si valori, dar nu poate face mai mult cu viata sa pentru ca nimeni nu il lasa sa isi ia mai mult de o nevasta, si el nu vrea sa o pangareasca prin a o face sa ii faca prea multi copii sau sa o slugareasca, dar se simtea singur, si se saturase de munca de a avea o familie cu care poate merge doar la intalniri duble si astfel de lucruri... Toate astea avand egatura si cu faptul ca oamenii incepusera sa isi faca si planuri pentru vietiile viitoare prin jocuri dupa o carte de familii vechi, numita Bibilie. O carte cumva ca si asta, dar cu multe detalii legate de legatura cu D´zeu si astfel de lucruri. Probabil ca o stiti. Cartea aceasta nu poate ajunge la acel nivel, dar nici ca poti spune ca fabulosul din ea nu este educativ.

A inceput sa se roage mai mult dupa un vis in care D´zeu il intrebase daca are tot ce ii trebuie in viata si daca are nevoie de ceva. Rrugator fiind, a gasit ca problema sa este ca are o femeie, Maria. Multi spuneau ca Maria e nume de floare, dar povestea lui Adam era zisa ca si cand Maria ar fi superioara Evei, care semnifica ´´perioada´´ sau ´´cum este´´.

A zis D'zeu lui Judah Noel, fiu dintr'o familie mai credincioasa, dupa cum intelese ruga si problema, faptul ca oamenii tind sa opreasca timpul intr´o perioada in care nu au mai nimic, si dorind sa ii ofere o femeie in plus cel putin, a cerut de la el un sacrificiu suprem: Iti vei face o corabie din lemn si data cu smoala si vei intra tu in ea, si impreuna cu tine vor intra fii tai, femeia ta si femeile fiilor tai.

Iata cum s'o faci: corabia sa aiba trei sute de coti in lungime, cinzeci de coti in latime si treizeci de coti inaltime.

Sa faci corabiei ferestre de un cot si sa faci un rand de camari jos, altul la mijloc si altul sus. In zona mare din mijloc animalele mai mari sau cu nevoie mai mare de spatiu, iar in rest te descurci tu, dar recomandat este lighioanele sa fie jos, iar sus sa ai animalele de ferma ca sa iti fie usor sa faci mancare. Undeva pe langa scari sa pui camerele voastre, si sa ti cont ca drumul s´ar putea sa te tina zile si zile pe drumul apelor.

Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca ca sa ramana in viata impreuna cu tine.

Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, asa si din plantele ce sunt de mare importanta in ferme, cum ca si celelalte vor fi in siguranta, semintele lor hibernand in pamant.

Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care sa va hraniti, ingrijeste'te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea, animalele, bestiile. Dar in ziele ploii sa nu mananci carne, ci doar din roadele pamantului, caci ai in camerele cu geamuri si asa ceva, si lapte procesat dupa cum iti stie familia.

Judah se mira la vestea Domnului si incerca sa se roage sa nu vina ziua in care trebuie sa faca un asemenea lucru, dar D'zeu ii raspunse ca este hotarat si ca nu se va razgandi din marele sau plan, ca familile oamenilor s'au indepartat de la cuvantul sau si nimeni si nimic nu merita sa traiasca ca

sa traiasca in pacat. ´Asta e ruga care a venit la mine. Cand am vorbit mult si mi´ai cerut ajutorul, eu am explicat tot. Nu e de incalcat cuvantul cand vorbesti cu mine, caci multe lucruri mai teribile se pot extempora´.

Si incepu Judah sa faca intocmai cum ii poruncise D'zeu. El a inceput sa stranga arbori din padure, si o ruga pe femeia sa si pe copii sai si familile lor apropiate sa caute sa invite animalele si sa stranga plante.

Lumea din zona pierdu´se din voia Domnului si uitasera acele facute de El cand Isi doreste cu adevarat ceva si se pusera sa faca glume pe seama lui si a familiei sale dinainte, ceea ce il facu sa isi aduca aminte mai clar din ceea ce ordonase si oranduise D´zeu pentru binele mai mare a populatiei.

Animalele pareau sa inteleaga ca urmeaza sa se intample ceva si venira in mare parte singure la prima chemare a familiei lui Noe, Maria strangand si flori uneori pe care le aducea cu ea pentru a avea ´´mintea limpede´´ zicea ea.

Totusi Judah simti ca nu familia sa il cheama si il intreba pe Domnul legat de lucrurile legale ale regulilor de imperechere.

´Judah, cum fiecare din animale au venit si nu doar doua, eu iti propun sa gasesti cumva sa vina o a doua femeie pentru tine, dar vei vedea ca e leita cu cea pe care o ai´

´De ce?´ Intreba acesta, dar nu veni nici un raspuns inapoi. ´O fi din cauza indoierii mele fata de cele spuse de El in timp ce a vrut sa ma ajute. Patruzeci si una de zile l´am certat ca mi´a luat in seama ruga´. Veni si raspunsul: ´Mult din aceasta cauza intr´adevar, dar e si din cauza sufletului meu. Eu speram ca oamenii sa inteleaga sa nu iubeasca o femeie mai mult decat pe sine. Nu e vorba neaparat de mine. Pot accepta paganii, dar este vorba de ceea ce fac ei. Isi fac traiul mai greu si tot la mine vin. Si de e de crezut sau nu, am si eu un suflet´

Mancarea ramase sa fie stransa de toti, si pentru ei si pentru animale, de toti, si incet sa fie pusa direct in arca in locurile pe care ei incepuse sa le construiasca si sa le aranjeze.

Judah (se citeste cu G, tip Giuda) vazu o femeie care dadea tarcoala locului cateva zile bune si tot aduna flori si plante medicinale. O crezu Maria si o striga: ´Maria!´. Ea nu raspunse. El incerca sa vorbeasca cu D´zeu, dar incepu sa creada ca a facut ceva si nu va mai avea sa se intample nimic. Ca si cum D´zeu va fi servit o gluma catre el... Totusi un raspuns veni: ´Eu sunt atent la reactiile care le au ceilalti. Vezi, de exemplu, ca ai tai copii si norele si ginerii tai, planuiesc sa mai aduca pe barca pe cineva si nu stiu cum, dar trebuie sa rezolvi treaba aceasta daca vrei sa ajungi la casa ta dupa toata povestea.´ ´Asa voi face, dar nu stiu daca iti va placea chiar in totalitate ideea ce imi veni...´ ´Nici acum nu imi place, cand vei fi pregatit de drum va dura putin si te voi anunta ca trebuie sa pleci. Pana atunci fa ce iti sta in puteri.´

Ziua in care Judah Noel incepu sa ceara o vorba cu femeia respectiva, nu stia cum sa ii zica altfel decat Maria, caci era ca si femeia sa, dar afla ca o cheama Ioana, observa ca e poate si la varsta foarte apropiata, dar oricum parul putin mai balai si ochii albastrii in loc de caprui, caci o vazu si de aproape. Se imbraca in ceva robe femeiesti ce ii stateau foarte bine, si ii placea mai mult decat cum era femeia sa de traditional imbracata. Isi dregea niste modele pe robe si asta il facea sa zambeasca.

Cea mai grea decizie pe care Judah se puse sa o puna in practica era ca pe motiv ca fii sai sunt foarte importanti si familiile lor trebuie sa vine cu ei oricum, el nu are nevoie de nevasta, ca va vedea ce are D´zeu planuit pentru el, dar si faptul ca este aproape de El probabil nu ii convine nevestei si o va lasa acasa. Astfel, femeia sa i se puse in genunchi in fata sa si ceru sa ea cu ea un leu la intrare in Arca si sa nu lase pe nimeni inafara de multimea de animale cu ei si strict copii cu norele si ginerii.

Veni D'zeu cand arca era gata, caci dura ceva ani dumnezeiesti, si zise, tinand cont si de intamplarea cu femeia straina: Peste sapte zile eu voi varsa pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut. SI tu, omule, sa ti sa vina si femeia cu florile cu tine, caci ai cautat asa ceva. ´Eu tocmai de asta ma feream´.

´Asculta la mine si adu femeia la bord, si da´i o camera a ei, mai mare si vei vedea miracole timpul cat vei fi mai mult doar cu mine. Vei avea de cautat in Arca caci se poate sa intre si altii, chiar daca Maria ta a avut grija sa nu intre nimeni.

Judah Noel insa, cand a venit asupra lumii potopul de apa, era de sase sute de ani. Creadea in miracole? Cine mai crede in miracole dupa ce se pierde crederea chiar in Mos Craciun? Era unul dintre numele date Domnului D´zeu in timp. Caci poate avem credinta mare, dar cand ne obisnuim cu realul, greu ne intoarcem la datinele noastre de baza.

Si a intrat Judah in corabie, intocmai cum i se poruncise, ca sa scape de apele potopului.

Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din cele necurate, din fiare si din tot ce are viata pe pamant.

Au intrat la Noe in arca perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, intocmai cum ii poruncise D'zeu.

Trecura cele sapte zile pe apa, timp in care nori se tot adunau, si veni pe pamant apele cerului. Doar porumbei si alte pasari foarte speciale mai ieseau. Aveau si delfini pe langa arca.

Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patru zeci de nopti si a crescut apa mereu si a ridicat corabia, si aceasta s'a inaltat deasupra pamantului.

A venit D´zeu si a zis: ´Aveti pamant in cale?´ ´Nu.´ ´Va veni si vremea aceea, dar cauta mai intai in Arca si dupa ce stii fiecare coltisor, va veni o ploaie la fel de puternica ca prima, dupa care voi oferi un cadou omenirii. Sa tii cont la mine, caci vei avea nevoie de tarie sa treci peste potop. Sa iti gasesti ceva de facut in timp ce vei sta de straja pe prora vasului.

Trecu si cele patruzeci si una de zile si patruzeci si una de nopti si astfel veni D´zeu si spuse: ´Te´ai simtit bine cu sufletul meu la carma furtunii?´ ´Nu inteleg, spuse Noel, pentru mine a fost o furtuna cu tine impreuna, credeam ca am si vorbit. Stateam la usa de intrare in arca si fumam ceva planta ce a crescut in camera Mariei si Ioanei´. Se auzi o galagie in barca si Judah vroia sa caute cu atentie prin barca, dar D´zeu zise: ´Pune un porumbel si o cioara sa caute pamant. La cioara punei in cioc o samanta, iar porumbelului nu´i zi decat din ochi ce vrei de la el, cu putine cuvinte de genul, va intelege; iar cand vei fi gasind ca cioara nu se intoarce si porumbelul se intoarce cu un lastar in cioc, vei stii ca e pamant aproape.

Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti care erau sub cer., ridicandu'se cinsprezece coti mai sus de ei.

Judah se simtea bine ca o avea si pe Ioana pe langa Maria, dar ceea ce gasi in Arca il facu sa se zgarie pe ochi. In timp ce el statea linistit asteptand sa treaca furtuna, niste bastarzi colorati, adica de alta culoare a pielii, profitau de Maria si incercau sa o convinga sa il faca pe Judah sa treaca la credinta celor de care tocmai trecuse cu unul dintre cele mai mari pacate. Erau trei si o lasasera cu sila grea, incercand sa demonstreze ca ea nici nu stie cu cine a facut copii. Pentru ce sa ai mai multe dintre astfel de dobitoace....

Judah nu prea realizase, dar vorbi mai mult cu femeia cu florile decat cu a sa. Nu se stie de unde, dar Judah auzise o voce de femeie care cerea razbunare, si el era deacord. Ii duse pe cei trei badarani pe punte si familia sa pe ei. Pleca sa se puna sa caute mai atent prin Arca si gasi o alta femeie, roscata, dar ca si Maria si Ioana ei, undeva pe etajul unde avea el unele dintre cele mai de pret lucruri. Cand cauta in mintea sa motivul pentru o asemenea nebunie, zise: ´Multumesc Doamne! ´ si tacu.

Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietuitorele ce stateau pe pamant si toti oamenii.

Cu o falca in cer si una in pamant, ii facu pe barbari sa recunoasca care i´a lasat nevasta grea si pe ceilalti doi ii arunca in apa. Cu ultima suflare striga la cer, si apoi cazu ca o carpa urland: ´D´zeu cel mare: M´ai trecut prin doua ploi. A venit si cioara si porumbelul! Nici unul diferit. Cioara avea samanta, iar porumbelul nimic in cioc! Fa mai o ploaie sa ne convingem toti ca nu e vrajita barca si apoi suntem oamenii tai. O las pe Maria pe langa mine cu omul sau cel nou, ca orice ar fi numai am aceeasi ochi pentru ea, iar eu cu ale mele.´ Prima data se auzi vocea Domnului ca si in Eden: ´Fie cum vrei, dar pentru asta, casa ta va fi chiar langa copacul ce creste din samanta ciorii pe care o trimiti´ ´Cum voi sti?´ ´Daca esti barbat adevarat vei stii´

Apa crescu mereu pe pamant, nouazeci si patru de zile.

Astfel D´zeu si sufletul sau trecura impreuna cu arca ultima reproducere a fenomenului.

Lua Judah pe femeia sa de mot si o duse la femeile cu care vorbise el (trecura in ultimul trimestru al ploii): ´Vezi de ce m´a ajutat Domnul, vezi? Ele sunt ca tine, dar mai pricepute, caci noi veniram fara a cunoaste mute din ceea ce faceam. Aveam bogatii, dar nimic nu se compara cu cunoasterea muncii. Cum sunteti la fel si nu stiu ce sa mai fac cu voi, cu riscul de a´mi supara copiii, ma voi descotorosi de cea care m´a inselat. Cea care a aparut oricum probabil e fata mare. Statea ascunsa pe nivelul nimanui. Stiti deja, cred, ca nu dau mult pentru bogatii. Eu caut fericire si intelegere, un viitor placut... Pe cea noua o voi numi Ana-Maria caci nu vorbeste, mai mult incearca sa se faca inteleasa prin gesturi... Vom vedea... Acum sa asteptam sa ajungem la casa noastra.´

Se auzi un trasnet cu bubuitura groasa.

Trecura cateva zile si pe ferestrele Arcai se mai observau picuri de apa, dar parca acum se oprise potopul, Judah mai observa cateva formatiuni.

Isi arunca Judah femeia, iar formatiunile care se vedeau, multe pareau sa fie case care fusesera rapid transformate in barci, cu ajutorul unor obiecte din casa, si mai erau aprope de unele vietuitoarele apei unii oameni pe pluta si acoperiti cu ceva facut din smoala sa nu fie uzi ataea zile. Era uimitor ca dupa aproape un an omenesc de cand D´zeu dadu drumul apei peste noi, unii impreuna cu animale de ale casei, acoperiti cu diferite lucruri cum ar fi si piei de animale, aveau si pasari care se asezau de'a dreptul lor. Poate unele plute erau doar aduse de D´zeu sau cine stie ce ramasite de peste cele aproximativ o suta treizeci si una de zile.

Din hala de jos, urca Ana-Maria. Judah rase cu putere si isi facu cruce: ´Slava Domnului, cea fost greu a trecut sa zicem. Pe tine cum te cheama?´ ´Rhea.´ Era total diferita. Se pusera impreuna sa faca ultimul recensamant al vietuitoarelor ce le aveau in mreje, iar pe ultima suta observau ca formatiunile de pescari si cum ii putem numi pe ceilalti plutitori, erau mai putine decat aveau impresia oricare. Asta dupa ce trimise Judah ultima data, spera el, cioara si porumbelul. Era fericit ca Rhea Ana-Maria vorbea si culmea ca si cioara se facuse disparuta si porumbelul veni cu un lastar in cioc.

Abia mai rezistau, cele care scapasera, de foamea care suferisera, dar toti care reusisera sa se ajunga unul pe altul cu plutele si barcutele lor, stateau agatate una de alta cat puteau de aproape si in forme cat mai deosebite de flori sau faguri, ca sa se echilibreze intre ele si sa nu cada prada apei care scadea incet, incet.

Judah repeta povestea cu cioara si porumbelul, iar cand se intoarse porumbelul cu o ramura de maslin, se auzi vocea Domnului: Iesi tu si familia ta, din corabie! Si scoate de asemenea toate vietatile care sunt cu tine si vezi de iti a continua viata cum ai facut si inainte, cu ele impreuna ca sa cresteti si sa va inmultiti pe toata fata pamantului.

Apoi din cele ce crescusera in numar pe arca, Noe a facut jertfelnic prin ardere in numele Domnului, dar nu cu multe, totusi, dupa un ritm al anotimpurilor si al serbarilor ce le ramase in suflet, mai potrivite, pentru o viata noua. Era sigur ca nimerise undeva sus pe un pisc, iar dura inca o suta patruzeci si una de zile ca toate formatiunile sa se lipeasca solului si sa fie liberi. Era o mana de oameni si o sumedenie de animale. Dar acestea stiu de obicei cine comanda si cum, si nu lasa sa fie razboi, caci nu este de dorit asa ceva, dar toti intr´un final s´au distantat destul de bine pentru a fi in siguranta si in pace cat se poate in legile naturii salbatice.

Si a binecuvantat D'zeu pe Judah Noel si pe fii sai si pe ceilalti ce au scapat, spunand urmtoarele: ´Ai vazut tu Judah cum dupa ultimele doua randuri de ploi s´a observat un fel de cerc in aer, odata unul mai puterninc si odata doua, unul mai fad si unul si mai fad?´ ´Da, normal, ma intrebam ce este dar mi´au placut si as vrea sa ramana macar asa ceva dupa ploaie sa tinem minte cu totii de ceea ce s´a intamplat, sa fie semn ca se mai poate intampla.´ ´Eu aduc azi o ploaie si dupa vei vedea surpriza pregatita, promisiune ca nu se va mai repeta potopul. Este una din cele mai mari dureri ale mele.´

´Caci toti credem acum in puterea Domnului, si nimeni numai vrea sa iasa din cuvantul Sau, socot sa facem azi un ospat in familie si sa vedem ce mai ne iese in cale´. D'zeu placu mireasma produsa si cum a zis D'zeu, a venit ploaia peste ei si ei au mancat, iar la sfarsit, toti in cor au strigat: Curcubeu! Pe cer era un arc de cerc colorat in toate cele sapte culori ale spectrului, de la rosu la violet.

´De acum cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta. Iata, eu inchei legamantul meu cu voi. Cu urmasii vostrii de dupa voi, si cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, care sunt cu voi, si vor fi, si inchei acest legamant cu voi ca nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop sa pustiasca pamantul.´ acesta a fost visul tuturor celor care au fost martori la ceea ce a fost de vazut si trait.

El e din cele sapte culori, iar cand e clar impartit in trei e semn rau, iar cand e dublu e cel mai fericit. Vazut triplu e pericol de moarte.

Si s'au numit fii lui Noe: Sim, Ham si Iafet, si tuturor li se nascusera copii dupa potop: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Elisa, Tubal, Meseh, Tiras, Aschenaz, Rifat si Togarma, Tarsis, Chitim si Dodanim, Beleu´el, Mandrunu si Iafet.

Multi fii urmara dupa acestia. Domnul lasase pace si aceasta parea sa nu fie dominata din nou de rau. Dar trecu vreme multa. Multi oameni se nascusera si multi murisera, ca sa se intoarca iar pe pamant sau sa se duca iar in dreapta Tatalui.

Oamenii incepusera sa se cerne deja: sa aibe asezari linistite, cum era si marele oras, munte al societatii Zion.

Dar aceste orase nu erau toate orase sub placerea Domnului.

Chiar si acolo se intamplau toate faradelegile in spatele usilor inchise. Totul parea normal de afara, dar te mirai uneori de ce oameni puteau sa scoata pe usi acel oras. In interioare uitau de femei si barbati, uitau de tot si de toate si se mucegaiau incet cu totii.

In unele cartiere, toate se intamplau pe strada sau in case deschise ca toata lumea sa le vada. Erau si case care traiau in bunatate daca le luai pe interior, dar pe strada te mirai ce putea ramane dupa nopti de dezmat si plimbari.
Era defapt cam la fel de dezstrabalat in tot orasul, si cate un om pe strada, cu credinta, mai striga: Babilon! Semn ca nu uitase nimeni nimic din ceea ce patimise tot globul cumva. Dar nu puteai spune ca sunt identice faptele in fiecare zona. Erau unele care lucrurile se intampla cu talc si erau bune, dar majoritatea erau o degringolda.

In orasele astea traia si Lot, era un judecator corect si pedepsise multa lume pentru faradelegile produse. Judecatori isi aveau locul la intrarea in cetate, sa nu treaca om care nu poata fi recunoscut daca se intampla ceva, desi in ambele cetati ce erau sub acelasi imperiu se intamplau vrute si nevrute si judecatorii cu greu isi faceau treaba fiind considerati mai degraba nebuni ca ascultau de legile Domnului, cum alte legi nu erau pe vremea ceea.

Lot castiga bine, si in Zion nimeni nu intreba pe altul cum si cat castiga. Problema era ca Lot era defapt cel mai instarit om din tot Zionul. Dar nu dadea nici un ban. Nimanui. El deveni avar? Era in necunostinta de cauza, dar era prea putred ca D´zeu sa nu se implice in situatia de fata.

Si venira la Lot niste barbati, trei la numar si i'au spus: Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice, si tot ce ai in cetate: scoate'i din locul acesta. Sau da´ne bani sa va protejam caci rau mare se apune asupra ta si a familie tale, domnule magistrat. Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne'a trimis D'zeu, ca sa'l nimicim. Vorbeau cumva pe rand.

Lot a iesit si a vorbit cu ginerii sai, care luasera pe fetele sale: Sculati'va! a zis el, iesiti din locul acesta caci Domnul are sa nimiceasca cetatea. Dar ginerii lui crezusera ca glumeste.

Cand s'a crapat de ziua, ingerii au staruit la Lot zicand: Scoala'te, ia'ti nevasta si cele doua fete care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii. Ia´ti toti banii cu tine si du´te cat vezi cu ochii, caci la ce viata buna ai avut, sigur stii sa te descurci oriunde, mai ales cu atatia bani.

Si erau si copii mici in familia lui Lot.

Si fiindca Lot zabovi, barbatii aceia l'au apucat de mana, pe el, pe nevasta'sa si pe cele doua fete ale lui care erau acolo cu copii si l'au scos, l'au lasat inafara cetatii.

Dupa ce i'a scos afara, unul dintre barbatii aceia a zis: Scapati'va viata si sa nu va uitati inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din campie: scapa la munte, ca sa nu pieri. Mergi inainte si nici stanga nici dreapta sa nu cugeti sa privesti daca vrei din bunatatea din Eden, caci poate pe drum, nu ca banii nu ar fi buni, dar poate nu te vei vedea cu nimeni.

Lot le'a zis: O, nu! Doamne! Iata ca am capatat trecere inaintea Ta, sunt cel mai bogat om din Zion si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu'mi viata... Slava tie, dar nu pot sa fug la munte, inainte, ca sa nu ma atinga prapadul, si voi pieri. Altceva nu ai ce face, daca nu vrei sa te aparam noi, caci multi vor fi cei ce te vor cauta in ostura in care esti si multe nu ai a face.

In drum spre munte se afla o padure mare si nu o pot depasi. Iata acolo cetatea aceea mica. Oh! De as putea sa fug acolo,.. este asa de mica... Si sa scap cu viata.

Si El a zis: Iata ca iti fac si hatarul acesta, si nu te voi nimici daca mergi in cetatea de care vorbesti. Dar tine seama cum te duci, cetatea aceea este mai degraba salbaticie si nu stii cum te vor primi. Mergi in ea si foloseste´ti toti talantii pentru o viata mai buna si mai simpla, nu te mai implica in a face bani, iar daca o faci, a zecea parte pe care o faci sa o dai. Ori bisericii, or oamenilor saraci. Nu oamenilor care ai nevoie de ei directa sau clara, ci oamenilor sarmani pe care nu ii cunosti si poate nu ii vei cunoaste niciodata.

Grabeste'te de fugi in ea, caci nu pot face nimic pana nu vei ajunge acolo.

Cetatea se numea Megicani si Lot a ajuns la ea cand rasarea soarele pe pamant.

Acolo el a ajutat o femeie saraca si in timp ea se indragosti de el si ii facu un copil, iar familia lui fu intregita. Copilul..?. Un baiat. Parea zdravan.

Ajunsi la cetate, locuitorii nu ii lasasera sa intre pana ce nu dovedeau ca sunt buni de a intra. Asta fiind vorba in palat, dar Lot asculta si se puse sa tune si sa fulgere de nervi caci era atat de bogat si banii sai acolo nu aveau valoare. Femeia pe care o ajutase, o ajutase cu mancare, dar atunci Lot a intors capul si s´a rugat lui D´zeu.

Si D'zeu le'a zis: Odihniti'va si cand vine ziua din nou, mergeti si vanati ceva vrednic de puterile voastre si dovediti'va puterea de a intra in cetate. Altfel veti muri de foame pana cand va vor fi deschise usile, ca am grija de asta. Dar pana atunci, mergi de cerseste bani de la fiecare de pe aici pentru o casa si arata´le banii tai fara valoare.

Si asa au facut, s'au pus sa doarma; barbat, femei si copii. In somn D´zeu i´a aratat lui Lot un teren, chiar langa periferiile cetatii si ingerii i´au spus: Aici, unde simti pamantul cel mai slab, pune toti banii si da´le foc. Astfel vei ajunge la un miracol. S´ar putea sa mai ai nevoie de ceva.
Lot s´a trezit si a gasit langa el o macheta de lemn a unei biserici. A luat banii, inainte sa se trezeasca toti, si a plecat spre punctul cu pricina. A pus banii, si a dat foc. Cat statea acolo, trebui sa se fereasca, dar nu gasi de cuviinta sa faca altceva, decat sa se intoarca la familie.

Intors la familie, el vazu ca familia este cu cei doi, ingerii, cei care il facuse sa fuga din Zion, desi pe vremea aceea multe cetati se numira asa. Ingerii, l´au vazut cu macheta in brate, si l´au intrebat: ´Mai tu, Lot mare... Cum se face ca ai plecat cu bani si te´ai intors cu o cutie de lemn?´ ´Nu pot sa explic, dar D´zeu m´a facut sa dau foc la toti talantii caci a aparut aceasta cutie de lemn care mie mi se pare ca arata ca o biserica destul de frumoasa´ ´Ei, vezi, inseamna ca toti banii tai nu au facut altceva decat sa iti contruiasca un drum la biserica ta... Poate...´ ´Nu m´am gandit la asta.´

Pleca Lot din Megicani pana la Zion si se mai intoarse pe aici si pe acolo sa vada ce loc ar fi mai bun pentru a incepe sa adune oameni sa ridice piesa care in viziunea lui trebuia sa devina o manastire ce se sustine singura si in care oamenii invata sa se comporte cat mai elegant, in placerea lui D´zeu, caci a inteles ca isi pierdu´se cumva averea pe baza necesitatii de a fi noi oamenii mai apropiati de D´zeu.

Dupa ce a revenit in instanta ca si judecator, nu magistrat, a inceput o campanie de strangere de fonsuri pentru a ridica acea manastire, asezata cumva la o distanta rezonabila de orasele cunoscute de el dar si de o padure cu un rau si o moara, caci era clar ca este nevoie de ceva din care sa iti castigi traiul indiferent cat de apropiat esti de D´zeu. In ultimele zile ale sale, el citi din istoria aceea veche, biblia, catre oameni ce treceau pe la biserica proiect si se adeveri ca poti profeta si fara a fi stingher. Avea familie mare, dar nu are rost sa o numim, caci multi dintre ei sunt deja mentionati. Tot ce este ideal de cunoscut este ca D´zeu e mare si isi croieste drum in viata fiecaruia.. Cel putin asa a facut pana acum.

Se face ca se apropiau de regiune niste oameni. Erau romani. Si daci. Dar putini. Unul dintr´un popor era pe nume Mark, iar consoarta din celalalt grup, Dana. Au ajuns intr'o piata cu doua manastiri. Aici, fiind asteptati, parca mai degraba se calificau pentru a juca pe asasinii. Valva, era o femeie mai distanta, dar se aciuise in a le spune celor veniti ceva: Noelium si Noiov sunt cei doi frati care sunt regi peste cetatea aceasta din zona, si amandoi cred ca femeia este sef.

Mark chiar nu avea nevoie de asemenea tulburari. Vorbe despre relatii. Dar vroia grupul sa se opreasca pentru a se aproviziona in calatorie si astfel le zise celorlalti sa incerce sa gaseasca un han si sa inceapa lucrul caci el lucreaza cu o femeie, dar deja se poate vedea cine anume ia decizii importante, grupul, iar asta nu poate fi schimbat.

In timp ce oamenii lui Mark incercara sa faca rost de cele de trebuinta, realitatea lui deveni putin mai sumbra fiindca, Noelium si Noiov vroiau sa ii omoare, si au si pus bani pe capataiul lui. Atunci Mark se hotari sa se plaseze toti in oras si sa se descurce cum pot. Era acolo o padure, padurea verde si el se plasase exact acolo, cerand grupului sa aduca fise si sa ii aduca tabac cat sa poata sa isi dea foc la cate o tigara uneori, deci si chibrite. Pe langa ceea ce avea in plan, dorea sa colaboreze si cu ajutoarele lui. Cumva sa le demonstreze la toti ca doar prin munca ajungi sa ai. O femeie este doar o consoarta si chiar si pe aceea o pierzi daca nu esti cu atentia si in familia ta, nu doar in stanga si in dreapta.

Il urmarii pe Noiov si cauta sa ii arunce monede la picioare pentru a atrage multimea spre el. Se imbraca ca si unul din cetate, deci era destul de usor de ascuns. Noelium era cu strigatele catre munca. Intre timp se facea ca Mark se ocupa si de negotul cu chirilicii si cu maghiarii.

Mark venise cu cardasie si incet incet fiecare pleca din localitate din grupul sau, dar din patima el ajunse sa o lase pe Valva grea, iar Dana vroia si ea daca era sa continue sa stea cu ei impreuna, caci ea era de drept pentru primul copil, din cate se stia, putand face amandoua

copii. Bineinteles ca acesta incerca sa faca copii, dar nu reusise cu Dana si astfel se facu ca ii promise tronul la cetatea in cauza. Valva nu avu de comentat. Avea deja continuarea urzelii de partea ei. Se intelege clar ca acest Mark vroia sa cucereasca cetatea si sa fure tronul de sub cei doi frati cu credinta stramba.

Cetatenii il ajutara pe Mark, deschizandu'i un atelier de facut bere: Therapya, si copierea planurilor pentru a face un atelier, de dimensiuni mici cu posibilitate de marire. Problema era ca cei doi: Noiov si Noelium incercara sa il omoare in continuare. Nu era o lupta cinstita, dar prin aruncarea de tigari, Mark se lauda ca da de lucru oamenilor, iar banii de pe jos ii faceau pana si pe cei mai josnici dintre cetateni sa le dea celor doi bani, chiar daca vroiau acestia sa le dea o palma sau ceva, nu puteau face altceva decat sa le dea bani dublu inapoi sa il cheme pe Mark la lupta. Dar ei nu stiau ca Mark se ocupa cu a se antrena rugandu´se Domnului, si cum copilul lui Noelium stia ceva despre cei doi regi, acesta se gandi ca se poate ca cei doi sa fie dati jos prin alte mijloace.

Majoritatea localnicilor isi spuneau gruieni, iar marele preot al localitatii il chemase pe copilul lui Noelium care visase ca ceva nu este in regula cu cei doi frati in biserica incercand sa smulga de la el adevarul.

Mark se intalni cu acest Eugen, copilul, iar acesta zise ca are sa ii spuna totul, dar nu vrea bere, vrea ca gruienii sa aibe tot timpul apa naturala adusa de la izvoarele minerale: Buzias si Lipova. Bineinteles ca Mark ii propuse sa faca rost de butoaie sa aduca apa, caci care si cai avea de la afacerea Therapya, dar era limpede ca un copil nu se intoarce usor impotriva genelor sale.

De atunci facusera patrule care sa mearga la furat de apa, fiind izvoare ce ies din pamant, naturale, cu fantani si Mark nu numai participa la furturi, dar se implica in a face negot cu locuitori acelor localitati inspre a lua oale si tuci din lut de la ei, sau chiar butoaie. Unele chiar vechi si de colectie care ii facura cu ochiul lui Mark care se osandi in a face un surplus de comenzi: butoaie de tuci cu tumbur, bidoane, si obiectele de colectie. Deschise un negot pentru Valva, care era de acolo, chiar daca era grea. Parea mai simplu.

Cand cei doi No´ se vazura pusi in situatia existentei unor piatete aranjate de Mark sa ii puna capatai incet incet, dar sigur, conducerii care vorbesc patimas de o femeie si dandu´se si credinciosi pentru asta, incerca sa se apropie de ei... Iar cand intr´o zi, Dana se apropia mai mult de localnici, fu incoltit.

Mai avea garzi, facute cu ajutorul lui Eugen, dar acestea nu intervenira si Noelium nu pati nimic dar se speriase fiindca Noiov fusese taiat strasnic peste mana si peste piept.

Spre toamna, dupa ce strangeau recolta, se imbracau toti in zmei si fantome si faceau petrecerea santilbacilor. Toti aveau comportamente de petrecere, putin mai animale, dar de Mark se apropiase un copil, chiar daca era cu Dana si cu Valva care intre timp devenira si ele bataioase si le spuse in soapta secretul: Cei doi No´ erau pe invers si de rusine aveau o relatie ascunsa, iar copilul era facut cu una care era dama de curte dar mai mult o atatau sa se dea si ea pe de laturi si sa se simta bine cu damele curtii, caci ei nu aveau nevoie mai mult decat de copil.

Piata comuna de la iosefin, ii dadu o idee lui Mark, ca si concept. Se pregati astfel, din toate misiunile cu bagaje care le putea duce cu el pe drum, adica ulcele speciale si le imprastia pe acolo cu relatarea de la petrecerea santilbacilor.

Incet incet aparura prin oras oameni si copii ce incercau sa ajute la dezvoltarea orasului cu tot felul de schite, iar Mark fugea prin oras dupa ele, sperand ca unii sa ii scoata pe cei doi No´ la iveala, macar undeva intr´o biserica la o afacere ce necesita juramant.

Valva si Dana pana la urma se indragostira de perechile inversate de dame ce aparura la curte, dar nu vroiau decat ca si mama lui Eugen sa aibe un loc pe acolo. Mark, cu inima indoita fu deacord, dar astepta marea decizie: biserica hotari spanzurarea regilor si alegerea unuia nou. Astfel Dana ramase sa aibe grija de afacerea cu apa.

Eugen avea sa se ocupe de protectia ei, fiindca Mark vroia in continuare sa aibe grija de el si ale lor. Cu Valva pleca cu Mark pe o insula, in vest, undeva pe un fluviu de unde luara retete pentru lucruri mai complicate. Auzisera ca pot sa se ocupe de ale lor cu oamenii de acolo, iar bineinteles Asta deschidea locul unei prime regiuni bune sub ochii Domnului.

Evident ca dupa ce Valva mai facu un copil, reusi si Dana, dar ceva nu era intotalitate cum se asteptau gruienii. Femeia de la curte ramase o simpla curtezana. Asta era ciudat. Dar o acceptara pe Dana ca si ocupanta a tronului, in voie, si in timp totul se linisti caci in familia lor, uneori si Valva statea pe tron si astfel era un echilibru.

Ca de obicei dupa o mare realizare, timpul trece repede sau incet, dar exista o ruptura. Avem alte personaje, alte idei, desi conlegate cumva cu ce a fost, uneori totul pare nou si fara legatura.

Acum povestea ne tine departe de D´zeul de care vorbeam la inceput, dar ne tine in locul in care povestea noastra ultima si plina de oameni specializati s´a terminat.

In noapte copiii de la curtea aceea veche s'au trezit. Urgent, rapid, si fara mare sens. Eugen fusese rege dupa ce Mark si´a incheiat domnia, dar mult timp dupa, regii au fost tot din familia predecesorului. Acesta din garda veche avuse o criza in care convinse gruieni sa mearga cu el la Modosh, o localitate cu un pod peste apa. Locul a ramas la o buna distanta de localitate, ca fiind un loc pentru viitorul orasului, dar noi sa revenim la oile noastre.

Toti copiii s´au trezit in miez de noapte in zona, iar unul mic care abia putea sa mearga, daramite sa vorbeasca dormea cu familia in ceva case improvizate, de ordin vechi, facute din gasite, iar cel mic, fiind liniste s'a indepartat de locasul familiei sale, familia regala sau nu, noi dupa firul sau purcedem. Realmente era un fiu al unei curtezane facut cu regele.

Aceasta s'a intamplat intr'o seara fierbinte de vara, pe coastele pravalite ale muntilor Seeomeene, cand lupii se trezesc din somnul lui obisnuit si scarpinandu'se cu laba dinapoi sub pantece, casca plictisit si incepe sa'si intinda labele una dupa alta ca sa se ma dezmorteasca de somnul ce ii ingreuna incheieturile.

Lupoaica avea patru pui, si tavalindu'se de langa ea, maraira si vroiau sa iasa din culcusul facut intre niste pietre, la vale. Tocmai atunci in pragul usii se vazu o coada stufoasa ce incepu sa scasneasca langa un pui de om ce parea sa se joace incontin la vederea minunii.

Cel cu coada stufoasa era un ogar de camp si padure ce nu intelegea ce fac lupii aceia in padure asa joasa. Se multumeau cu resturi pentru a manca si asta si cauta cum sa faca, fiindca nu avea voie sa se ia de copii mici crezand ca'si pierde duhul. Dar ca si act de instinct, poate rautate, dar si curiozitate, luara copilul cu ei. Lupii. Ogarul era de la curte. Aveau canisa, deci era mai greu de fugit de ei, doar ca lupoaica cu pui nu era bagata in seama, doar era mama proaspata si nu reactioneaza in deplinatatea mintilor cand copiii ii sunt in primejdie. Copilul ceru lupului o coapsa de ied ce ramasese in urma lui, iar acesta i'o daduse. Au ajuns din nou in cuib.

´Mi'a spus ursul cel mare ca de cum va rasari luna cea mare isi va muta vanatoarea in partile acestea caci e o bruta, de cand o bataie cu ogarii.´ asta intelegea puiul de om din discutia de atunci dupa ce trecu cateva luni bune, poate un an de la aparitia lui in haita.

Ursul avea in mod normal locul aproape de raul Vaigun, la douazeci de mile departare de pestera lupilor. Numita de oameni pestera ursilor, fiindca ea avea forme de piatra ce iti aduc aminte de ursi, in ea traiau defapt lupi. Vedem cumva ca in regnul animal lucrurile nu sunt intotdeauna intocmai cu oranduielile noastre.

´N'are acest drept, spuse lupul, trebuie sa anunte pe toata lumea cand isi schimba locul de vanatoare. Cand va aparea asa va speria vanatul pe o raza de cel putin zece mile imprejur. E schiop din nastere, de aia nu a putut vana decat jigodii spuse exagerand. Se vede ca cei de pa malurile raului Vaigun, nu il vad cu ochi buni, acum vine la noi sa ne faca inima rea.´

In zare se vedea o miscare si se auzi un raget flamand. Era probabil ogarul cu ceva ´amanta´ pe care vroia sa o impresioneze, gandea cel mic. Lupii nu il priveau cu respect. Stiau: cauta urmele omului, pentru ca avea un miros specific de prada usoara: om mic. Simtea ca e mic.

D'zeu ii daduse intelegere in ale vorbelor animalelor.

Ii era frica de urs, dar se simtea implinit langa mama de lup.

´Intra in cava, zise lupoaica. Acolo vei fi protejat.´

Si s'a dus intre puii lupoaicei si s'a cuibarit.

´Nu am mai pomenit niciodata asa ceva.´ si ii zise Mogha.

Si sari ursul la Mogha, caci asa se numea micutul, si asta o facu dintr'o data, dar nu putea trece prin cava prin care intrase puiul de om. Ragea si se strofoca si nu reusea sa ajunga la mai putin de doi pasi de acesta.

´Nu ne faci mare cinste!´ spuse lupoaica. ´Esti mare si puternic in mod normal, daca nu te opresti vei muri de mana puiului de om.´

´Nu se poate asa ceva; spuse ursul. Eu il voi prinde pe Mogha inainte sa il cresteti voi pe acesta. Nimeni nu poate sa imi opreasca dorinta, nici vreun ras nici fratele meu pe care il stimati asa de mult.´

Si se apropie rasul. In spate se auzea un urs agale care parea satul si doar interesat de a auzi de unde zarva cauzata in jungla.

´De unde zarva asta? Eu il cautam de cand s'a pierdut prin padure. Il platesc eu´, zise rapid rasul, iar ursul se auzi puternic: ´Il invat eu!´

Si D'zeu ii lua lui Mogha o portie de somn. Parca simtii ca rasul a lasat o plata in mancare ursului ´schiop´, dar apoi crescu apoi cu ultimele cuvinte ale ursului rau: ´Iti accept plata! Dar il voi vana pe puiul de om. Treaba voastra daca il ajutati.´ Si cuvintele fratelui sau: ´Nu'ti fa griji, voi fi mereu langa el.´

Crescu intr'adevar Mogha asa cum auzi.

Dar intr'o zi se intampla sa vina pasarelele cu muzica si jocurile lor si furara pe acesta prin joc si plimbari jucause.. Si ursul cel bun nu putu sa tina pasul cu zborul lor intre copaci. Dar rasul avu. Si hotarara amandoi sa cheme si pe sarpele cel mare, caci si intre vipere sunt si serpi mari si acestia au ajutoare. Cerura ajutor unde nu se astepta nimeni. Si veni si ogarul de vanatoare dupa ei.

Mogha era printre liane, copaci si brate de lighioane pana inspre un castel vechi al junglei, cum ii zicem oricare la o asemenea asezare. Se zice ca acolo traise insusi Dracula, un vampir al vremurilor negre, vremurile din bunget cand orice vis prinde realitate.

Intra repede pe o crapatura in fudatie si statu acolo pana cand se terminase lupta.

Rahsul lupta cu siretenie, coltii sai mari lasand urme profunde in sediul pasarelelor, mult vrabiute, micute, dar cand sunt toate tipurile dintre ele sunt multe si periculoase. Chiar ursul care ramasese in urma se ocupa in a speria o gramada mare dintre acestea. Iar sarpele cu armata lui le intriga in totalitate pe ulii si alte cotofane care vroiau rau copilului, caci inca era copil. Multe pasarele ajunsera sa se teama, dar erau si hipnotizate parca de vorbele sarpelui cel mare si celor mai micuti.

Apuca ursul sa il prinda pe Mogha, si fugira impreuna inapoi in jungla cunoscuta micutului.

Crescu si mai mult puiul de om si ajunse sa fie urat in randurile lupilor, cum ca el adusese razboiul in adancurile junglei lor, neintelegere cu pasarile care in general mai ajutau din lipsa de actiune ce era pe jos, inafara de serpi probabil, dar in rest multe animale se bazau pe mai mult decat doar ghidandu´se dupa miscarile lor sa inteleaga vremea..

Mogha hotari sa se bazeze pe fortele proprii.

Fugi la o asezare de taietori de lemne, si se facu placut din start.

In timp scurt se obisnui cu limba oamenilor ca ii repeta fiecarui om toate cuvintele ce le ziceau pana cand invatase toate cuvintele folosite.

Si veni D'zeu in somn si ii spuse: ´Trebuie sa te obisnuiesti cu oamenii o perioada. Ei iti vor fi scaparea. Te las sa cresti, iar la un moment dat vei cadea, iar cand ajungi inapoi la mijloc important este sa ramai acolo. Sa nu te temi de mine si de nimeni.´

Cea mai mare realizare a lui Mogha era dexteritatea, desi se mai antrena si in ale cantatuli si cautatului. Oricand cineva pierdea ceva, el se punea sa caute, si se alina ca vorbele care i le spunea cel care probabil e cunoscut de oricine in somn, chiar si de animale, se aude si in vant, probabil de acolo avuse el potentialul de a intelege ce spun acele animale salbatice mai tot timpul. Totusi cand era vorba de petrecere el lua bete cu capat inflacarat si se juca cu unul sau cu doua, depinde de actiune, uneori si mai multe, cand facea jonglerii...

La inceput puiul de om avu probleme cu culcusurile oamenilor si se obisnui sa doarma inafara casei, pe prispa larga a uneia, in asa fel incat sa fie mai aproape de cer. Pilonii de lemn ai caselor erau facuti in asa fel incat erau pironiti in lut, nu in pamant. Se punea praf de lut si se amesteca cu apa, imitand cimentul din zilele noastre, iar acoperisul nu era din paie, era facut din lemn ashiat. Sindrila se numea. Un om cu un topor foarte ascutit facea ´saibele´ acestea din bucati de lemn taiate cu fierastraul la dimensiunea necesara, iar cu toporul impartea bucata in sindrile. In orase se folosea deja tigla de lut, dar la locase din´acestea, mai uitate de lume, lemnul domina... Lumea se obisnui repede cu el ca era voinic si desi se simti la inceput mai mult animal, ajunsese sa fie foarte umanist si venira oamenii la el sa ii dea voie sa lucreze.

Si il trimisera acestia la vaci, intamplarea face ca atunci se simtea in vant pentru el apropierea de lupi.

Pe drum Mogha se mira la copii care fusesera trimisi cu el, dar nu apuca sa fie foarte mult ca se ivisera fostii lui frati. Lupii cu vesti:

´Acum Mogha! Ursul pe care il cauti nu te cauta, dar daca se apropie. Noi o sa ne apropiem din nou de tine, acolo in tufe.´

Mogha intelese si statu luni bune cu vacile la pascut si lupii inca nu ajunsera.

´O singura sansa ai acum! Sa rapui ursul cand ai sansa, altfel viata ta va fi in frica si fuga toata viata!´ Ii zise D'zeu chiar inainte sa se trezeasca si sa plece cu vacile.

´Stiu! Este ursul acela rau si turbat care e numit schiop, din cauza rautatii sale. Trebuie sa il rapun, altfel voi trai cu frica toata viata mea si nu am voie sa fie asa.´

Se trezi brusc si vazu lupii in tufe; ´Si unde este acesta?´ zise Mogha. ´A venit in luminisul de langa faleza de pe rau! Sta acolo si pare satul, dar cu timp de a'si face planuri!´ ´Si vacile le vrea.´ Se puse pe vanat Mogli cu lupii si luand cireada de vite cu ei, reusira sa rapuna ursul cel rau.

Ca si vanat Mogli hotatri sa isi ia blana de urs pe post de semn ca l´a rapus pe cel mai rau si a scapat si cu vacile inapoi, iar copiii, fiindu´i mai apropiati, facura pomelnic pentru el la parinti si toti ii dadura Ordinul Zamolxian, in zona, ordin de mare imparat in popor. Nu stim daca acesta stia ca e baiat de rege, de curtezana alungata de la curte, dar ajunse la starea sa cea mai buna pentru ce il astepta pe el si pe popor de obicei.

Se speriara satul de om. Acesta era adevarul. Ziceau ca a intrat raul padurii in el si ca distruse cireada, desi Mogha adusera toate vacile inapoi aproape fara nici o zgarietura, dar a fost tinut in sat pana la urma, cu femei usoare, si veacul lui nu era sa fie incheiat asa de usor.

7(6.2)

In timp ce fusese in sat pusese ochii pe fiica conducatorului si ii facea ochi dulci. Dar acesta nu avea bunavointa sa se mai chinuie sa o atraga caci mult timp incercase, iar din cauza povestii cu lupii sai, oamenii preferau sa il tina bun si prost, decat bun si cu putere, pe deasupra si destept. Astfel de oameni sunt considerati de multe ori periculosi. Cantau impreuna, dansau si se fluierau de la distanta, se comportau ca si primii oameni, sau cum ar fi vrut D´zeu sa se comporte. Astfel D'zeu hotari sa ii apara din nou in vis si sa ii spuse: ´Ia din sat ce consideri de drept al tau si pleaca cu el in alta locatie, unde poti trai in mai multa liniste.´

Se trezi Mogha zis Zamolxe si facu intocmai. Ajungea langa sateni si langa iubirea lui cand lasa prazi in fata usilor satului si pana la urma, aratandu'i fetei ca o place, o convinsese pe fata din ochi sa plece putin cu el.

Se dusera departe si faceau ture printre cateva sate de la munte cu prazile lor, Mogha invatand fata sa prinda dupa legea naturii si dupa tacticile invatate de el in salbaticie. Se puse sa faca si arhitectura in stil salbatic acest cuplu si cu mai niste oameni. Cantece, vanat si directionari exacte asupra unei asezari destul de mari, undeva pe un fel de camp cu padure si spatiul liber de asemenea. Vroiau sa ii spuna Sarmisa. Problema era ca romanii se intorceau sa aibe o problema cu getii, si prietenii lui, care acum ii ziceau toti Zamo, se trezira cu el plecand singur intr´o dimineata inainte de rasarit nestiind unde, cu prietena sa care era denumita Andreea, Deea pe scurt.

Ajunsera pe un deal si acolo se intalni cu un cioban care avea la el niste placute.

Pe ele scria:

Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau:

sa nu ai alti dumnezei afara de mine

sa nu'ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.

sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

sa nu iei in deradere zilele Domnului, adu´ti aminte si cinteste'le

sa nu necinstesti familia ta, tatal si mama, ca bine sa'ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant

sa nu ucizi.

sa nu fi desfranat.

sa nu furi.

sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.

sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui, mai ales femeia

sa nu faci ce nu iti pica in ordine cu sufletul tau

sa nu ignori semnele si undele primite de la mine

Ultimele doua se sparsera la transportul cel facut de cei doi in piatra. Amandoi ramasera totusi impreuna cu bucatile prezentate, dar in zare se vazu o armata. Si Zamo, care nu prea se pricepea la crescut animale, intreba: ´Ce anume avem noi de facut ca sa miscam turma de oi de exemplu´. Si raspunse barbatul: ´Am niste caini care se misca ca mine. Ii cresc de mici. Cu ei cant si urm´nesc turma in asa fel incat sa pot sa nu am probleme cu unde merg ele, ovinele. Le duc pe pajisti cat mai fragede si pline de verdeata sa fie productive si sa nu sufere nici ele, nici eu.´

Ai auzit Deea, zise Zamo? Eu unul merg inainte pe stanga si tu pe dreapta si ducem poporul acesta de prin catunele de langa direct la noi sa vezi ce´i imblanzim. Dar prima data sa ii speriem.
Cu ajutorul oierului incepura sa cante in asa fel incat sa sperie bstinasii si sa ii faca drum intors oricarui om vrea sa iese din casa. Oierul stia limba chirilica, stia itala, stia rumena...

Adevarul e ca poporul se stabilise in locatiile lor, si incepura sa furnicaie. Cat sa aibe timp Deea si cu el sa caute sa explice populatiei locatiei lor amanuntit despre cum anume aveau sa plateasca tot ce au nevoie eventualilor atacatori, si stapanirea celor care deraiaza in comunitate, caci vor incerca sa cada la pace, cum aveau sa traiasca impreuna cu natura, toate spuse in timp ce ea facea pe solul pasnic. Poate nu era cea mai buna varianta de a face o stramutare, dar Zamo vroia sa ii ofere ficei capeteniei aceeasi viata care ar fi avut´o si in locul in care ea se afla de mica. Dar nu Zamolxe era capetenia locului si acesta merse pe lupta, dar putini il urmara.20

Si in ziua de azi se vorbeste despre marea miscare a lui Unul Zamolxe si Andreea catre locul lor si cum au reusit sa plateasca romanii cu vorbe si cu aur in asa fel ca facusera cu ei un pact sa fie condusi la mai marele imparat al continentului, imparatul imperiului si sa faca vorba despre ce vazusera cu oierul la ei acolo in zona si despre cum pot face rost de o binecuvantare pentru asezarea lor noua, care vroia sa fie crescuta in jurul unui templu care pledeaza pentru slavirea timpului, bun cum este el, cu imperfectiunile sale.

Acolo era un imparat mare, Nero, si el care citise ceva despre poruncile pe care i le spunea Zamo, cum deja ii placea straniu lui Mogha sa isi spuna. Intelesese atat de usor ce avea de facut incat il ascultara si puse peste imperiu o forta de nestavilit pentru a intocmi totul dupa aceste reguli si se face ca si oierul fu gasit si se afla ca si el era din familie ce apartinea si de Adam.

Oierul cand veni la imparat spuse ca in drumurile sale daduse de mai multe tablete, si una o chiar avea la el, de data asta doar cu zece porunci, probabil fiind mai putin importanta. Ea spunea asa:

Eu sunt Dumnezeu si acesta este decalogul tacerii:

fa´o cand numai ai sa spui ceva valoros

fa´o cand ai vorbit destul

fa´o pana iti vine randul sa vorbesti

fa´o atunci cand esti provocat

fa´o cand esti nervos si iritat

fa´o cand intri in biserica sa Ma auzi

fa´o cand pleci de la biserica sa sedimentezi

fa´o cand crezi ca esti pus pe barfa

fa´o cand esti ispitit sa critici

fa´o ca sa ai timp sa formulezi ceva important.

Cei doi bastinasi ai nostrii faceau parte din grupul restrans care au scapat de batalie desi in mijlocul ei ajunsera la urechile lor ca Decebal, paznic la Sarmisa, fiul lui Romulus si lu Remus, care veneau de unde ajunsesera ei, cetatea lui Nero, se sinucise incercand sa nu cada prada atacatorilor din diverse parti si tinuturi indepartate.

Adevarul e ca Decebal se credea imparat peste o mare multime de oameni si zone, dar in realitate el avea de pazit doar Sarmisa, fiind pus de Mogha.

Oierul incepu povestea sa: ´Unde ma duc prin imperiu,´ asta catre Nero, ´se aude ca viata de pe aici si in multe zone e disturbata prin faptul ca oamenii au prea multe credinte si numai stiu calea dreapta. Eu de asta cred ca am si gasit pe dealuri tabletele astea. Unii care cred in adevaratul D´zeu, au prielnic motiv sa incerce sa nu isi piarda credinta pe unde zic ei ca este necesar, dar ceva nu merge in locurile astea aglomerate cu mii de credinte, fara motiv de sarbatori facand tot felul de paranghelii pe strada si asa mai departe. In mod normal, toti ne pretuim lumina ochilor nostri. Ceea ce e de constatat in orice loc mergem, caci cred ca avem dreptate, care intelegem: avem nevoie de lumina multa si buna pe cat posibil in acesti termeni, ca sa putem fi linistiti vreodata, chair daca stresul revine... Speranta moare ultima.´

Nero a inceput sa isi caute prin mega´orasul care era sub puterea sa sa vada ce si cum este asezat, ordonat, si preluat pentru a fi pus in ordine mai departe... A ales in lumina sa sa arda tot orasul si sa il populeze cu cine vrea sa traiasca dupa regulile corecte. Asta ii venea bine si la Zamo, care, de bine de rau, vroia sa faca acelasi lucru la el in preliste.

Astfel, Deea si cu Zamo se intoarsera la Sarmisa si incepura sa faca multe modificari la modul cum tratau situatia cu satele sau catunele alaturate. Ei au promis sa lase pe fiecare sa isi aleaga parcela, le´a cerut sa faca o lista exacta cu ce si cum au nevoie in asa fel incat nimeni sa nu fie nemultumit. Macar pentru o perioada.

A fost greu sa ia decizii, dar au ajuns sa faca pana si panze din panze de paianjen pentru locurile de joaca pentru copii care erau cerute in mod expres, iar lumea se tot fofila pentru ca vroiau si distractii, dar asta era o treaba din nou pentru o plimbare pana la imparatul Nero.

A fost moment de doliu in tot imperiu si pe muntele de la fluviu exista statuie cu Decebal, nimeni nu prea stie de ce, dar au incercat sa fie notate persoanele importante prin prelistea de prin meleagurile cunoscute, si in unele orase au aparut de asemenea statui si obiecte de arta., precum cel al lui Mark, dar ajunsi in marea Roma, unde sunt multi notati, mai ales unii din familiile ce urmara mai tarziu, Zamo avuse un vis in care se simti ajuns la multumire si o voce care ii spunea: ´Mai mult de atata nu prea poti sa ai. D´zeu. Continua si fa bine.´

Din copii lui Zamolxe si Andreea si a lui Nero cu toate femeile ce fusesera scapate de la moarte pentru credinte proaste, desi unele fusesera date la Spqr, divizia de paznici regali, bufoni de inalta clasa care faceau regii pe strada pentru controlat popoare in vizite si asa mai departe fusese rezervat locul lor general de a fi adnotati in istorie. Singura problema era ca lumea lui Nero si a lui Zamo sa se puna deacord cu un fel de calendar pentru sarbatori si festivale... Cumva au ales patru, dintre care trei erau bune perioade din an si au ajuns la concluzia ca se si potriveau pe majoritatea credintelor, dar multi nu stiau sa se gospodareasca in a fi civilizat sincronizati.

Zamo traise doar cu Deea, dar facusera prunci la fiecare prilej si nici nu erau straini vietii de pe la marile curti imparatesti, asa cum ne sunt descrise in cele mai fabuloase carti. Ei facura doi prunci cand au stabilit localitatea noua, unul cand au incercat sa convinga oamenii, le mai dadura Domnul gemeni prima si a doua tura la romani, si mai trei dupa ce se asezara bine... Era o familie mare si implinita.

Au trecut si vremurile acelea si D´zeu a decis ca era bine. Oamenii de asemenea probabil, caci in masura in care suntem si in ziua de astazi, mai mult ai tendinta sa crezi in ceea ce zice

D´zeu decat in ceea ce zice lumea pe strada.

Se intalnisera cu altii si cu altii care faceau ca si ei si traisera generatii printre ei. Totul pana cand se nascu un prunc chiar in ziua de an nou si fusese trimis in voia apelor.

Pana cand ajunse bebelusul blocat in stuf langa o localitate ce parea ca un rai in mijlocul unui desert larg de munti si dealuri, cu denivelarile lui si nisipuri diverse cand cautai putin in adancime.

Acolo fusese luat de un barbat fara copii, dar cu o pretendenta nevasta si fusese crescut dupa legile lor. Acesta arata diferit pana si dupa ce trecusera deja ani si ani de zile din viata bebelusului.

Acesta fusese denumit Mois. El cauta sa se lipeasca de o fata ce lucra la cel mai mare arhitect, el fiind un simplu hot de buzunare cum se numea pe vremea aceea un baiat cum era si el, liber si fara munca dar care traia dupa vanzarea facuta de ceilalti in piata libera deschisa in oras, dar nu prea se gasea asa ceva. Mai degraba erau echipe care colaborau in a face ceea ce este de facut pentru societate in masura de cladiri si asezari.

Totusi, fusese luat de unul dintre cele mai mari minti de acolo, venit din Ginevre, Vincianu ii spunea, iar D'zeu ia aparut si lui in vis cu o armata de ingeri langa el, si ii zise: ´Continua sa descoperi! Investeste in natura caci aceasta te aduce sa iesi din locurile ce le umbli. Cei ca tine sunt greu de integrat in lumea ce o umbli!´

Mois intelese sa caute un loc mai natural si pleca de langa orasul sau in cautare de natura. Trebuia sa studieze o problema. Vincianu cauta zoli, dupa volumul de apa din pahar. Mois cauta centimetrii dupa gramajul unei plante stufoase.

Si dadu el in miazanoapte de o jungla plina de tot felul de lighioane si statu acolo ani si ani de zile sa construiasca un orasel, totul pe hartie, avand casuta sa printre constrctii ale animalelor cat sa nu le deranjeze.

Merse prin salbaticie si parea sa stie deja totul, cand gasi ceva maimute mari, care isi bateau pieptul in semn de a arata barbatie. Acesta isi fauri ceva instrumente muzicale, desi nu era specialist, si incepu, cand iesi odata din casuta sa din copac si vazu o mare de gorile in deosebi, sa cante la intrumente. Astfel aparu Jen, o femeie, din spatele lor, si acestia se intalnira si le lua cateva luni de dansuri impreuna sa inteleaga unul altuia totul.

Mois si Jen isi facusera vise sa traiasca in jungla in ograda mare ce o facu in padure dupa planurile animalelor ce traiau pe acolo.

Astfel facusera un copil mic pe care il numira Adonis.

Si plecara cei doi cu Adonis dupa ei si cautara sa traiasca numai din padurea lor.

Si aveau apa de la ploaie, dus de la soare, baldachin de la paienjeni si pufuri de pe plante ce se numeau bumbac, tot felul de perle aduse de crabi, ca ei erau in preajma unei mari.

Dar nu traisera nici un an si incepura sa aiba probleme.

Venira oamenii din oras sa le cumpere tot felul de obiecte, cum ca stiau ca sunt bogati.

Si vazu el de la D'zeu, prin focul ce se facuse: Familia ta e in susul raului! Tu esti fiul naturii!

Si se trezi brusc ca niste primate mari si fioroase cum nu se mai vazusera pana atunci il prinsesera pe micul Adonis si l'au luat cu ele in padure.

Pleca rapid in jungla in apropiere, batand toti masculii mari ce erau printre fiarele padurii si spunandu'le pe limba lui ca isi cauta copilul.

Nu reusi in primele zile nimica si cand trecu pe acasa si pe Jen o furasera oamenii din susul raului.

Se ruga lui D'zeu si acesta ii raspunse: Cauta in cava din muntele ce e aproape de marea asta si vei gasi regulile dupa care sa traiasca oamenii din clanul tau, dar fa lucru asta dupa ce iei toate animalele cu tine.

Se puse Mois si facu intocmai. Ajunse in cava despre care spusese Domnul si gasi in foc doua tablite pe care erau poruncile acestuia. Cele de mai inainte, dar doar pe bucati.

Si sa te duci cu ele sa iti cauti oameni din satele pe care le cauti sa ii convingi ca sunt poporul tau.

Si lua Mois tabletele cu el si cand iesi din cava vazu in fata lui maimuta cea mai mare a poporului primatelor cu una slaba dar la fel de mare care tinea pe Adonis deasupra capului.

Acesta cazu in genunchi multumi lui D'zeu si animalelor de toate felurile ce s'au adunat in jurul lui si a strigat catre oameni:

Totul degeaba.

Nici Dumnezeu si nici nimeni numai avea nevoie mare de ceea ce Mois si Jen facura si se hotarara sa faca si o biserica in care sa tina slujbe, poate se vor imbogati. Probabil acolo era problema.

Cand terminara, Mois se duse dupa luni de zile de adunat doar cela necesare in oaza lor din Ginevre si vazu ca Jen era pe masa din altar, cazuta pe el, cu o sticluta ce avea desenata pe ea o broasca si un paianjen. Se otravi. Murise.

Luase si el picaturile ramase si se puse sa o pupe, cand pe buzele lor le veni a spune: poate ne vom intalni in cateva vieti si vom vedea ce nu a mers bine.

Parea ca au murit, dar Mois a ajuns langa o lumina puternica undeva intr´o tufa bine ascunsa in ceva ce parea Ginevre daca ar fi cam disparut verdeata si mult din ce facusera se deterioara. D´zeu i´a spus: am mai intalnit problema. Femeia asta e a ta, dar tu defapt ce vrei sa faci? Sa te imbogatesti pentru ea? Sa cauti sa schimbi lumea pentru a face copii cu educatii de care nu s´a mai auzit?

Cel mai mult si mai mult imi doresc sa ma plimb prin lumea mare. raspunse el. Daca stau bine si ma gandesc atata vreau. Nu vreau acum, ca inteleg, decat sa ma mai intalnesc cu Jen si sa avem o viata normala undeva. Simpla, de familie. Sa cresc niste copii, la scoala, la care sa afle istorie, matematica si altele...

O sa gasesti intr'o rascruce un cal si o camila, sa alegi tu care cara obiectele tale din carut si care te cara pe tine. Nu vei simti si vedea tot, dar vei auzi toata muzica mea si vei avea poate dup´aceea despre ce iti va fi aratat si ce iti voi spune cat sa incepem sa avem o viata rotunda cum se mai zice la noi.

Si asa a fost.

Ahile, ca asa ii spuneau pe nume la copilul acesta care se previzualiza lui Mois in lumea umbrelor suflletelor, gasi animalele si le lua pe acestea in drum.

Acum o sa aparem ultima data, zisera ingeri pe vocea lor suava, si iti spunem ca Domnul o sa iti lase multe animale in drum si daca stii cum sa le folosesti, vei ajunge departe.

Porni el pe drum si dupa ce termina lucrul de carausie care il facu, hotari sa se lasa si pleca cu animalele sale.

Si in drum gasea si mancare, plus ca il ajutau deja si oameni ca facea spectacol cantand cu animalele sale prin localitati si faceau cu el.

In timp ajunse sa se duca cu caii, camilele, ursi, lei si alte vietuitoare pana la mare. Acolo se imprietenii rapid cu delfinii si ajunse sa vrea sa isi faca o pluta sa se duca pe alge dincolo de orizontul de apa.

Si asa facea Ahile peste tot pe unde mergea.

Ajunse pe alt continent si pe el isi lua elefanti, rinoceri si bizoni dupa el, iar pe altul statea cu maimute si papagali si in fiecare loc strangea oameni.

Oamenii care ii stransese ajunsesera toti sa se ocupe de animale.

Si in anii ce trecura ajunse sa faca drumul inconjorul pamantului de mai multe ori.

Pe el si pe poporul lui ajunse lumea sa ii numeasca circari, si in timp avea cu el si pe Elena sotia sa si facu si copii pe care, pe unii ii lasa sa creasca la circuri si sa ii vada doar cand treceau pe la el.

Ahile si Elena devenira Alesio, iar cu poporul lor ajunsesera sa isi faca si o cetate mare undeva la rasarit dupa locul sau natal si se aventurau tot timpul inspre locuri necunoscute, astfel ajunsesera sa se lupte cu primate, cu alti oameni ai pomilor ce ii atacau pe nepregatite.

Si vazura acestia tot pamantul si dupa ei oamenii incepusera sa se organizeze ca si ei dar cantareti, arhitecti sau diferite tipuri de artisti ce cautau sa se afirme in lumea mare.

Si facura multi copii acestia. Si toti crescura in diferite locuri. Cetati in deplasare cu circul sau cetati stabile care adunau animale talentate si aveau temple in care le lasau si pe acestea si chiar le puneau uneori deasupra lor.

Acolo se rupse filmul si imaginile timpului cu niste putine ritmuri diferite, se repetau pana la un final ce parea logic.

Dar se nascu un copil ce vedea pe toata lumea egal. Il chema Ciu. Si acesta crescu intr'o camera.

Camera era mica. Natura se auzea cu totul in jurul lui.

Incepuse sa cunoasca Ciu si cand trecea postasul pe strada dupa sunetul vantului si al pasarilor ce treceau pe acolo.

Dar nu mergea totul bine pentru tara lui Ciu. Aceasta era navalita de barbari, dar Ciu prin tactica sa reusi sa ii respinga pe toti, chiar daca erau ca numar inzeciti fata de poporul lui.

Avea un obicei Ciu. Acesta nu manca decat noaptea cand tinea doua zile din sabtamana rabat si inainte de luptele mari. Si manca din toate in fiecare zi, ca la el in oras nu era problema cu diversitatea mancarii.

Si statea Ciu pe faleza marii de pe insula aceea de la rasarit si auzi ceva.

Era ceva nou, ce numai auzise pana atunci. El auzise barci de atac ce se apropiau de insula acestuia.

Hotari sa tina rabat si hotari sa se roage lui D'zeu in fiecare zi pana acesta ii raspunde.

Si se hotari sa tina rabatul fara mancare deloc pentru trei zile la fiecare luna trecuta in rugaciune.

Si se ruga Ciu cu tot trupul de zile intregi cand aparu D'zeu deodata cu soarele pe cer si ii spuse: Tu ai grija de ceea ce ai tu, iar de restul sa nu iti faci griji.

Se ridica Ciu din rugaciunea ce o facea impreuna cu alti calugari de multe ori ca si aceasta data in orasul ce era placut de D'zeu, si spuse apoi catre imparat: Duceti pe mare toate navele ce le avem ca vin mii de barci sa ne atace.

Noi avem doar sute, raspunse imparatul.

Duceti toate navele si pregatiti si arcasii si armata atunci.

Si venira navele si D'zeu isi dezvalui planul: arunca o furtuna imensa ce scoase mai mult din trei sfert din barci inafara luptei si castiga poporul lui Ciu.

Acesta continua sa tina rabat dupa lupta si hotari sa il intrebe pe D'zeu daca il poate ajuta si in alte posibile lupte.

Dar se ruga de ani intregi pana cand hotari acesta sa tina rabat doar patruzeci si una de zile si in doua zile pe saptamana sa nu se atinga de carne.

Si veni peste ei din nou sunetul de corabii, dar pareau si mai multe.

Si D'zeu din nou dobori mai bine de trei sfert din luptatori si castiga poporul lui Ciu din nou razboiul.

Iar in tim ce studia apusul dupa lupta, i se arata din nou D'zeu si ii zise : Asta e ultima lupta ce o sa mai fie contra poporului tau in viata ta, iar tu pentru ca esti vrednic te las sa ma intrebi ce vrei tu.

Si zise Ciu: De ce trebuie sa asteptam atata Domnul meu?

Si ii raspunse D'zeu: Voi asteptati sa se coboare pe pamant un cuplu si sa va rezolve ei toate problemele prin lumina din care vin si prin puterea lor, ca si Unu in fata lui D'zeu.
Si asa muri Ciu pe moment, doar cu ceea ce avea deja.

Si de atunci oamenii asteapta iluminarea suprema prin copilul pur al lui D'zeu, rege peste pamanteni si ajutorul sau pentru a'si desavarsi lucrarea D'zeu si oamenii in fata Lui si uitara totul despre recent sau indepartat.
Si pornisera pe o directie.
Si iele pierira langa el. Dar devenise iel si canta tot ce ii placea sa caute a spune.
Si trecu Dumnezeu printrțo revelatie.
Dupa cicluri stabile alese pe cel rau. Urma sa se aplice un blestem. Pe cel bun. Caci Ciu era bun.
Omul deveni animal si trebuia sa pazeasca un mugure ce se transforma in praf. Ceva ce nimeni nu chiar astepta dar de mult se avea in gand.
Dintre ele apareau oamenii sa o ia razna. Centrul generationl balansat acum pe opus. Opus Deus, dar si Ex Machina. Lucrurile stateau clar. Din iele aparu Ea. Aceaia spus veneau in spate in fata si la stanga si la dreapta si Dumnezeu il oprira, dar Ciu era prea puternic si reusi sa simplifice totul in a gasi ceea ce cauta demult, desi se pare ca tot putin diferit actiona si tot putin diferit vedea realitatea.

Asta discuta cu Marjen. Asa numi el femeia ramasa din iele.
Totul zabovi pe ceva simplu. Ce urmeaza?
Eh, trebuia sa se indragosteasca de el.
De cine?
De El.
Acum frumosul se facea, era si se vedea.
De ce...pentru ca era o treaba implinita in timp si se traia in impletirea ambitionata in el, ea, ei, noi, voi, mai degraba cam peste tot puteai gasi si o astfel de amploare la lucruri.

Asta ii aduse lui dumnezeu placere.

Fata de pe banca continua sa citeasca mai departe, dar parca nu citea ci doar privea in carte, probabil pe pagina cu editura si cuprinsul, desi in geanta avea o carte si mai mare si multe carti mai mici:

Usile erau deschise. Yisus era sus pe marginea apei despicate de Mois.
Copii tot a Lui si a Mariey cea fara pacat fara defect fara ura plina de iubire plina de milostenie plina de gratie erau cei ce erau dintre cei mai curati corecti si adecvati.
Gospodarii tot cu har rabdare si colectiv activi erau cei ce se descuracu in cele de ce sunt.
Babilonul cu toate scrierile limbile rasele; discomfort.
si
Uneori intre doua, doi, pe cat de bine se leaga, pe atat madic poate.
si
Babele si mosi erau cei cu referende in urma bunelor si cele de avutie din avlia cea cu grandoare.
Edenul tot loc de gradina cu suflet strajha si comun e ca fapt.
In jungla tot oameni cu salbatic in se putea descurca spre grija.
Masinariile erau faurite cu scop si relatie.
si
Raul cel mare isi gaseste locul intre cele cu legiure fatidica si debordanta.
Binele ramane itnre cei cu merit har si voalitate.
si
Magia e de stapanit
si
Familia cu puteri cu tot, puteri emana.
Cleasca merge cat cum unde de ce si pentru.
Minciuna buna trebuie zisa cu forta, adevarul, adevar ramane.
O fabula ramane fabula cu timp, in loc si cutum.

si.....

Julia..!. se auzi o voce. Da Romee, raspunse ea.

Mai asteptat mult?

Nu, nu chiar. Aveai treaba de facut.

Am fost si am facut´o mai repede dar serios, m´am ascuns in spate la un tobogan aici si am ascultat totul. Pare o carte buna.

Inseamna ca putem sa mergem la inghetata promisa, asa´i.
Bine, dar sa nu uiti tu pipele, veni raspunsul.

Cu drag, caci am cumparat si fructe proaspete pentru diseara, dar le´am lasat aici la taverna asta in frigider. Un pachet cu de toate.

Ii dadu un pupic si porni in zare. Care personaj il preferi dintre cei din carte?

Pai, sincer, Dumnezeu, dar pe tine mai ales, caci si tu parca ma faci sa ma simt ca si in poveste. De la taverna se mai alipira trei fete, doi baieti, din care unul o lua putin in alta directie si asa se cufunda totul in distanta.

Ajunsera acasa si Julia numai putea, vroia sa afle daca mai are cartea vreo continuare. Ceva sa o faca sa simta ceva mai mult talc, mai mult decat o simpla poveste ambigua.

Romee ii aduse inca doua capitole si ea se puse imediat pe citit.

´´Se pare ca si Ciu mai are nevoie de o viata. Poate doua.´´ Auzi suflarea.

Moham aparu ca si un mamut al cunoasterii in cele armate, iar el fusese crescut intr´o familie dintr´o regiune afgana, dintre aceia care au probleme cu saracia si nu sunt feriti de cotropitori si astfel de lucrari

Intr´o noapte Moham il auzi pe D´zeu in vis: ´´Trebuie sa iti aperi locuitorii. Trebuie sa ii faci sa fie independenti.´´

Se trezi brusc si lua hartile toate si le trecu prin valtoarea mintii. Plin de idei, calcula cum poate face un tur cu ei, cei luptatori si sa faca poporul sau a fie cel mai puternic. Calauzi un timp sa isi intocmeasca legislativ colegi de echipa ce ii poate lua pe drum, totul.

Se invata si sa calareasca in urmatorii ani, si cum viata era mai evoluata si nu fusese nici o distrugere in masa de atunci de demult cum ziceau cartile, facu si scoala sa se invete cu una si cealalta.

Scoala il invata toatetacticile militare, astfel cand crescu destul in grad, gasise sa isi puna in aplicare lovitura de gratie. Se puse sa isi trimita aghiotanti prin Uzbekia, prin Kazeria, prin tot felul de locuri si sa anunte ca el isi va cantari toate achizitiile in masura de oameni si ei vor fi cei care vor cotropi totul pana cand spatiul lor nu va mai fi cotropit si sarac si plin de probleme.

´´Parca am mai auzit noi, nu?´´

Multi gasira in el, Moham ceva foarte bun si plin de pasiune, astfel il urmare in cotropirea Arabiei, sub el, Moham, unicul Print, Rabin, Rege si Comandant care exista. Armatele sale au luat prin invaluire sau au stavilit fuga multora si incet incet toti au ajuns sa auda de un popor mare ca al lui, pana a ajuns la Meca. Iar la Meca, unde era o localitate foarte frumoasa, dar cu oameni care doar se rugau se intalnira cu stopul busculadei.

Au fost primiti cu drag si nimeni nu le´a oferit decat mancare si un ´´Buna ziua!´´ sobru.

Moham a inceput si el sa se roage in masura in care se ruga cetatea Meca. Era ceva ce in plus nu facu nimeni, dar D´zeu si´a facut o cale sa i se adreseze lui Moham:

´´Tu, Moham, ai ajuns sa faci din toata lumea o lume a religiei´´

´´Nu inteleg´´ i´a raspuns acesta.

´´Eu ma gandesc sa te las de acum in pace. Ce vrei tu sa faci este treaba ta. Gandeste´te la fiecare si la fiece. Tot ce te face sa fi mai simplu, mai grandios, este optiunea ta. Tu esti cel care va fi gasit in a avea puterea asupra vietii tale. Gata. Esti matur.´´

´´Eu ma tot gandesc cum in lupta aveam buzunarele pline de ceva ce nu vreau sa zic caci nici nu stiu ce si cum se numeste.´´

´´Ei, se pare ca ti´ai gasit o idee de urmarit.´´

Moham se puse sa ii arate tatalui sau toate pe pamant ce erau frumoase in drumul lui, discutara, isi pusera mintea la contributie legat de legi mai vechi sa le faca cat mai accesibile si pe

placul tuturor, iar in final se stinse si se gasi in linistea totala..

Dupa multe sclipiri si ganduri si simturi si vorbe si imagini, ´´ma fac arhitect´´

Se nascu copilul Ysu.

Trei magi venira la ieslea unde fusese nascut, toti trei cu daruri. Toti trei ii spusera sa nu cumva sa faca greseli caci este urmarit de un rege care ii vrea raul si vrea ca toti cei care sunt ca si el sunt cautati sa fie omorati, mai ales el.

Familia intrase in spaima si se pusera sa caute cum si cat sa il ascunda pe baiat, dar il invatase tatal sau tamplarie si din unele mai de ale aranjarii casei.. Pictura, desen cu creion carbon, tot felul de aranjamente de floraristica, cum se fac bolovanii din care e o casa... Toate pe alocuri cu ajutorul lui insusi, caci nici Ysu nu se lasa mai prejos si incerca pe langa a ghici una si alta, sa inoveze si sa faca totul cat mai placut si pe inteles pe viitor. Asta pana a dat de planta diminetii... Planta care nu da nici de bine, nici de rau, ti le pune la alegere...

D´zeu trimise un inger care vorbi la toti trei in noapte: ´´Eu nu recomand sa stati chiar impreuna si baiatul ar trbui sa se grabeasca, viata nu o are lunga nimeni, doar de ajuns, iar in prisma a celor ce vrea sa le faca, trebuie sa cugete mult, pentru ca cei inzestrati ca el in arte sunt liberi o viata sa gaseasca tot ce vor, si desi ii va fi greu, cu asta se va alege o viata intreaga´´

A doua zi dimineata, Ysu se puse sa isi faca singur bagajele si scurt explica ca el pleaca la Marea Moarta, pe unde trecura anii si isi va lua aminte din toate sa fie cat mai de bine plasat sa fie liber.

Ajunse la o distanta de manastire, evident, dar cum tragea planta de zor pe drum, venira tot felul de aghiotanti care ii si ofereau de lucru pe deasupra, nu ca l´ar fi deranjat, dar cand ajungea in catun, sat, sau ce mai era pe acolo, se trezira toti ca aveau primar, si primarul o fiica, si toti vroiau ca Ysu sa ramana pe meleaguri pe veci daca s´ar putea, doar sa le fie de ajutor la un aranjament cat mai bun si frumos.

´´Ei ce ma fac Doamne?´´ mai intreba el cand apuca sa mearga la biserici sau locuri aievea asemenea...

Nu venea nici un raspuns, dar el incet se puse pe ganduri si pleca noaptea departe, desi deja avea legatura cu cateva femei, dar nu procrease nimic, iar pe drum, se intalni cu o fata in fata unei case, care nici nu stia de unde aparuse. Merse prin pustiu vreo 41 de zile. Nimic niciunde...

´´Cum te cheama?´´ ´´Iriina, de ce..?.´´ ´´Uite, ma tot plimb cu floarea asta pe langa mine si daca ai avea ceva de mancare, asa bine mi´ar pica ca ti´as da si tie.´´ ´´Si sora´mii si sunt de acord´´ ´´Cine vrea pe fata mea, si in plus pe amandoua, se auzi o voce´´ ´´Las´ ca vai de fumul tau´´ zise Irina si cu sora sa il pofti pe oaspete inauntru sa le explice ce fel de minunatie poate face din ce e acolo.

Julia adormi cu aste´ ultime cuvinte be piept si Romee se puse langa ea. Acum puteau dormi mai linistiti.

Nu trecura cateva minute si o femeie cu o pipa speciala intra inauntru si se puse pe pipat. Nu mult dup´aceea amandoi, si Julia si Romee se trezira si cei trei facura multi copiii, dar cu epoca viitorului batand la usa, toti se cufundara in mintea lor, in batai, in pesteri, in tot felul de locuri, putand astfel spune ca a venit apocalipsa

Si se face ca erau cinci oameni intr'o pestera.

Era un foc si el era dupa un perete. Se vedea licaritul lui de dupa un zid, si facea spectacol de umbre cu puterea sa, printre formele care se gandeau cum si ce sa faca.

Se face ca toti cantau si se inganau si se rodeau in ale mintii astfel incat ei cumva stiau totul. Poate nu stiau nimic, dar lor le era bine. Focul arde de atunci. Asa se zice. Se pare ca muzica si vorbele ce il aveau in preajma doar l´au marit si l´au facut sa devina nemuritor.

Unul dintre ei se facu ca parasi pestera. Astfel deveni mai specialist decat toti, dar avea o problema, nu putea comunica cu ei. Era prea atent sa faca ceva cu el insusi si astfel deveni incomplet, desi credea ca din prima va reusi sa faca ceea ce nu se putea pentru nimeni. Sa miste si sa ia muzica si focul cu el.
Probabil pentru ca el deja stia altceva si treaba era simpla pentru el deja. Isi imagina direct cum putea face un foc si facu unul.

Avea o pestera in afara pesterii.

In departare se facu ca aparu o silueta. Ii spusese Morgana, parca de la muzica care inca se auzea din pestera. Nu avea de unde altundeva sa se afle.

Ea parea sa stea intr'o oaza si acesta pleca dupa ea. Oaza paru initial tot mai departe, dar acesta incepu chiar sa sara spre ea dupa ce se uita spre marea flacara celesta ce aducea stire ca ziua este pe metereze.
Nu putea sa se ia dupa luminator caci nu putea sa determine nimic nici chiar dupa umbre. Era un moment ce se contura dificil. Nimeni numai fusese acolo.

In timp lumina venea de la oaza singular si el gasi atunci oaza. Intra in ea, desi se simtea precum ar fi mers in inssasi luminator si parea sa nu fie afectat de asta.

Era seara. Timpul se scurgea spre noapte.
Observara si luminatorul noptii si se linistira. Nu pleca de acasa, era prea obosit.
Aveau in oaza o singura sursa de zgomot.

In mijlocul oazei era un pom ce atragea o gramada de insecte si animale ce se intindeau spre exterior, dar protejand totusi ceva... Era un nou sunet, si el deja se gandea sa nu piarda locul spre pestera. Ii placea si acolo, doar era locul lui de provenienta.

Ea ajunse la pom cat el era inca in somn. Ea si peisajul aparura chiar si in visele sale. Lua un rod al copacului si il prelucra. Parea de aur si cristale. Animalele, odata ajunsa acolo o indemnau sa consume. El credea ca vorbeste el prin vorbele lor, desi se auzeau infundat.
Cand scena se termina el se trezi brusc si avu un soc cand realiza ca este adevarat ce a visat.
Era prima data cand el visa de altfel.
Ea consuma pudra.

Timpul se opri in loc.

Ea era pe moarte.

El nu intelegea.

Consuma din praf si el.

Acum intelese... Luminatorul lasa din ceea ce il forma, dar era ceva prea puternic. Energie fara limite.
Fugi si lua dintre animale o buruiana, care parea ca era utilizata chiar si de animale in imaginatiile lor si el parca se simtea impins sa o faca. Parea planta ce detine soarta. Parea ca vine totul dintr'o credescenta dilutica ce vine dinspre rasarit si se duce spre apus. Aparura oameni. Barbati. Ei ii numisera oameni din ceruri.
Urlara femei.
Devenira fetele pamantului.
Toti zburdau.
Trecura prin multe, caci oamenii probabil veneau din ceva pesteri si ei si se lasau din frau pentru a incerca sa uite ceea ce ii facusera, caci unde au ajuns parea mult mai interesant.
El consuma planta si veni spre ea sa ii dea si ei.

S'a intamplat totul.
El zburda de la sine inapoi in pestera, parca stiind ca a facut ceva gresit. Era acoperit cu ceva si mugetele celor cinci impreunate il dadura, impreuna cu umbrele peretilor, inapoi afara.

Ea se vazu si ea inautru.

Acum fiecare era nebun in felul lui. Fiecare traia dintr'o lume in alta si incercau sa se inteleaga cat mai bine caci incepeau sa nu se mai poata intelege cu nimeni.
Se intelegeau totusi si cu animalele, dupa cum constatara mai tarziu. Muzica si un fel de dans cu cuvinte potrivite le faceau sa isi ocupe un loc in spatiu si parca lucrurile deveneau din ce in ce mai bune, desi nu era chiar usor de facut fata intamplarii.
Se decisera sa nu stea impreuna si inventara impreuna un regat in care disparura separati pe lumea intreaga.
El deveni un print, print in Oz.
Ea deveni o vagaboanda. In lumea de mijloc.
In timp aparu din alta lume parca o fiinta noua.
O chema Anisia.
Asta pentru el.
El nu avea nume. Isi spunea vrajitor, desi ceva in el stia ca nu e posibil, o facea sa se protejeze de ei si sa aibe inca sanse la ele.
Anisia avea un tata. Acesta o scosese afara din casa si o pusese cu mama sa intr'un turn. Asta pentru ca erau nelegitimi. Dar pentru el nu conta.
De acum el era El.
El sari sa ajute fata din turn dar nu putu sa stranga cele necesare pentru asta si pentru a salva printesa, dupa cum ii spunea El femeii din turn.
Astfel incepu sa consume din ciuperci, si alte plante mici, pana reusi sa isi stranga puteri sa le adune.
Incepu sa fure din cele necesare pentru misiunea sa, caci asa ii spunea sa faca inima. Hotari sa le duca inapoi dupa ce termina ce are de facut. Franghii si carlige ce le gasea pe la unele asezari.
Reusi sa o scoata pe printesa Anisia.
Trecu mult timp si nu reusi sa inapoieze nimic. De parca toti cei care locuiau pe acolo pe la unele cladiri isi dadura foc la case pentru ca le lipsea din ceea ce aveau.
Anisia ajunse sa isi cunoasca familia.
In mai ceva timp ea ajunse sa ii duca bunicutei sale alimente si dintre cele necesare mancarii. Bunica sa locuia in padure ascunsa si ea, caci toata familia ii era imprastiata langa natura, in nimic. Asta il facu curios pe El, un adevarat boier acum caci deja avea si un loc cu comori facut de el special in pestera, toate luate de prin daramaturi si astfel de situatii.
Una din batranele ce traiau in tinut, Cruela pe numele ei, caci era cruda, veni sa ii aduca un mar otravit Anisiei. Totul pentru ca, Cruela, se uita in oglinda si dupa mult timp dupa ce facu asta, incepuse sa vorbeasca oglinda, devenise magica. Oglinda ii aducea batranei multe laude despre cum arata chiar toata viata, dar acum Anisia avea trecere in fata ei
Printul se pierdu de Anisia in padure. Adormite amandoua, si ea si padurea.
El se intoarse in pestera. Nu vroia sa traiasca doar cu animalele toata viata lui, caci pareau niste creaturi incomplete pentru El.
Zise ca numai iese niciodata.
Restul numai erau acolo, era o licarire si parca pentru prima data se auzea mirosul si sunetul facut de un foc de lemne in urechile lui.
De fapt, erau toti pe acolo, dar timpul iar statu in loc.
El deveni regele din Oz. Autodeclarat, caci era singur, si nimic nu parea sa conteze.
Veni o fata.
Veni dintre umbre.
Zise:
"Oz! Asa iti voi spune eu de acum! am venit in lumea asta in diferite feluri. Cu animale, singura, prin oglinzi, cu prajituri, prin vartejuri, si cate si mai cate! Tu trebuie sa iesi cu mine in Oz si sa devi regele ce este cautat. Si ce are ca te cheama si pe tine Oz ca pe tinut? O sa fi cu mine si lumea te va sti dupa familia ta.Care o ai si care o faci cu mine."
El iesi.
Pe ea o chema Dorothy.
Oz si Dorothy domnira o viata.
Dorothy statea langa pestera si facu din oamenii din pestera Oracolul ei personal, dar ea nu statea in pestera, ci la intrarea in aceasta. Ea devenise denumita insasi Oracol si atunci Oz spuse ca trebuie gasita Anisia, pentru ca devine incet incet ca si Cruela, si Lui nu ii place.
El porni prin taram si o gasi adormita undeva pe un pat intre niste nuci si ii dadu un sarut ca sa rupa blestemul otravii marului, caci orice lucru bun are undeva un loc in care tine ceva foarte puternic si periculos.
Anisia se trezi. Nu avu nevoie decat de un pupic, semn al iubirii lui Oz.
Oz ajunse sa aibe un cartier numit Pandora. Era multitudinea locurilor ascunse in padure si astfel Oz, cum inca il chema denumi Pandora un imperiu. Imperiul liber al celor ce sunt in viata.
Era al Anisiei.
Oz isi lua numele de Rafael.
O gasi si pe Morgana. Ea ajunse sa fie o tribala salbatica de o civilizatie absoluta care duce pe culmi ale placeri chiar si pe cel mai vrajbit. Nu era singura. Avea o multitudine de femei cu ea, amazoanele. Ele erau locuitorii Pandorei, imperiul lianelor.
Pana la urma Rafael afla marele adevar. Nu ai cum sa iti schimbi numele in viata.
Fetele veneau din pestera lor.
Era tot o pestera, dar o vroiau si pe a lui Oz, Rafael, care nu isi divulgase niciodata locatia.
Nimeni nu iesise, decat El din pestera aia, iar cine mai locuia, in general avea de spus ceva cu talc si intelegere, nu avea sa se implice in treburile lor de nimic, cum ziceau ei, protectori ai Focului si Muzicii, acum si ai Naturii.
Totul se sfarama.
Dar cate posibilitati.
Cate eternitati.
Cate familii.
Cate povesti.
Cate umbre.
Devenira Oamenii din pesterile cortului rosu.
Deja destinul li se schimbase.
Trei, cinci, opt, mai multi?
Ce mai conteaza?
De ce cortul rosu?
Pentru ca in pestera muierilor traia licaritul flacarei in culoarea rosie. Se zice ca ultimul licar al focului e rosu si atunci Oz incerca sa se adapteze si sa vorbeasca cu ele, dar din cauza ca ele se credeau superioare, se pusera sa puna alti barbati sa il caute si sa le plateasca recompensa acestora.
Era parca diferit de pestera initiala a lui Rafael care parea scaldata in lumina alba.
El se hotari sa puna fetele in pestera si el sa isi scoata amici de unde erau si sa faca ce poate in lumea mare peste care ajunsese sa fie rege, el avand toate printesele ale Lui.
Deja de foarte mult timp se tot facea ca incearca sa iasa din pestera muierilor o fata.
Nu avea nume. Rafael nu vroia sa se gandeasca prea mult si ii spuse Ginica, genele si florile cum isi spunea El. Altruist dadea iesiri gratis si cele mai bune sunt cu cine placi. (cum spuneam, ei inca ii plac reflexiile mai mult decaat refractiile, probabil pentru ca intelege altceva decat intelege Oz si asta nu se va schimba caci niciodata nu s´a auzit sa fie schimbat acest lucru)
Ei unira impreuna tot teritoriul si il denumira Halo. Era mai mic decat Pandora, dar Oz inca se gandea la Anisia si la Morgana.
El ajunse sa o iubeasca pe Ginicaa si astfel statea in pestera sa cat putea de mult, dar tot era dat afara.
Se hotari sa se impreuneze cu ea ca sa faca un copil, poate trebuie sa dea imparatia mai departe pentru a fi lasat in linistea lui in pestera. El asta vroia.
Ica, cum era alintata Ginica, ii darui un copil, dar il pusese sa o lase in petera muierii pentru a invata cum este sa fi femeie.
El nu intelegea.
Cine mai intelege?
Cert e ca avu dreptate El.
Dupa ce facura si un copil si acesta crescu, se face ca fiecare ramasese in pestera cu care se simtea mai bine in suflet si totul se termina, dar suna foarte cunoscut. Cine stie?
Cert e ca din tenebrul licarit al pesterii nu se mai putea iesi.
Rafael a inteles ca trebuie sa iasa in lume. Asa era el. Lumea acum era altfel. El ajunse sa fie singur aproape de un foc, deci el acum era in camera de control. Se simtea bine sa il cheme si Rafael. Dupa El, Oz trebuia sa fie un taram magic, si chiar daca El parea facut chiar din asta, nu putea sa il cheme Oz si atata.
Isi aminti ca poate comunica cu animalele si chema scarabei si alte insecte sa caute pestera muierii.
Se hotari ca din cele ce le mancase in trecut nu le mai poate si numai are voie sa le manance in pestera.
Insectele desfaceau tunele catre alte pesteri, astfel incat ajunse sa fie un sistem de pesteri despre care El nu stia inainte.
Poate ca mai demult colegii lui de pestera stiau despre asta, dar neavand cum sa comunice, nu a aflat si El.
Lasand asta la o parte, o lua prin labirintul acela ce aparuse. Pe drum intalni un pazitor al labirintului, pe numele de minotaur.
Era ceva de care se sperie. Un animal jumatate om, jumatate taur in adancurile in care inainte nu credea ca era ceva. Era din nou surprins ca nu se gandi chiar la toate.
Reusi sa scape de minotaur, caci asa ajunse sa il numeasca, prin faptul ca arata ca ´mine´ dar si ca un ´taur´. Abia cand se apropie de suprafata si realiza ca este intr'o cladire ce se vede la suprafata pentru ca se vedea uneori soarele sau stelele prin asa zisele scorburi din ele. Deveni printul sau regele care isi planuise la inceput cu Morgana sa fie.
Nu putea sa intre in alte pesteri caci erau protejate, dar lucrurile nu erau asa simple.
Totusi sa ne intoarcem la animale fantastice. Erau si unele bune. Le vom spune spiridusi. Au urechile lungi si fac si de macare, dar au culori neumane, cum ar fi verde sau albastru. Numai impreuna cu acestia reusi sa blocheze creaturile in cave in care zaceau animale ca cerberul, care e un fel de amalgam de lucruri cu gura mare ce te poate face tandarele.
Auzi o voce. Ea se autodenumi Kysha. Aceasta spunea ca exista acum o cale de a ajunge sa o salveze daca trece de cele sapte capete care ii infricosau ei viziunea.
El descoperi ca cele sapte capete sunt sapte dragoni diferiti, cu care El nu avea cum sa se bata in mod obisnuit. Kysha traia cu balaurul si il si intelegea. Era sigur ca in timp fata va avea si ea un fel de harem si ca va fi si Oracol dupa cum se mai intamplase.
Ei credeau ca daca le bate seful va reusi sa ii invinga pe toti si o poate salva pe femeie sa vada ce pot face in continuare.
El descoperi ca seful lor era un dragon ce poate scoate sunete atat de puternice ca poate crapa si piatra.
Il batu cu propriile lui arme, cand reusi sa il doboare pe dragon dupa ce acesta distruse un tavan, pe care acum se vedea steaua nordului cand e noaptea potrivita.
Astfel ajunse Kysha, si nou numitul Mario, asa isi spunea Rafael acum. Cel putin fata de oameni straini. El o ruga pe Kysha sa il ajute sa gaseasca cele doua femei pierdute si promise ca apoi o va lasa sa traiasca linistita in pace.
Dupa ce facura un copil din nou, Oz si Ginica, se dusesera in pestera spre care ultima amintire ii indreptara.
Acum era iar liniste. Traiau intr'o pesterea a propriei familii.
Se numeau sigfrizi. Nu stiau de ce isi spun asa, dar credeau cu inversunare ca este din cauza modului in care vorbesc intre ei. Foarte violent, dar si mult din instinct.
Acum poate se linistea totul, dar nicidecum.
Trecura in cealalta parte cum spuneau ei cand schimbau lumile din pesteri si se trezi intr'un fel de mers continuu intre coridoare, camere si luminatori, pana cand isi numi incet fiecare pas cu nume ca: Ruanda, Malitzia, Patritzia, Dumbra, Gamila si altele, nume care ii marcau teritoriile pana cand incepu un drum misterios prin care juca ceva si se trezi ca avea copii pe mai toate locurile.

Asta il facu ca atunci cand gasi un drum plat si plin de gradini sa faca un cort rosu si apoi sa isi faca in el un loc al lui, un dormitor-altar, intr´un colt al cortului, in care numai El avea voie sa stea. In coltul de langa era inca un dormitor, mai mare, pentru doi oameni sa doarma, caci se gandea sa fie al nevestelor si ele cum erau trei, macar doua sa poata sa se retraga din camera mare cand putea.
Tocmai ca erau mai toate locurile se deplasa incet cu mintea printre vorbe de data asta, caci trezindu'se incet ajunse sa aibe corpul in simtamant continuu.
Copii se numeau Mehdi, Dinos, Fuin, Romeo, Heos, si altfel, precum Kaida, Bilia, Miru, Dava.
Construi tinutul Cosmona, caci erau corturi pentru toti copii si se deplasa in plinatatea lui pana se simti din nou stingher si decise ca ar vrea sa isi pregateasca sfarsitul.
Era obisnuit sa faca asta prin a face un copil si gasind un loc in pesteri, dar acum era altceva. Decise sa se inchida intr'o racheta, culoarul dintre pestera alba si pestera rosie. Un buncar si deveni ceva ce nu se astepta. Mormantul sau. Dar asta dupa mult timp si dupa multa bataie de cap. Caci pe langa corturile familei, Cosmona adapostea si tot felul de oameni, care devenira civilizati, si nu se luau usor de un om, ba chiar vroiau sa ii ofere un sfarsit pompos, in care sa puna rugaciuni peste el si toate cele pentru lumea de dincolo, care ajunse si ea in vorba.
Deveni un om cu un nou inceput, cu puterea de a darama coline si orase, dar si forta de a se apara impotriva calamitatilor.

Deveni din nou ecoul din munte, se simti din nou ca si piticul din pestera, deveni din nou un amalgam de culturi, dar simtea ca este ceva peste el care il tinea intr'un frau deosebit si asta nu putea fi decat bine si cu folos in cele ce se puteau misca prin sinapsele fiecaruia.
A ajuns sa gaseasca o lampa fermecata si facu cu unDgin iesit din ea pe nume Ginnie care facea imposibilul posibil si facea sa fie gasit in ceea ce face un fel de ironie, caci ajuta oameni saraci si ii imprastia pe dovezi inconjuratoare ale unei faceri de bine.

Se nascuse Ali Baba. Era unul din cei mai titrati oameni, al trelea rege din generratie in generatie numit Ali Baba. Familie veche ce ajunse la palat din imbogatirea tarii intr´o annumita perioada. Trebuie sa stim ca acesta controla beduini in zona ce stateau sa pazeasca baza si in fiecare noapte li se duceau flori speciale care atrageau intotdeauna femei si astfel unii dintre ei, care erau mai breji puteau ajunge la palat si pana si comandanti. Fuse unul si avea un nume, mai ciudat... Mohamed, Muhmat sau asa ceva.

Oricum, Ai Baba avea 132 de neveste si 172 de copii cand ajunse batran, si o femeie, Sheherazada fusese de paza odata lui Ali Baba si se oferi sa stea langa el 1001 de nopti a ii arate ei ca nu e nebun dupa femei, dar ii plac, asa, tacit. Ea era o simpla cadana dar dintre cele mai frumoase. Era imbracata intotdeauna in ceva ce apartinea familiei lu Ali Baba. Acesta din urma dadea cadou femeilor in mod egal, uneori chiar acelasi costum la toate, mai ales daca era o petrecere la palat care sa tina zile sau saptamani.

Ideea este ca Ali Baba stia ca este riscant sa stea langa ea, caci nu ii daduse nimeni femeile, doar, pentru faptul ca avea averi de mic, a inceput sa stranga averea lui, si, sa impresioneze cuminte cat mai multe femei, cum ca bunicul si tatal sau se laudau amandoi cu 4 neveste foarte prolifice, si avusera multi copii. Asta il facea pe Ali Baba sa numai vrea copii, caci depasea cu inca odata atata recordul familial... Dar acceptase o noapte care sa ii fie de folos lui si celor care avea de castigat acolo.

Ali Baba ii promise lui Sheherazada ca o face educatoare daca ea se pune si il face sa doarma bine. Sa ii permita ziua sa se mai intalneasca cu copii de´ai lui si sa le dea cate o lectie din ceea ce auzea povestit, si lucruri de genul acesta. Fara intalniri cu nevestele, dar cu potenta de a le mai face cadouri uneori.

Sheherazada incepu si avu povesti cu lampi fermecate, gini care apareau in desert din bijuterii si tot felul de vedeni cu oaze care deveneau case in timp choar daca erau Morgane, si totusi se impingeau a fi cele mai reale povesti cu beduini din lume.

Atat de mult fusese Ali Baba impresionat, incat daca stai si calculezi, se face foarte bine atat de alaturat horeaca, adica putin de vals. Astfel cand Sheherazada ramanea fara poveste, sau nu stia cum sa o spuna, el canta ode, doine, muzica sa o inspire in a vorbi deschis si fara stres.

O tinea mult de vorba si ii spunea multe in timpul zilei, caci stateau nedespartiti, dar ultimele ore de seara doua si jumatate sa zicem, erau povesti ale Sheherazadei de somn usor, cu buma mare de regula in mod obisnuit.

Statea in capul patului de 1001 de nopti. Si Ali Baba se puse sa gandeasca ceva despre aceasta Sheherazada. Daca ii spune ceva poveste care sa il omoare pe viata, el avea sa o caute.

Ei ii suna ciudat si haios, dar se puse sa ii povesteasca povestea lui Aladin, Un om ce gaseste o lampa cu un gin, e prieten cu un papagal si ma rog tot felul e detalii dar o ia de la palat pe ea, ca ea fiind printesa si el hot de aprozar.

Treaba e ca ce Sheherazada povesti urma sa fie viata unuia Alladhin, nascut in Damasc. Undeva departe si plin de un oras al lui ra de te timoneste.
A ajuns sa gaseasca o lampa fermecata si facu cu un Dgin iesit din ea pe nume Ginnie care facea imposibilul posibil si facea sa fie gasit in ceea ce face un fel de ironie, caci ajuta oameni saraci si ii imprastia pe dovezi inconjuratoare ale unei faceri de bine. Asta pentru ca prima dorinta fusese sa fie iubit, si nu vroia sa atraga rau de partea lui prin a se face neplacut intentionat.

Totul este de inteles caci se poate dovedi nevoia de a fi tangibil cu realitatea si asta o facea pe Sheherazada sa fie indragostita de el, Alladhin, un mare barbat din pietele arabiei care are intotdeauna o floare la momentul potrivit, vorbele de asemenea, si chiar si bijuterii daca era nevoie, caci aceasta fusese a doua dorinta a lui catre Dgin. Acesta gai cu ea si o maimuta Abu, care aducea intotdeauna flori fara petale de la Ginnie pentru raspunsuri la ghicitori si diverse.. Este interesant cum Ginnie facea cadouri si maimutei, dar defapt pentru mici lucruri facea cadouri multora, doar ca nu se legase pana acum de cineva atat de bun ca si pietarul faimos.

Lumea era placuta, dar fata avea o servitoare, Gruhelda. Aceasta se fofila in a desparti uniunea dintre cei doi indragostiti, dar nu putu. Incercase sa spuna adevarul despre Alladhin, caci unii oameni, mai ales cei vrajmasi, care cauta nod in papura, gasi ca baiatul ce face curte la palat era un simplu om de rand din Damasc.

Alladhin facu nu nunta mare, dar un vrajitor il descoperi la imparat de impostor prin faptul ca folosea magie. Mai mult era din cauza Dginului caci ultima dorinta a lui Alladhin era sa stie lumea adevarul despre el cat trebuie stiu. O asemenea dorinta il dezlega pe Dgin de lampa, caci faptul ca facea miscari de magie care nu erau pe plac lui Dumnezeu, il inchideau in lampa la sfarsitul pactului. Acum insa nu fusese asa.

Vrajitorul lua locul Dginului, dar deveni unul foarte nervos, si era deja altceva. Lampa nu il primea inauntru, il transforma in statuie in cele mai neobisnuite momente, dar in locuri de seama. Probabil urma sa trebuiasca sa vorbesti cu statuia ca sa desfaci Dginul...

Pana la urma Sheherazadei, ca tot asa o chema si era precum cea a lui Ali Baba, se puse sa domine calitatea familiei, dar Alladhin avea si el impresii clare si precise despre cum si ce trebuiau sa faca, iar la final, avusera 27 de copii.

Foarte frumos si prolific, dar lumea nu se termina usor, si poate niciodata...

Dintre copiii Sheherazadei din toti copiii se nascuse un nume dupa Mohamed, si anume Mehmet. Acesta era manios si bun la razboi caci prindea armate mari in locuri stramte, fiind crescut in a copilarii cu camasa pe el. Camasa de razboi. Se ocupa tot de un palat, dar mai mic, si uneori avea a descoperi ca ceea ce se intampla in curtile regale, se intampla pe tot terenul.

Dupa ce isi dezvoltase o limba care sa prinda toate limbile arabe de la Damasc la Mecca si pana la Jerusalem, porni in a curata lume alor de oameni ce nu merita a trai in gratia bunului Dumnezeu

Se dezvoltasera bine toti, vorbind si de oamenii de baza ai lui Mehmet. Toti tinteau spre Nirvana, o stare de vis aievea, dar loveau spre Mecca, gandind ca ii tine constienti mai mult timp si starea nu se pierde in vazduh, in neant.

Lumea se saturase de atatia razboinici bineinteles, si, atunci se pusera sa gandeasca cine nu a mai fost in viata, sau cine mai trebuie sa vina. Asta facu si Mehmet in ultimele sale zile de viata, desi se gandea sa devina un fel de Alladhin nou, dar in corelatie cu ce facea el.

Ei asta nu era si nu e permis niciodata. Sa incerci sa faci rau din´adins pentru o eternitate de´a propriului suflet. Ajungi in locul acela urat pe care toata lumea il stie de iad. Dar probabil ca se va gasi si povestea deschiderii portii raiului...

Mehmet nu crescuse copii, dar avea, si, le facea si cadouri, dar majoritatea, defapt toti fie vorba intre noi, erau facuti in timp de razboi pe caldaram de razboi.

Fie vorba intre noi, avea copii mai peste tot, dar isi planuise, si facusera toti cei ca ei asta. Unul vorbea de metoda, altul de bapt, altul dadea cu ticosul si asa mai departe pana la pentacos si luciferianism, masonic, templier, iluminati...

Toti aveau femei luate mai mult cu forta si lasate de izbeliste...

Mehmet incerca sa fie dragastuos, dar nu ii iesea, iar de asta, si´a ales sa isi ia femei in zone astfel incat sa puna la punct un imperiu familial. Nu conteaza ce alt fel sau nume ar avea gruparea Ideea este ca el vroia sa aibe o familie mare, dar nu stia cat de mult putea sa impinga cu familia mare. Doar povestea lui Ali Baba traia si pe atunci.

A facut dintr´o moschee indepartata, Mecca, o moschee, sau, moscheea unde el isi facea confesiunile. A reusit sa aibe nu una, nici doua, nici trei, ci patru femei. Astfel se hotari in biserica. A doua o ai ca iubesti divers si nu vrei sa minti. A treia, a treia o ai ca te crezi destul de puternic sa ai o familie mare. Iar daca vrei sa iti pui un punct mai mare in istorie, daca vrei sa depasesti unele asteptari fata de popor, imamul, preotul, rabinul... Care se ocupa de tine... Se poate permite a patra.

A ajuns sa aibe chiar opt copii, caci avea doi gemeni, fata, baiat, cu toate patru. A luat asta ca un semn si au trait pana la adanci batraneti.

Ultimul care nu avu viata fu Ginnie. Aceasta era concluzia oamenilor de dinainte, caci dupa ce se terminase nunta si tot, Dginul diparu in vazduh in fata tuturor, si, aceasta il facea un urmas normal in rasa ce suntem, in cuvinte simple.

Acesta facu un spectacol din viata sa: canta, dansa, facea arta... Era un deosebit si in mici numere de magie. Impingea cate un pahar de pe masa si acesta cadea in picioare, ghicea carti de joc in jocuri de masa, era un fel de cel mai bun suflet si apropiat, ca om de cuvantare asupra lui a termenului Mesia.

Necontecint ajungem din ce in ce mai buni, dar a fi asa haios, ai astepta o eternitate sa nu trebuiauasca sa te schimbi. Asta declara Ginnie toata viata sa. Asa i se spunea, caci, isi amintea de viata lui din lampa, dar nu fusese nascut inca. Pana atunci.

El se inchina la mecca, mergea la Casele Domnului, oridecare erau acestea, si gasi in cateva manastiri femei de treaba cu care sa se poate intalni, si trai mai mult in lovuir de genul acesta: simple si de cult.

Totusi, Ginnie se apropia de sfarsitul vietii si isi dadu seama de o treaba. El nu stia de unde era in lampa, dar cand citea din istoriile familiilor, caci toate tineau asa ceva, el simtea ca a fost. Mai simtea si ca daca nu insista in ceea ce face, in viata lui, in dorinta de a spune oamenilor ca vrea sa revina indiferent cum arata si il cheama, acestia insa nu intelegeau bine ce are de spus.

´´Mehmet era un om rau, dar destept. S´a distrat o viata intreaga. Daca eu il las sa vina, fie ce´o fi, dupa el trebuie sa vin din nou si de mai multe ori, caci raul trebuie sa piarda razboiul tot timpul.´´ asta ajunse sa ii fie prerogativ in limbajul sau de templu.

Uneori cand pica nevoia sa faca ceva, facea, dar se speria de femei, in sensul ca dadea foc la un prosop cu o omlet prajota in flacara de alcool...

A avut grija sa stea langa ele doar cand era pregatit, caci avea doua ´surori´ si o ´asistenta´. Sarea la cel mai bun nivel si facea sa fie mai bine sa nu fi singur decat sa fi, si astfel le facu si copii, dar ii selecta cu atentie in coalitie tantrica care influenta si pana aerul ce il respirai.

Ginnie vroia sa stie ca femeia se simte bine, caci stia ca uita, iar daca avea prea multe, sau prea putine dadea esec in gandirea si in vocabularul sau cu adevarat deosebit, prin care spunea povesti la intrecere cu mamicile ca sa faca ce stia mai bine, tot felul de arta. Se zice ca porneste totul de la varf? Uneori cele mai mici nuiele fac hazul in toata povestea aceasta.

Sfarsit

PS: Daca gasim ca binele nu face bine, putem sa il punem la colt, dar daca vedem ca raul incearca sa fure si coltul acela, trebuie sa fim siguri ca miscarea cea mai desteapta este ca sa fim deacord cu binele, nu neaparat sa il slavim, si astfel, indiferent prin ce greutati trece, binele va invinge intotdeauna. Asta e balanta vietii. Lupta dintre bine si rau care la scor nu da egal niciodata. E mult fata de putin. Pentru bine.

PPS: Multul fata de putin vine din ambitie. Si daca suntem atenti, ambitia face ca regula sa nu se schimbe niciodata.

´Consalia – Forum in pasi´

Existentul incontrolabil

Nu era nimic. Era dupa sau inainte de un banal, ceva. Totul statea. Era cunoscut. Si nimicul de asemenea era cunoscut. Miscare cu viata si cu timpul pluteau in supa unui soi de vers unic cu imbinari deosebite ce se vedeau de la distanta. Acesta era intangibil, nemarginit, greu de cunoscut intr´u totul, greu de ignorat ca nimicul, dar pasabil probabil. Sclipire. Animus, Gaya si Kronos mizguiau detalii in complacere, planuiau concepte, sidefau absolutul, in trio controlor, sensul necesar de gasit fiind numit unanim Univers.

Lucrurile, treburile, pareau simple, chiar foarte... Dar erau multe si astfel, nu. Erau tineri, erau batrani, erau inafara varstei. Erau veseli, erau tristi, glumeti, activi si statici, depasind comunul marii de sentimente glorioase ale realizarii, ale realitatii. Inventivi si piromani, glorificau in a avea sau nu copii. O joaca de circ.

Segmente treceau, reveneau, stateau prin totul de fata cu nimeni si nimic, probabil cu tot, dar iremediabil paralel cu orice. Un absolut hain, blajin pe undeva, asemanator unei fabrici pentru copii, totusi derizorie si lipsita de haz dadea un fundal sonor care functiona. Si cam atat.

Intrarea in purgatoriu

Altminteri, cu sau fara dar si poate, dar poate, si totusi, el, Kratos era deja acolo, prin supa lor. In fapt mai degraba neobservat pana atunci, se prezenta: el miscare, el trai, el treacat. Gasea si avea si invata si reactiona din toate si la toate. Prin simtaminte. Nu era ca ceilalti, Era mai unit si mai uman, deci, din toate mai si uita. Era intr´u totul al lui faptic. Acel tot asa parea. Diferit si divers, parca conuscator al coliziunilor si a ceea ce trebuia sa fca atunci. Alt spectru. Alta familie. Totul acela unde ajunsese era al lui, sau asa i se parea, asa se comporta, asa i se permitea in primit.

Cronologia astrala parea completa, oferindu´i prin stele, sateliti, altele, planete, semne ce tare il tineau, smuceau, pliau si relaxau... Statea si se misca, misca si statea. Murea si traia, traia si murea. Dar avea. Ca un bebe ce mult nu parea, siesi in special, a fi, dar in independenta era ceva palpabil, dat de sine, ceva, spre sine, fiindu´i cu cea mai mare aprobatiune ca sentiment, dar si cadru, in care cu greu isi gasea locul, profund, desi nu singuratic. Probabil in conexiune cu Trinitatea.

Kratos a ajuns sa se intalneasca, undic, cu ei, avandu´se, plimbandu´se prin taramuri. Cunostea, califica si cucerea, educa, se educa, pierdea si regasea, aduna, mai simplu, si, in acelasi timp, tot. Cu suavitate, pace, sinceritate si ritm, tot... tot... tot... Faptic oarecum, global preferential, el castiga un renume.

Nu facu ca trinitatea, dar o facu... Impartirea Cerului si Pamantului, plasarea Apei cu si pentru imprastierea de felurite dobitoace si dobitoacele, chiar si Taramuri cu excentricitatile lor. Astfel, in cadou, se separa Ziua de Noapte, crescura Taine cu ale lor Fibre si Zonele deveneau coerent semnificant, semnificante si semnalate, gasind intre priviri si gesturi populatiunile de bun cautat si cunoscut, aprobat augur.

Kratos era clar pregatit parca. Cunostea tot ceea ce era a cunoaste despre miscare, viata si timp. Era dintre ei: Animus, Gaya, Kronos, totusi de un sine statator diferit. Cunoscut ca Zeu al Razboiului pentru ceea ce cauta de obicei. Cele mai bizare cristale de nimic in mod special, cu care plutirea aparea, iar, si il facea pe Kratos sa stea pe acolo cu avutia de interes pentru concursuri si real, fiind conectat in ciocnire cu Terra, pastratoarea purgatoriului.

Limite cu echivoc

Kratos era acolo, dar undeva. Cumva in minte´ai siesi exista o comunicare. In plus S´a dezlantuit.

A distrus focul din ceruri cu ale Sale locasuri, apa, zonele, taramurile... A innegrit totul. A albit totul, a malaxat, dar brusc, aparu un corsier, un caine.

-Trebuie sa plecam! Doar sa ne vina Soarele...

Au cazut brusc din cea mai ampla cascada, Cascada Amintirilor, din nisip, apa cu aschii, apoi frunze, nisip din nou, picuri ca ploaia, si, la un icnet a lor, au ajuns pe un platou mai jos putin de un munte. Statura.

Intr´o zi, pe langa ei un om, Probabil. Cu haine desenate geometric, marunt si inlantuit, pantofi din piele si lana parca cusuti pe picior, si o cupa, parca suie, cam pe varful capului, putin mai in spate, asezata stramb. Fluiera si humaia. Avea si o vesta de lana, clar de pe oaie trasa. Parea cunoscut in zona. Kratos fugi repede urmarindu´l silentios, singur avand pe el doar niste pantaloni de in, agatati in cateva locuri, facuti cumva simetric cu ajutorul corsierului, iar in picioare ce purta primul, asa numitul Molxe, aflat, purta si Kratos, doar ca ai lui mai inalti si mai fini, din iepure. In rest, parea venit de pe plaja, cu ceva pantaloni scurti prinsi cu o bretea. Molxe se prezentase onorabil, ca un mare om, purtand niste pantaloni lungi de in, din ite fine, decorat cu o carpa de piele pusa aproape ca o fusta, dar nu intreaga, probabil pentru ca mergea la un om mare. Zeus se numea acesta si era imbracat in haine de piele de caprioara si ite fine aurite putin, dar si argintii si de mai multe culori, depinde unde erau puse.

Vorbi Molxe cu Zeus, si acesta din urma intra intr´un fel de templu deschis, merse intre coloane, intre doua statui, unde era parca un altar, flancat de niste ulcele desenate frumos, negre si cu motive de lupta. Lua ceva, puse la jilt (fusta aceea), iesi, iar gesturile indicara un dar catre Molxe, dar corsarul se agita.

Intre timp, Kratos convinse niste oameni sa il acopere, fiind de aceeasi natie aparent, si luandu´i ca si companie. Dadusera buzna peste cei doi inainte de despartire. Templul era mare, cu coloane facute de o perfectiune impecabila, iar Zeus care era olimpian era sef peste el. Molxe era dacoget si din discutie primise teritoriu.

Kratos se declarase sicizur.

-Aici aduce lumea pentru lume. Mai strang si eum dar mai mult organizez, reprezint. Spuse Zeus. Intrati.

Eu, multumindu´va, va salut. Ma asteapta drum supus, lung, pana la taramul promis. Multumesc de talismane.

-Sunt pentru castigatorii adevarati, chiar si morali ca dumneata, istorici, filozofi, ca Platon.

-De fapt plecam, spuse Kratos. Imi iau o camasa. Adios si stare buna.

Cherusci badesistul

Kratos se lipise de Molxe, dar cu tact si diplomatie, dorind sa afle mai multe, dar si pentru ca avea un bizar sentiment fantezic. Trageau la o pipa.

-Sunt campion la aruncari, fuga prin padure, tintit, oha... Am primit aceste sapte cercuri de aur ca semn de respect de la zei castigatori... mari...

-Cat de greu ar trebui sa fie? Spuse Kratos intrigat.

Intamplator, micuta era pe acolo o Olimpiada.

-Din´astea, mari, la patru ani. Tot altundeva. Am si eu o gramada de plimbari facute. Gata pentru asta.

-Eu sunt curios, dar cred ca, de pe unde vin, pot si eu sa´mi incerc priceperea, poate norocul, zise Kratos.

Fiind o Olimpiada mica, se bazasu probele pe multe trucuri, Molxe nu participa, spunand ca floarea varstei ii cere sa se coalizeze, concentreze, aseze, la o casa, mai spectator.

La aruncat cu sulita, corsarul aduse pasari si acestea avantau obiectul cu record.

-Zboara vibrant si gratios cu undele soc al batului ascutit... Ajuta tremurul echilibrat si cainele si grauntele pentru drumul la tinta.

-Hehe, replica Molxe. Esti pe picior mare, de zeu.

La concursul de echilibru pe punct iarasi castigase Kratos! Si alergarea cu stafeta schimb de soricei, independent. Tot el. Test de dexteritate plin de tarantule, tot el, dar observa ca Molxe pleaca si zise:

-Imi ajunge Cred ca te inteleg.

Aparu un om;

Buna, sunt Cherusci, badeist, dar nici´incotro.

Se pusera pe drum, iar intr´un punct mai tainic. Molxe ii dadu cadou la Kratos doua inele.

-Oricum se zice de sus ca pe taram e aur. Cauta si tu un teren magic, a ta zona. Timpurile astea iti cam ofera sansa. Sau ajuta´ma, plasez capitala, caut oameni, fata. Casa. Zicea Zeus ca aici sunt de toate. Hehe, am castigat 40 de probe in 3 Olimpiade. I´am fost si ucenic si partener, cu Deceneu si alti, Eminean, uite! Nu m´ar minti. Am de la toate probele inele. Meriti sa primesti ceva ce m´ai batut la prima vedere.

-Eu ma duc singur. Apa, mare, frumos, verde, fix si salbatic. Mari au fost cu mine, mari sa gasesc! Nu nori! Mancare si bogatii cu sulite.

-Doamne ajuta! Purcedem! Zise Cherusci.

Trancino si Anxeea

Erau pe Cerna, la marginea Taramului fagaduit lui Molxe. Cei doi ce urmau sa plecevroiau sa se apropie de Ecuador, linia median 0, orizontala ce imparte sfera Pamantului in doua. Aici nici nu era mare, ca acolo unde vroiau sa mearga, dar ceva se infiripa in intamplare.

Se aflau pe un munte sculptat: Decembal, pe Donaur la Olt.

-Parca se apropie o armata, zise din mers Kratos incet.

Cherusci tacu momente intregi, iar sicizurul declarat fluiera cum Molxe o facea, si cu cateva semnale de stres pe melodie, in plus.

-E doar o patrula in care e si prietena mea, ma rog, face drumul meu unghi drept cu ce zice Trancino cel putin, iar sicizurul declarat fluiera cum Molxe o facea, si cu cateva semnale de stres pe melodie in plus...

-E doar o patrula in care e si prietena mea, ma rog, ii spun ca e o sora... Anxeea. Ii stiu bine.

Nu termina Cherusci discursul, ca si aparu Molxe, intre ei, scrutinizand, si, brusc, injura, cum ca e deja atacat. Abia ajuns.

-Zice ca e doar o prietena, sora... Si niscai amici zice... Dar mult parca numai vrea sa plece.

-Il recunosc pe Trancino. E ital. Am auzit si de sora asta Anxeea. E de pe aici, dar la ce platose are si badeistul... Nu stiu la care canta mai bine.

Dintr´o data Molxe si Kratos il prinsera de picioare, cu capul in jos, deasupra basoreliefului lui rege voievod si incepura o cantare care nu avea egal.

-Cine esti? Ce cauti? Ne´ai urmarit!

-Nimeni! Nimic! Stati!

-Minti! Iti dam drumul!

-Sunt dintr´un popor barbar. Vaticii ma platesc. Pe noi. Doar cautam. Pentru ei! Strangem ciudatenii! De undee eee...

Ii dadura drumul si incepura sa cante sa cante dacoget Anxeea si Molxe, dar Kratos mai ramase putin, ital, siciz... Doar cumva in miscare, speriind in plus dupa urletul badeistul, iar locuitorii de langa armata incepu sa miste. Se auzeau multi. Ecouri.

Anxeea striga: Dambovita, Dobrogea, iar multimea: Ardealul si Banat! ´´UO! HU! UO!`` Locuitorii: Da, vai... Mars...

-Vor sa atace! Instant gandul deja trecu la tactici.

Amandoi hotarara sa ademeneasca fata. Molxe era un campion. Incepura: ´´Din Dobrogea la Banat! E a meu! Hai tu fata la un sfat! Unde?´´ Multimea murmura, iar ea: Pe fluviu cu tot cu Trancino! Gruparile de el asculta!´´

Un, doi, se mobilizara, iar in cateva zile in care pregatira capcana Molxe cu nenimeritul Kratos si se puse podisor pe Donaur.

-Ii ducem la Sarmegia. Acolo e capitala mea si trebuie sa protejez niste orase care sunt gandite pentru viitor. Sarmegia e pentru ziua de azi. Trebuie sa le facem culoar prin frica. Pe Anxeea o conving eu sa ma ajute.

Se intalnisera cei patru pe podet. De la dacogeti vuiau animalic de sunau ca un bucium din ceruri. Lamercenarii itali normal ca murmura privelistea. Unii localnici neutrii erau pe barci de apa, dar nu aproape, sa nu iste scandal. Aveau respect pentru orice fel de Olimpici. Astfel, cei patru stateau la doua intinderi de picior unul de altul, ´´distanta de carantina´´. Kratos sopti ceva , apoi il scuipa pe Trancino, dar ii sopti ca e liber. Itali il vazura ca e de a lor si reactionara, dar corsarul incepu sa latre de pe mal si natura se agita. Stapanul sau fugi spre el, sa demarce joaca, precum in plan.

.Eu spun ca ar fi mai bine cu ai tai, cu mine. Spuse Molxe catre Anxeea.

-Sa vad cum va descurcati, eu sunt fara frica , raspunse ea, cu totii fugind deja cu asalt.

Cum nu se putea trece pe oriunde, grupurile bastina zornaiau intemnitand spre drumuri impadurite, mici, salbatice, virgine, ajutati de iscoade pricepute. Putine, dar zgomotoase. Molxe stia bine taramul sau fagaduit, si se juca, cantand si melodii de dragoste, care blocau italii, dar probabil isi visase sau studiae bine terenul si stia cand sa faca asta. O impresiona pe Anxeea, care raspundea cum stia mai bine. Unul era de o parte si unul de cealalta a italilor, pana ce ii imprastiase atat de tare pe acestia, ca cei patru se regrupara si ii ademeni spre Sarmegia, dar era un drum de cateva zile.

Avusera acolo doua spre trei zile de discutii pana ce, stropita cu mai orice dorinta posibila, Molxe ramase peste dacogetii liberi, Trancino isi castiga libertatea, dupa tagada, si ca oferta dupa pasul mortii al lui Cherusci, certe amplasamente bune, asezari libere coalitiei ciudate de oriunde, in concesie, acest ultim personaj isi gandise cateva capitale pentru lumea lui.

Scaraotz, Luciofan si Satnaio, leprosi cu vorba

Se pusera pe drum Trancino, caci veni cu atacatorii, dar pleca cu Kratos. Pornira serpuit pe taram, dosind una alta pe drum, ce gaseau, ce nu aveauin nevoile personale... Dar gaseau folositor in caz de troc...

Dupa ce lasara ciclonul muntosbine in urma, se apropiarade ceva ca o mare, dar parea un golf larg. Vazura un fel de pescarce mormaia, humaia ceva, dar nu observara decat o silueta intr´o decat o silueta intr´o pelerina muiata maro, cumva rupta, dar si carpita cumva, oricum rapciugoasa si avea un miros de fum ciudat, desi acesta era la apa. Insul statea cu o undita.

Evitara acest om, dar nu gasisera nici o barca, nici pluta, asa ca pornira pe ceea ce aveau impresia ca e o lunga peninsula subtire.

Pastrara un mers sinuos, serpuit., dar acest om cu un fel de palarie cioclu, ii urmarira de la distanta.

-Pe teroristi ca tine ii rapun cu cea mai mare placere, tuna Kratos. Sunt sicizur si stiu unde merg. Insasi miscarea, viata si timpul ma considera un zeu... al razboiului. Fals! Nici muzica nu stii sa faci cata fac eu cat sa imi rezisti.

-Eu sunt Scaraotz, si nimeni nu mi´a scapat in viata fara sufletul vandut, veni raspunsul. Avea vreo zece animalute un pic ciudate cu el.

-Crezi ca ma speri de un zogon ca tine? Cu zece animalute bolnave? Am italul acesta cu mine si pe corsarul asta magic. Viu si sanatos ca Trinitatea insasi. Ce poti sa faci tu?

Eu? Nu sunt singur sicilotule! Luciofan! Satnaio!

Venira doi la fel de leprosi ca si primul, dar unul cu forma de pirat si unul ca un preot scapat dintr´o biserica arsa cu smoala.

Continua Kratos mantra, aduna fortele in a fi chiar unul si deodata serpi ii invaluira pe toti trei, sariti de pe arma acestuia, iar corsarul maraia urat, dar cuminte,la toti, dand din codita si fiind putin mirat, uimit, chiar fericit.

Avea in fata trei ciudati similari, verde, maro si rosu.

-Azuria cu cele cateva insulite imi apartin. Ca straja. Nu stiu cat credeti ca jacmaniti acest teren. Va priveste de unu, doua, trei, ghetouri puturoase, de´astea, De nu... Unu vin.

-O sa ii lasam in pace! Ne vedem de chimia, familia noastra si atat! Poate si hainele le schimbam, de putem... Plecam inspre terenuri din sud, am auzit ca sunt mai libere.

-Imi placeti asa! Am treaba. Serpii nu sunt problema mea. Cand si daca venim din nou, sa fie amiabil. Nu doar corsarul va simte! Ah! Sa nu depasiti Maltesa, si pe acolo a´ti avea un cvartal, si poate va si vindeca.

´´Incepe sa ma prinda´´ gandi... ´´Mai am de invatat..?!.´´ ´´Hmm... Familie´´

Nu apuca sa gandeasca mai mult ca se prezenta un cineva cumva prezentabil si se prezenta Cerberus.

Ciudatenii cu Versace si Bufon

Intamplarea facu ca in Azuria, de fericire, oamenii ii dadusera lui Kratos in Lanime, Ermopal, si Bari castel vechisi regal, si, avand si conexiunicu vaticii, care aveau cunostiinte sus´puse, culte si de educatie la 33% din glob, deja putea campa mai oriunde. ´´Nu e chiar unicul meu interes´´ isi spunea.

Trebuie sa stim ca lumea era mica pentru plimbareti, si, oamenii, lucrau strict natural si cu natura. Kratos merse spre Nord dupa ce lasase corsarul lui Cerberus si palatele in mana lui Trancino. Auzise de un domn, Versace, si, intreba de el. Nimeni nu spunea de ce. Omerta. Se pastra secretul.

Dinspre Est, tot toropeau popoare. Ziceau ca sunt dacogeti, dar nu de Molxe ziceau si de ei se stia ca s´au dispersat si ei in Nordul indepartat. Ascultau de unul Bufon. ´´Asta nici nu e de´a lor, e tirom´´, gandise.

´´Ma duc sa vad care e treaba cu Versace asta, tot vad ateliere de´ale lui marca in cale.´´ Intreba putin lumea si fu directionat spre o laguna cu un oras plutitor, in Remizzia. ´´Langa golf´´ gandi. ´´Trebuie sa poata sa´mi aranjeze hainele...´´

Ajunse la o platforma-piata, urmarii dupa spusele oamenilor cale de vreo trei biserici din regnul pacii, si, apoi o coti la un colt marcat, peste o trasa de apasi observa la o casa ce parea doar inundata, pe rampa de barci, un om foarte cret, cu slapi si roba de matase alba, cu model auriu si fin cu tiv verde.

-Acum te´am si vazut! Mergi la palatul caritatii, al bisericii. Invitat special. Fa´ti poftele, eu ma cam simt deranjat de turmele astea de salbatici. Nici nu stiu cum sa le mai zic. Vin cu bani multi, dar de multe feluri, dar fac tam-tam. Eu ma pregatesc special pentru tine. Vino cu barca. Spunele sa´ti ia masuri. Stii cum ma cheama.

-Ce´o mai insemna si asta, ii mormai Kratos... ´´Macar arata ca si in stema. Par zburliu si portretul leit´´ gandi in continuare. Da, da! Am sa vin degraba, spuse tare sa fie auzit in timp ce lua o barca de pe canal si vasli.

Ajunse la palat. Paznicii aveau masca. Doar peste ochi. Fiecare o avea desenata si decorata in stil propriu, iar cu cat erau mai mari in grad aveau masca decorata cu pietre pretioase si modele pe la tivurile buzunarelor. Doamne cu ei, cu toti, cele mai de breasla cu umbrela din macrame sau satin. Pe alocuri era ghidat, dar nespunand nimic, ajunse in sala de mese: o mare intindere ca un blat cu detoate. Ii zicea ´´bufet sued´´. La capete erau cateva doamne sumar imbracate, dar totusi decente, ce isi aratau doua trei secunde figura cand invitau la ospat. Totul foarte teatral.

-Haide´ti la masa cu mine! Ma simt amuzat... rase fad Kratos

-Nu putem, spusera in cor.

-Zeu al puterii si sa stau singur? rase nedeslusit din nou.

-Daca vrei, cu dacogetul venit in vizita. Zisera ele

Era o masa, unde un tip cu haine bufante statea cu cateva femei si se radea mult acolo, iar cei care se simteau in stare sa reziste glumelor, veneau sa se aseze ca la un potol.

-Tu nu esti dacogetul pe care il stiu eu.

Acestuia ii pica fata, dar Kratos nu statu caci observa doua domnisoare, gemene, usoare, ce aveau rochii usoare, largi, inflorate si cand il vazura pe sicizur, rasera si zambira.

-Noua ne place ce mananci... Hai da´ne si nouaaa... Nu ai mila de noi asa firave? Rasera cat vorbira, parca mieunau.

-Daca n´aveti ce face, haideti ca am impresia ca am impresia ca stiu cu ce se ocupa un... amic... La ce costume tot vad facute de el, poate vreti ceva rochii mai geometrice, mulate, cu scarfe sa va jucati... Bulinute, patratele... Deocamdata... Eu am farfuria mea.

-Da, ne place, stiam ca ne place, susotira ele.

Se termina festinul, si, cu miscari suave pornira toti trei spre atelierul Versace, baza sau casa, cum ar fi considerat. Cand trebuira sa urce toti in barca, gemenele oftara, iar Kratos se simti deranjat. Dar erau identice si asta ii placea.

-Daca vreti sa ramaneti cu mine, corsarul si mai un om imi tin companie proprietatilor mele. A´ti vazut. Peste tot ma asteapta lume pe´aproape. Nu gasesc decat sa va indemn sa asteptati sa imi termin treaba, daca asta se va intampla vreodata, iar lumea nu va parea ca nu este a noastra.

-Noi vrem rochiile...

-Dar nu ne deranjeaza daca am sta la un palat.

-Castel...

-Putem merge oriunde cu tine... Defapt nu vom pleca de langa tine...

-Asta va fi cam greu, dar nu stiu... Daca zice´ti mai oriunde... Ha!? Poate avem o noapte, doua...

Ajunsera la costumier acasa, sau atelier, ce´o fi fost, sau este, si acesta era pe geam cu o pipa lunga si subtire, si exclama:

-Nu stiam ca trebuie costume de nunta! Doaar... S´ar putea sa´mi fie chiar usor!

-Nici sa nu te gandesti! exclama Kratos... Ddaca ai ceva similar pentru o noapte... iar fetele incepusera sa se maimutareasca... Ele sunt mai multde studiu. Le poti marii cumva garderoba. Eu as vrea ceva la ce ii zic avangarda. Oricum nu ma prea simt bun de casa.

-Of..!. Si e atat de frumos...

-Exact... E ca un tanc. Avem vreun divan pe care sa asteptam pana termini cu domnul?

-Noi poate plecam cu el...

-El cred ca merge sa rezolve cu trupele astea.

-Iih! Razboi?! Ramanem oricum...

-Da, noi mergem la castel

-Atunci alegeti´mi putin costumul de drum... spuse Kratos

- Pai maneci lungi... Dar sa fie scurte de fapt si din perle mici si paiete lungite...

-Modelul tau stilistic al valurilor, nu ca la saraci... Si sigla pe gat, deasupra de ultimul nasture.

- Pantaloni bermude, dar ramforsarile, adica, ramforsati sa fie lungi.

-Si modelul siglei doar pe o parte si mai mare, iar pe soldul opus sa fie loc de arme mici.

-Arma lui mare sa nu o uitam. Pe spate, dar acoperita de o capa din cele mai potrivite cu rochile noastre.

-Asta ca sa nu ajungi sa exagerezi.

- Vreau sa incluzi si o borseta. spuse Kratos

-Ce faci cu o borseta?

-Car harti... Si organe umane... rase zeul

-Cuuum?incercara ele, dar au fost ignorate

-Pai la ce lume cunosti, cred ca ar fi usor, sau ma rog, deloc greu sa imi faci un box metalic, un sis, o pereche de manusi fara degete, potrivite cu capa, mulate si ramforsate pe falange, iar capa sa fie cumva ca o vesta mai larga. Boxul sa vina peste manusi... Vesta sa ibe sapte nasturi, dar numai trei cu sigla, iar restul si pe o parte si pe alta. Pana termini, desi ai zis ca e gratis, iti aduc trei pungute cu doi bani, cat ma invart doua, trei zile sa aranjez pentru fete.

-Vaaai ce frumos...

-Dar de unde iei banii?

Va arat cum se discuta cu Bufon cand il stii pe Molxe.

Versace ramase mut, cu figura mirata, dar dadu din cap.

´´Succes in ce cauti. Poate ne vedem la Bufon´´... Gasi Kratos bilet de la fete ca ii lua putin mai mult decat lor sa ajunga.

Normal ca ele erau acolo, cu Bufon pregatit cu trei pungute cu doi bani, uncii regale, cand fetele intrebara:

-Si cum le iei de la seful?

-Cum am devenit Olimpian....

-Opa...

Sari peste cap in roata,, il dadu pe Bufon cu capul de masa, lua bani, dadu un pupic unei gemene si zise:

-Daca il reprezinti pe Molxe, macar pastreaza stilul.

-Stii ca el e Olimpian de onoare, adica cu capul....

-Il stiu, du´te si da´i lantul fetei asteia, si rupse lantul fetei nepupate.

-Las´ ca vezi tu... zise ea...

-Avem doua zile

Traipon si Tritonul apelor

Terminase treaba Kratos, pe unde era, cu prietenul sau nou, un nou corsar, pe care se gandea deja sa il elibereze. In minte ii statea sa gaseasca o jungla salbatica sau mai putin, doar sa nu il mai lase langa vai cine stie ce insi. Totul pentru siguranta de a´l lasa in siguranta de a ii da sansa la libertate.

Tiromii erau deranjati, dar nu chiar, in Azuria. Crezu atunci sa lase timp pachetului si vreunei ocazii oportune de a´l calma pe Bufon, practic gestrul din Sarmisegia, pentru ca il trimise in acea directie, dar ii facuse si un pachet cu haine marca Versace.

Pleca spre Vest si se gandea sa treaca apa la Sud, spre Afrimer, dar nu prea se incumeta singur, caci auzi pe mal, la popoare, zvonuri despre pericolul ce ii paste pe trecatori, chiar si in Afrimer, dar si unde vroia sa ajunga el, in Sicizur. Unul pe nume Traipon, zacand pe ape, luand sume exorbitante, iar pe uscat venind doar odata pe an, la un gaizerimens de ape minerale, in vorba tamaduitoare, gaizer numit Ovean si cunoscut de tot continentul.

Cauta o nava, sa fie pregatit pana la urma de trecere, solitara... Totusi nu stia de ce lumea rade sau chiar se mira de fiecare tentativa de cumparare. Vroia ceva de zece persoane.

-Traipon asta controleaza apele. Sta pe nava, credem, si cand vreunul incearca sa paraseasca zona, cumva involbura marea asta, singur vuindu´l ca pe ocean. Se zice ca e salbatica zona de peste apa. Tatal sau a murit luat de ape si a blestemat pana a castigat puterea asupra lor. Tatal sau era imparat si avea un triton care a cazut in ape. Pentru blestemul asta viziteaza si geizerul. Merge peste el, si cand trece, apa se linisteste si numai tasneste atat de tare.

´´O fi si el un zeu al apelor´´ isi zise Kratos. ´´Dar cert e ca oricum face, de mine nu are cum sa se ascunda. Pun dop pe Ovean daca e si´l tulbur cand e sa vina daca e´´

-Cine isi depaseste grav conditia nu merita nimic. Zise Kratos multimii

Un marinar rase:

-Iti vand o salupa tip vapor, vaporet, dar e cam veche, si asta doar pentru ca nu pari rau. Douazeci de monezi face, ca bagi in ea cateva sute sa iasa bine si daca vrei lucrez cu tine la ea. Stii? Pe mal aici, chiar si in timpurile astea, de fapt, e obicei sa punem omul la munca. Sa isi faca singur barca. Vorba de la traipon.

-Mie nu mi´e frica de munca si unde merg nu e departe. Merg la port la Lanime, caci acolo mai am ceva treaba. Dupa, rezolv si cu Traipon.

Precum spuse, pana toamna, fiind primavara, avea timp Kratos sa isi rezolve aranjamentele spre a pleca in Afrimer prin Sicizur. 5 uncii monetare aveau sa faca salupa lux. Facuse comanda la vele noi, caci restul de uneiuri si smoala pentru lemn le avea la bord, dar nimeni nu se puse sa o lucreze. Aram bej, un steag cu cruce alba intreaga, colturile opuse visinii si verde putred, iar central stema lui Versace caci era cumva sponsorizat putin de acesta, peste trei picioare in flexie, aranjate in roza, iar modelele conssacrate pe balutrada puntii. Nu era mare, dar avea cala cu patru camarute, langa un culoar in T, unde era un birou. Avea apoi sa caute un bijutier.

Ajunsese apoi la marea Meielanese. Nu stim numele bijutierului clar, dar firma era profesionala, iar comanda avea de´a face cu talismanul.

-Vreau un triunghi perfectechilateral, inscris in cercul asta galbui. Sa fie de aur rosu, iar inscris in acesta, un cerc din aur alb si o verticala, aur negru, cu agatator in varful triunghiului. Prin aceasta, o piele dura, dar moale si foarte rezistenta. De soparla sa zicem, de pe piept. Pielea rasucita.

- Aha. O bratara cu acelasi model? Un lant de pantalon?

-Mhhhm. Cred ca o bratara. Si atat. Cat cereti. Aduc banii astazi ca sa nu lungim, si a fie gata pana la mijlocul verii.

-Pai, doar lantul de la gat, cinci galbeni, iar cu tot cu bratara, la oferta, sase.

-Aoleu. Oferta e tentanta, dar daca adaug inca doua pungute cu bani grei, facem cat sa fie gata pana maine seara?

-Ai zice doua pungute?

-O punguta si treisprezece monezi, ca sa numai pierd timp aici, vreau sa imi termin salupa. Ultima oferta.

-Va astept sa ridicati comanda.

Timpul trecu, barca fuse reparata, si aranjata, iar Kratos, arata ca un campion ce era. Se invartise si primi o panca de 100 de uncii si 5000 de monede, si le puse in biroul barcii in trei cufere bine asezate si inchise cu lacat, dar aveau loc si in tasca pe care o purta pe el.

Veni vremea ca Traipon sa mearga la gaizer, si interceptandu´l, Kratos striga odata tare:

-Traipon! In curand voi incheia galagia pirateriei tale! Sari Kratos si cu el, prietenul lui bun corsarul.

Paralel stateau pe tarmul de la lacul geizerului Ovean. Avu timp Kratos pe Meielanese a isi dezvolte aptitudinile de ambarcador. ´´Poate il trag pe piratul asta de partea mea si merg impreuna cu el pe Afrimer Fmhhhff...´´ isi zise Kratos. Era o distanta de parcurs. In solo, o ora buna. Geizerul era la un pas de Traipon, iar sicizurul urla: in numele trinitati si cu tritonul familiei, sa zboare in aer. Cand se opri geizerul, tritonul iesi la malul apei si Kratos il ridica. Traipon fusese aruncat in aer si toata lumea fericita. Marinarul promise apoi:

-Am eu grija de ambarcatiunea ta cat vrei si cand ma chemi vin. Asta ce am vazut´o acum nu as fi crezut´o niciodata.

-Mi´a purtat bijuteria noroc.

- Ai noroc si cu noi ca stim sa navigam pe tot felul de ape. Spuse marinarul si Cerberus.

Pasajul cu antet

Kratos, marinarul si Cerberus statura in vava pana treburile se calmara putin. Undeva in departare se vedea ceva fumegand. Ei fiind undeva pe un lac inalt, se dadura incet jos de pe munte cu ambarcatiunea si pornira pe marea Meielanese pe la Lanime. #Kratos lasa vorba acolo entru a tine un loc pentru ambarcatiune sa fie ingrijita uneori, din bani ce ii faceau cele doua gemene si Trancino.

-O sa ploua cu diverse vietati. Vii, dar si moarte si mai ales broscute. O sa vina si lacuste pe unde au loc, noroc ca se mananca intre ele la un moment dat, dar o sa fie saracie anul asta. spuse Cerberus.

-Am mai vazut, adauga marinarinarul si continua, intre timp si apoi va ploua greu cu cenusa. Bine ar fi sa nu fie multe localitati sau chiar nici una unde e fumul...

-Daaa... Dupa aceea ploua greu, dar se si agita marea. Se misca straniu, iar apoi lucrurile se mai domolesc.

-Ce educatie, adauga marinarul. De unde stii?

-E mai la Est un arhipeleag vulcanic, nu? adauga Kratos.

Pornira spre Afrimer. Era corsarul cu ei. Nici nu stiau nici unul de unde era. Dar mult nu se chinuiau sa se gandeasca caci nici Kratos nu aveau o idee clara de unde era aparut... Se simteau tacuti, si il intrebara.

-Mi se zice siciurul.

-Eu sunt un fel de navigator nemaivazut. adauga Cerberus. Un fel de zeu in asa ceva ai putea sa imi zici. Dar marinarul nu stiu cine e. Se zice ca si el e la nivelul meu, dar nu situ cum sa il iau, caci multi au plecat cu el, dar au venit inapoi schimbati sau nu au mai venit deloc, dar el le scrie toate povestile pe ceva acte ce le tine la el pana le da foc intr´un ritual ciudat.

-Mi se spune ocmar, spuse marinarul, blestemat cumva. Ma ocup de unele lucruri spirituale si nu pot sa imi explic mult ce s´a intamplat la geizer, dar mie nu ca imi displac lucruri de genul, doar ca trebuie sa le dau de cap.

-Las ca iti dau eu de cap tie... spuse sub mustata Kratos.

-Mhhhm... Zeu, putere, poate esti si tu ceva de genul uni zeu.

-Inca nu stii nimic. Mult incerc sa imi dau seama de sensul lucrurilor astora. Cunosc personal Trinitatea si ei imi zic zeul razboiului de fiecare data cand ma gandesc la ei... Daca vad ceva iesit din comun fac ceva sa fac ceva si mai deosebit si sa vad ce se intampla.

-Macar esti sincer, adauga marinarul, dar sa stii ca o sa primesti si un cadou daca esti drept, daca nu, te vei ineca in ceea ce faci pana cand nu vei mai intelege nimic.

-Bine ca esti tu destept. Nu am nevoie de cadouri. Toata viata imi vad singur de drum si pana la urma iese. De fapt eu incerc sa cant in ritmul meu, dar cineva ma tot deranjeaza de la un timp. Sper sa reusesc a imi dau seama pana unde si cum trebuie sa merg pe aici ca sa ma intorc la treaba mea. Nu imi sta in fire sa ma bat, dar nu am pierdut nici o lupta. incheie Kratos.

Trecura sase zile din zece ce trebuiau sa astepte pentru ororile de pe acolo. Kratos pe salupa, cu puternicul, dar micutul echipaj, si porniracu avans de patru zile dar cu grija, sa lase corsarul in libertate.

Cerul era senin, dar cu pete de nori, si negri si albi, dar parea ca stau si intr´un fel de pacla. Trecura cam trei ore si marinarul se trezi sa zica:

-Eu va arat ca pot sa merg pe apa. si porni pe apa in viteza, dar disparu in vazduh mai vreo trei ore.

-Pe asta l´au inghitit apele. Pacat. zise Cerberus.

Nu terminase de zis si aparu marinarul langa salupa, ce e drept ceva mai mare decat una obisnuita, si mergea parca pe apa, dar Kratos se prinse ca merge cumva pe loc.

-Tu mergi pe delfini, mai. Si daca nu, prinzi un siroi de apa cumva pe sub piciore si nu te dezlipesti de el.

-Opaa! M´ati prins. Clar e un truc, dar nu vi´l destainuiesc. Ca esti in stare sa imi zici ca imi sufla pesti pe sub talpi. Sa vreo balena imi tine trena.

Kratos apropie salupa spre acesta si il lua la bord. In cateva ore, la o plaja infinita ajunsera. ´´e desert´´ isi spuse Kratos. ´´Oricum gasim pe aici ceva viata, dar mai in sud, ca nu imi las corsarul singur intr´o oaza cu camilele. Se invata si il ocoloesc´´ Era pe inoptat.

-Asta mai vorbeste si singur se pare, isi susotira cei doi.

-As vrea odata sa aflu cum te cheama. ii zise marinarului Kratos.

-Mai stii? Depinde cat si cum daca ma intelegi...

-Clar nu e vorba de bani si nici de alte prostii, isi spuse Cerberus intre buze.

-Mhm...

Xieina si Hieuwude

Nu stiau, nici Kratos, nici Cerberus incotro exact sa o ia, doar faptul ca intinderea desertica era cat vezi cu ochii, dar aveau o idee nu? Astrele le dadeau semne.

-Sa ne intoarcem..!. Imi pare rau..,. Zic... Nu pare a fi nimic nimic pe Adrimer asta, doar salbaticie.

Incepu Kratos:

-Ha! Ha! Ha! Protejai tu doar gramada asta de nisip? Ai un lant serios la gat... Il ascunzi ce´i drept. Tot bate un foehn, un vant domol, mai rece la ce arsita e. Au ceva oaza pe aproape, au ne duce departe, doar ca trebuie sa luam apa la noi cumva.

-Statura putin, dar nu prea aveau provizii, si, la un moment dat vazura o camila ca se duce in apa putin mai adanca si se lasa la fund, sta putin, si apoi iese.

-Apa! strigara amandoi.

Corsarul nu astepta mult si porni dupa camila, si ei dupa el. Nimeni nu reusi sa ii faca pe cei doi granzi sa stea pe loc, asa ca o luara si ei dupa animale. Se luara dupa camila si simtira si vantul rece venind in continuare de undeva din Sud´Est. Urcara pe camila si pornira. Vazura niste calareti undeva relativ aproape, dar nu chiar, de o oaza, si toti cand ajunsera, cu cainele in frunte se aruncara in apa dulce, iar Kratos urca intr´un palmier dupa niste fructe. Umplura trei bidoane de apa, si Cerberus merse si vorbi cu beduii sa cumpere inca o camila de la ei, si il costa undeva la 4 monezi de aur.

-Trinitatea e intotdeauna cu noi, zise Kratos, aici innoptam.

-Bine sicizurule, dar stii ca daca numai unul moare, suntem linsati.

-Lasa ca ne trezeste soarele de dimineata.

-Mhm... Abia astept... Si apropo. Conditia e in capul tau! Noi aici traim salbatic de mult! Nu credem asa mult in reguli simple de care se pare ca tu tot ai noroc.

-Mhm... Noroc? Cand vei afla tot planul Trinitatii nu vei mai vorbi tu asa, numai sa ajungem undeva mai serios, ca acum doar imi verific mintea parca... Nu stiu exact ce e cu mine dar nici nu imi bat capul prea tare ca mai mult rau imi fac. Stau linistit si imi vad de treaba. Asa ar trebui sa faci si tu.

Noaptea se trezira si vazura un foc in zare, dar nu dura mai mult de trei zile pline ca focul sa fie descoperit ca o cetate undeva in pustiu, dar facuta destept, cu apa adusa de la adancime, lucrat la asta cam o treime de zi de unii oameni. Terenul avea cateva constructii ciudate: piramide, statui de semiluri, hale imense cu simboluri pe ele... Pareau religioase.

-Eu sunt Xieina. Eu am fost si sunt prima femeie ce am avut si am voie sa lucrez la simbolurile templelor, desi fac lectii des.

-Zeul puterii a venit la troc cinstit! Avem bani de mai la Nord, zise Kratos.

-Asta daca avem pe ce. adaugara cei doi bosi.

Hieuwude statu cateva secunde si zise:

-Ii ducem draga la pesteri si jungla. Imi suna bine chestia asta: bani.

Kratos se uit la ei cu o figura intentativa si spuse:

-Eu vreau sa imi las corsarul aici undeva. Ai zis ceva de jungla. In salbaticie. S´a nimerit doar sa fie cu mine,,, La un moment dat. Cand ajungem acolo si se convinge.

-Daca vrei sa faci asta, replica Hieuwude, trebuie tu sa´l convingi sa plece, ca noi nu suntem asa de interesati sa ne certam cu un caine care se poate enerva... Tu il ai, tu il convingi. Eu sunt afrion pur. Poti observa pe pielea inchisaca nu din Nord sunt. Am intalnit´o pe Xieina, printesa parca in jungla conleza sau tazaica. Fiecare ii zice cum vrea. Se gasesc pietre pretioase acolo. Sticleste la soare mai tare ca El insusi, si ramane rece intotdeauna. Egiopa de ei... Ce razboinica... Parca imi amintesc. Lucrau niste oameni pentu noi si ea credea ca ne inseala. A suferit mult sub Soare. Dar nu conteaza oricum pentru voi. Ea e din localitate, asta, Gizuor. Toata oaza o controla si mai toate oazele din jur... Asa va fi mii de ani. Corsarul, eh, poate s´ar dar trebuie sa alegi ceva gratis a iei. Gratis, asa e...

´´Eu abia daca ma gandesc sa guvernez toata Azuria´´ gandi Kratos. ´´La ce fluviu lat napastuieste pamantul aici, cred ca oaza are mii de kilometrii, chiar de n´o fi completa oriunde´´

-Vrem atunci sa ne duci la locurile importante, dar pe un traseu mai naucitor. Pentru corsar. Sa´l traseu mai naucitor. Pentru corsar. Sa´l obisnuiesc si sa vad ce´i place, ca nu pot sa il las oricum. Ma inteleg cu el ca un frate. Ti´ar fi greu sa intelegi.

-Deacord draga, zise Xieina, iar Kratos simti in raceala ei un fior de atractie. Maine plecam. Azi facem un festin traditional. Trebuie sa il treceti ca test.

-Daca asta va este voia... spuse Cerberus cu jumatate de gura, uitandu´se mai degraba la sicizur.

-Nu´i problema. Facem noi. raspunse ultimul.

Afrimer si drumul lui initiatic

In timp ce Xieina si hieuwude ii ducea pe cei doi oaspeti la cazare le zise:

-Chiar recent a scapat un strain cu o mana de oameni care au batut inexplicabil o armata intreaga.

Cei doi nu zisera nimic.

Locul oaspetilor era pregatit intr´o casa mai mare , intr´o camera tip hostel, caritas, adica cu mai multe paturi intr´o singura camera si spatiul de depozitare cam mic. Nu isi lasara decat ce era de pus sunb lacat si provizii, cum ca Cerberus nuputea sa lase tritonul, nu avea de unde, Iar Kratos arma de pe spate, chiar si cea din teaca, dar au fost multumiti. Intr´o camera cu vreo doisprezece paturi suprapuse, isi depusera cum spuneam, unele lucruri, dupa care au ferecat cu cheia. Fiind un fel de intelegere de afaceri activa, camera era gratuita. De acolo ii duse intr´un spatiu relativ periferic, intre piramide si ceva templu vechi. Piramidele erau maiestuoase. Una avea fetele perfecte acoperite cu marmura alba, un a cu granit, iar una era doar captusita cu ceramica fna. Nu era multa verdeatape acolo... Cactusi mai departe si palmieri spre Gizuor. Oricum rarut. Pusesera un fel de gradena rotunda, intr´o parte o trupa tribala de cantautori, iar unde aveau loc sefii, patru torte infipte lateral de postul fiecarei grupari. In jurul focului erau dansatoare, dar parca doar se incalzeau. Cumva in triunghi perfect, trei oameni cu masti inalte de trei capete, probabil smamani tribali, si ei, pregateau unele mirodenii cu fruct de cactus din ce observau ei, ascunse in ce pareau frunze de palmier incalzite.

Se lasa seara si dupa, multe ore destul de plicticoase si linistite, Hieuewude , afrionul, se ridica cu Xieina de mana si incepu a etala un discurs:

-Voi, eurieni ce pareti a fi! A´ti ajuns la noi, cei mai tari, puternici si cunoscuti acestui continent. In aceasta seara este vorba despre slavire! Azi nu mancam! Avem totul si de toate pentru a incepe un festin, un ritual. (dansatori, barbati mai putini intrasera in scena) Dupa cum vedeti, noi aruncam cu flacari, noi facem galagie, noi facem scantei. Oamenii nostrii construiesc niste corturi. Ve´ti mai ajunge la bagaje doar dupa drumul ce´l avem pregatit in fata pentru voi! Suntem pregatti a va fi de folos daca treceti noaptea si ajungeti sa eliberati numitul corsar si sa ajungeti la barca voastra. Cine vrea poate ramane, dar daca nu, indepliniti misiunea si sunteti liberi! Nu va fi usor.

-Nu, nu... raspunse Cerberus.

-Kratos incepu sa zica: simt ca sunt tras in piept pe undeva. Doresc negot cinstit si nu doresc sa simt ca sunt tras in piept. Am venit in studiu. Sunt curios de bogtiile voastre si ma incred in tine Hieuwude, in ghiyii tai si mai ales in Trinintate. Sper ca vom avea parte de bine.

-Ne incredem si in zeii vostrii, bineinteles, adauga Cerberus.

-Xieina va v´a servi de la samamni, iar de´a lungul serii ve´ti bea ce doriti -´´Apa´´ gandi Kratos. Hieuwude continua- Sunt diverse butelci in spatele gradenelor. Luati cat va doreste inima. Aveti pana maine seara. Si sa lucrati si sa va distrati. Noi credem doar in Soare.

Au servit fiecare un ´´bulet samanic´´, apoi fiecare a servit din bauturi ce a vrut. Kratos i´a soptit lui Cerberus sa bea apa sau suc de fructe proaspat. Dupa vreo jumatate de ora au inceput sa se incalziti. Dansul era vioi, dar strainii nu intrara in acel meci. Au hotarat sa se simta bine cateva ore si sa porneasca spre salupa, strigandu´l pe marinar in timp ce faceau asta. Problema era ca cei doi sefi din Gizour au decis sa le dea pana la capat cinci bulete, iar ei sa ia doar trei.

Dupa a doua ´´buleta´´ au plecat, si au gasit salupa, iar coesarul a inceput sa vorbeasca cu Kratos, dar nu stim exact ce caci nu se intelege de catre noi legatura spirituala dintre ei doi care i´a facut sa se inteleaga.

La intoarcere, dupa miezul noptii, Kratos si Cerberus fura pusi sa reziste dansurilor femeilor dansatoare, care le dansa in poala. Atunci, cei doi au inceput sa simta puterea adevarata a cactusului samanic, peiota.

-Sper sa va distrati! Nu va fie frica de clar´obscur. Intrati in jocul mintii! Fiti liber! Curaj! De aveti, fete la cort!

Si el consuma sapta ´´bulete´´. Kratos statea atent cum toata lumea incepe sa isi piarda din rusine si incepe sa isi anuleze stapanirea civilizata si incepu sa vorbeasca cu cainele sa il faca sa se duca linistit prin lumea salbatica a Gizour´ului, si au vorbit pana a trecut de miaza zi.

Cerberus era deja de mult timp plecat la cort. ´´Da, da, cine vrea.´´ susoti kratos cu cainele sau. In acel moment mai un bos o lua pe calea corturilor. Kratos cu al sau corsar.

Cand iesi afara, corsarul ramase inauntru, iar promisiunea lui catre Hieuwude veni:

-Cainele este in cort, dar nu va va face nimic. Dupa ce plecam noi, va pleca si el. Daca nu, sa veniti dupa noi.

-Bine raspunse acesta.

-Acum permiteti´ne sa dormim putin langa obiectele de valoare pe care ni le´a´ti pus la adapost. Spusera parca amandoi.

-Puteti dormi aici pana deseara. Iar la noapte sunteti invitatii nostrii, dupa care puteti sa plecati in ce directie vreti. Nu avem nevoie de banii vostrii. Am inteles ce sunt si asta inseamna ca ne vom face si noi dupa ce cel mai mare dintre noi va studia mai bine cazul.

Plecarea in meleaguri indepartate

Dupa ce veni dimineata cu pricina, cei doi bosi isi luasera toate avutiile si pornira, dar intai luara un potol adevarat. Corsarul plecase precum promiss, iar toti erau linistiti. Xieina le dadura 10 portii de ´´bulete samamnice´´ precum ca s´au comportat onorabil.

-Afrimer te astept! striga Kratos la plecare.

Luasera directia spre Congla, jungla salbatica. Pe drum urmau sa se intample lucruri ciudate legate de locuri indepartate.

-Afrionii au gasit perle cu cristale si in jungla mai au si ceea ce numesc ei diamante, ia sa vedem ce e legat de lucrul acesta. spuse Cerberus, iar Kratos dadu din cap afirmativ.

Pornira spre jungla din Congla, cum spuneam, pentru ca era mai bogata decat alta, iar in drum dadusera de o savana. La distanta niste lei, girafe, antilope, rinoceri, deci plin de animale si cam greu de trecut pe acolo. Kratos facu un foc si ii spuse lui Cerberus:

-Stai in spate, caci eu ma duc incet in spatele leilor, seamana cu corsarii, si, sper sa pot sa ii conving sa imi dea un pui.

Se apropie, dar leul incepu sa raga. Kratos fugi spre foc, lua un brusture inflacarat de la Cerberus si arunca o ´´buleta´´ spre leu, zicandu´i sa o consume, caci va lua si el unul.

Asa si facu. Leul se invarti si se uita la leoaice, iar Kratos mai arunca trei ´´bulete, zicandu´i la leu sa ii faca un pui, cum ca sta acolo pana e nevoie sa il ia de mic. Leul scoase un racnet si incerca sa atace, dar Kratos se juca cu brusturele inflacarat in asa fel incat sa il imblanzeasca pe leu. Celalalte animale se apropiara si ele, si atunci cei doi bosi, sau zei, cum vreti sa ii numiti, sarira pe niste antilope si incepura sa fugareasca leul strigand ca este un plan pentru orasele lui Cherusci. Astfel, leul, fugi si incepu sa se joace si el si fugira asa vreo trei zile cu pauze foarte scurte. La sfarsit, Kratos lua Leul in brate si dormi cu el, imaginandu´si muzica in timpul somnului, iar Cerberus, desi nu se simti confortabil, se sprijini de leu pana se odihnira bine.

Dura destul de putin ca leul sa se puna sa faca un pui, iar mai apoi porni cu leoaica si cu cei doi spre jungla, caci ei ii spusesera ca au drum incolo. Leul se simtea bine in preajma oamenilor, dar leoaicele incercara uneori sa mai atace, pe cand acesta din urma racnea odata si ele se opreau.

Leul le mai facu semn celor doi catre ceva plante mai deosebite de pe acolo, mai ales de la marginea junglei, dar nu ii lasara sa se apropie de ele.

Drumul dura mult, probabil vreo luna, iar cand ajunsera la un fel de pestera leul se opri.

Kratos nu stia ce sa faca, dar se puse a stea cu haita.

Aveau de asteptat inca cinci luni bune sa apara puiutul si dup´aceea mai trebuia sa convinga leoaicele sa il lase liber...

Cat asteptau acolo, Kratos s´a pus sa deseneze drumul si ce vedea pe afara prin pestera, iar Cerberus, care avea un tub cu papirus prins de curea, desena pe ele in tandem cu Kratos, iar cand simtea se punea si adauga sau corecta sau infrumuseta la picturile rupestre pe care primul le facea.

Aparu si puiul. Incet, leoaicele ii tinea aproape, dar si vartuos, ca sa le dea mancarea lor, laptele mult prielnic puilor de orice fel de mamifer. Ii facu pe cei doi sa se gandeasca departe, dar leul cand cadeau prea mult pe ganduri, se punea si se juca cu ei de´a trantelea, in asa fel incat nu reusira sa se demoralizeze, ci mai degraba sa se antreneze cu adevarat. Mai trecu vreo doua trei luni, iar leul incepu sa se uite atent la un loc undeva sus, pus capatai parca la savana aceea, deasupra unui loc care parea o albie distrusa cu adevarat. Ceva albie care probabil doar alunga apa cand era mult in plus.

La Kratos ii veni atunci o idee.

-Hai sa ducem haita pana acolo sus si sa dam un nume puiului de fata cu toate animalele, cumva sa ii facem un botez.Asa am impresia ca se numeste, sau ar trebui sa se numeasca chestia asta.

-Bine, zise Cerberus.

Pornira cu atentie cu toata haita spre ´scena´. Pe drum se hotarara sa numeasca leul Simba. Cand ajunsera acolo, erau si maimute, pe albie se nimerira multi bizoni in trecere, erau de´a dreptul la scena deschisa, caci nu la mare distanta se puteau vedea antilopele si girafele, zebrele si toate restul animalelor. Kratos incerca cu grija sa ia puiul, dar incepu cu voce puternica:

-Acest pui este puiul meu. Eu am incercat sa il fac al meu, si eu ii voi purta de grija. La mine pe teritoriu isi va trai viata, si cu mine impreuna va face lucruri deosebite. Nimeni sa nu incerce sa ii ia viata, sau il voi rapune cu mana mea.

Leii haitei pareau multumiti, dar in zare se vedea un leu urat si cu o cicatrice mare, care la sfarsitul discursului incepu sa raga, iar langa el avea hiene care nu pareau sa il atace sau ceva, ceea ce insemna ca era un leu rau. Vana pentru inamici si asta il facea periculos.

Cu asta pornira in jungla, spre minele de diamante si pietre pretioase.

Trocul cu Blackerem

Pe drum de multe ori vazura leul acela rau, dar nu il bagau mult in seama cum ca erau inarmati si doar cu arme reusira sa stapaneasca si femelele haitei din care era Simba.

Ajunsera la mina, si, acolo era un om imbracat mai deosebit. Purta un fel de camasa alba curata, cumanecile intoarse pana la trei sfert, cu pantaloni vernil si ei facuti trei sfert prin pliere, si niste pantofi speciali, dar parca mai mult de dans decat de cariera de piatra.

-Pe mine ma cheama Kratos, iar prietenul meu e Cerberus. Cel mic, leul, e simba, am pierdut cam un an a il luam cu noi de la parinti.

-Trebuie sa fiti deosebiti, spuse acela. Pe mine ma cheama Blackerem.

Undeva sus era o femeie cu fuste si rochi pe ea, care incepu sa strige ca cei doi au adus moarte. ´´Sa nu le dai nimic! striga ea. Lasa´i sa plece!´´

-Nu o bag asa usor in seama, zise afrionul, dar asta nu insemna ca nu ma intereseaza ce spune.

Nici nu termina de spus ce avu de spus ca leul cel rau sari din tufe si Kratos cu o lovitura de sabie ii reteza capul. Femeia, si toti cei prezenti ramasera masca.

-Ne urmareste demult. Iti ofer doua uncii si treisprezece monezi pe un diamant pe care pot sa il prind in pumn cu totul.

-Ce vrei sa faci cu unul asa mare? intreba Cerberus.

-Vreau sa mi´l pun de piatra filozofala pe sicriu cand voi muri. raspunse Kratos dintr´una. Evident.

-Realizezi ce nu mori, nu?

-E tras de par sa crezi asta. Am participat la mai mari ce au murit. Sa zicem ca am rabdare. spuse caci incepura toti sa se uite ciudat. Eu asa parca stiu. Apari in viata, faci ce faci, si la capat mori. Dar eu vreau ceva special. Poti sa mori daca ai unele vise implinite chiar in pace...

-Cam asa imi suna si mie. spuse Blackerem.

-Cred ca la tine au sarit ´´buletele´´ cu pocnitori direct la sistemul nervos central din craniul tau fortos. zise Cerberus.

-Lasa omul sa faca troc. incepu afrionul.

-Eu mai am si cinci ´´bulete samanice´´, zise Kratos in timp ce Simba i se incolacea in jurul picioarelor. Ti le dau si pe alea si imi faci o oferta speciala, ceva...

-Va dau un cufar. Diamantul cerut, si cam o treime din cufar. Safire, topaze, guzave, tote marimile si culorile. spuse Blackerem.

Atunci noi cre ca iti dam cam jumatate din banii carati. replie Cerberus, la care sicizurul zise.

-50 de uncii si 1700 de monezi. Iti dam si ´´buletele´´ ca sunt cam vechi, dar daca ai, vrem si zece din´acelea.

-Daca ridici la 60, s´a facut, si, triplez ´´buletele.

-Mnu, 55 cu 2100 si ramane stabilit.

Facura trocul, bineinteles, dar mai departe ii mai asteptau una alta, caci mergand süpre jungla tazaica, leul a ramas blocat, atras de un peisaj cu privire. Ramase incremenit.

-Aici vrei sa ramai... Nu?

Leul icni.

-Credeam ca e mai prost –se auzi un marait catre Cerberus care continua- Cand vrei, vi, stii drumul spre... Stii oricum...

Kratos si animalele din jungla ramasera cu figuri strafulgerande pe grup, dar leul incerca sa se joace putin cu barbatul, dand semne ca nu pleaca de tot. Vreo trei pantere negre de varsta medie erau pe acolo si probabil de acea leul incerca sa ii arate iscusimea data de parinti ca rege al naturii.

Miros de razboi in Azzuria

Erau pe drum inapoi spre salupa, cand aparu leul, moment in care se decisera sa imparta trei ´´bulete´´. Transortau cu greu critalele mergand pe antilope, dar stiau drumul pana la salupa aproximativ, iar cand ajunsera la apa, direct auzira vocea marinarului:

-A´ti ajuns. O sa va zic si numele meu daca va vad mai veseli, caci cumva a´ti trecut prin zona mea, dar asta nu o stiati.

Aveau doua sau trei zile de navigat pentru ca, Kratos, sa isi faca verificarea la palate. Avea unul in Remezzia, unul in Bari si unul in Lanime. Leul nu intra in cala, nu avea voie. Sicizurul fu tacut o ziintreaga, cam ca si restul, poate si din cauza consumului de samanice facut.

Totusi, a doua zi, Cerberus, pe la pranz, sparse linistea:

-Nu stiu ce mai avem de facut. O sa iti pazesc barca daca nu te deranjeaza.

-Da de unde. Lasa marinarul sa faca asta. Auzi! Ai zis ca imi zici cum te cheama –spuse catre acela, apoi continua- Mai Cerberus, Eu oricum nu stau la palatele mele, iar tu ai calitati pe care nu le stiam. Cred ca ai terminat probabil a sta pe ape.

-Sa stii ca ma gandesc la asta. Merci apropo, caci sunt cam static. Eu ma pricep sa ajung dintr´o parte in alta si sa fac pe ocnasul, pe ghidul, dar nu prea imi place sa stau locului, si inainte sa te cunosc aveam deja cativa ani de facut asta. Incepusem sa cred ca imi cam ies din mana. Ma si ingrasasem putin.

-Stai linistit, despre asta este vorba cumva. Palate am trei (i´a explicat unde sunt, dar acesta parca stia deja) Nu e vorba sa te leg de ele, dar am si apeducte, caci am lucrat la ele, si piete in proiecte, mai ales in Remezzia si Lanime. 5uncii si 900 de monezi te platesc ca bonus de afaceri. Apoi 2 uncii si 500 de monezi lunar sa ai de deplasari. Eu am un contract cu Unitaria, banca si pe langa ce ti´am spus, partial proprietari pe ceea ce am. Daca totul merge bine totul va fi al meu, dar tot cu ei voi lucra. Ei sunt firenzi. Date. Excursiile pe care le´am facut sunt finantate, astfel cufarul in mare parte merge la ei. Eu vreau sa vezi daca Trancine si cele doua gemene sunt bine si daca au avut grija de palate. Cel mai mult ma intereseaza cel din golful Remezzia. Acolo e ceva deosebit.

-Eu sunt deacord, dar voi avea nevoie si de putintica ajutor. La cat am stat pe ape, desi am pierdut cam un an in Afrimer, uneori as mai iesi pe ele, daca ma intelegi. Acum hai ca am ajuns. Lasa 4 aghiotanti liberi aici, si hai sa vedem castelul.

Mai avea 40 de uncii si 3000 de monezi. Se gandea sa dubleze singur suma pana la ´´excursia´´ viitoare. Problema era ca fusese vandalizat castelul. Asta observau. Localnicii spuneau de tiromi, dar radeau putin sub mustata unii. Reusira sa ii impinga pe acestia spre Nord, azzurii. Auzii ca Ermopal era fara incidente. Hotarara sa ii arate in continuare lui Cerberus teritoriul lui momentan, dar nu stia daca face bine. Palatul din Lanime il pusera la refacut.

Ca sa porneasca trebuia sa vanda cufarul bijutierului de pe langa Meielanese, caci avea de debitat apoi banci Unitaria si daca facea treaba singur scapa de comisioane. Reusi sa le faca pe toate, dar veni apoi din nou problema tiromilor.

Datigeea, teritoriul lui Molxe, si, probabil Anxeea, cu Bufon ca gestru era in pericol. Fiind primul lui prieten, Kratos a luat dupa el garzi, incropand practic trei legiuni specializate. Erau antrenate si de vatici si de alti euri, intr´o disciplina de arte martiale numita KravMaga. Asta insemna ca erau specialisti in a´si concentra fortele corpului in lupte atat corp, cat si la pamant, cat si cu arme. Erau dotati cu platose, mai ales la piept si umeri, adica frontal, caci si picioarele erau aparate, cat si putin in spate, dar le gandise insusi Versace, astfel erau usoare si simplu de purtat. Versace le gandise impreuna cu cezarul (asa era denumit acolo domnitorul, voievodul), si, pe langa ei, si o echipa de experti vestimentari fiireni, a caror nume nu´l v´om mentiona. Scut n´avea decat o legiune, poate nici atat. Era vorba de tactica.

Au pornit aceste legiuni dinspre Azzuria spre Datigeea, iar pe drum, au priponit toti tiromii needucati, scapati liber spre disturbare, in tepe inalte sa ramana ca semn. Mergeau in pluton, si nimeni nu zicea nimic de Bufon inainte de a se aminti ca se merge spre Sarmisegia. Atunci, toti se cramponau si incepeau: ´´Va ajutam verica, dar mergem, vedem cu ochii nostrii ce si cum avem de cucerit´´. Kratos zise ferm:

-Voi cuceriti? Vreti sa va bateti joc de cei ce v´au trimis. O sa aveti castiguri si in toate locurile prin care treceti ce lasati? Sper ca urme de putere, caci doar sunteti cu zeul razboiului, zeul puterii, nu cu oricine

-N´are a face, noi vrem a ne avem cu dacogetii...

-Daaa, n´are´a face... Cand nu sunteti atenti va tin minte si va pun sa va luati cu Molxe si ReYky lui si AiKiDo meu si mai vedem forta lui Bufon sau a vreunuia dintre voi care nu stie sa fie cuminte.

Adevarul era ca erau antrenati destui destul de bine in Krav Maga, si erau legiuni de triumfatori in pluton, dar drumul era lung si nu prea se putea sa fie liniste pe tot drumul.Cei care nu scapasera dintre tiromi aveau grija sa nu fie liniste si asta faceau plutonul sa fie mai stresat.

Mai aveau o campie, dealuri si un munte pana la depresiunea cu Sarmisegia.

Cele trei legiuni s´au impartit in sapte si au luat´o pe diverse cai catre baza lui Molxe, cunosscand deja tactica lor, a dacogetilor, si stiind ca e riscant sa stea compact.

Unii au luat´o pe drumul batut, prin Arsoara, altii prin zona de mai la Sud ca Tibiscus sau Arcidava, dar toti se deplasau atenti si camuflati, cum ii ajuta costumele croite special.

Urme de imprastiere

Cand au ajuns la Sarmisegia, au inconjurat´o. Era o localitate templu; sala de consiliu rotunda, marcata pe fusuri orare imprejur; putini erau ce le stiau. Altarul nu era inalt, cum defapt nu era nici restul locatiei, iar intrarea se facea pe un fel de tunel cu ´´nod´´ si ´´alveole´´. Nodul, asemenea naosului, camerei principale de consiliu, era rotund, dar alveolele erau un fel de camere alipite. Pe alocuri se vedea marea fundatie prin apa unor santuri de aparare. Erau folosite si ca inchisori.

Cand se pusera azzurienii pe pozitii, Molxe parca simti si iesi special sa intampine ceea ce oastea vrajmasi.

-Veniti si aratati´va! Si datii si getii sunt cuminti! Nu avem de´a face cu nimnei malign. Suntem negustori si muncitori pasnici.

-Noi avem treaba cu tiromii de aicea, se auzi.

-I´am laat la Bufon in grija! Zise Molxe. Cred ca si ei sunt pasnici. Eu nu ma ocup de ei.

Kratos iesi in fata:

-Draga Molxe! Cred ca prea mare taram crezi ca ai! Ai tai ´´pasnici´´ mi´au schilodit un castel. Astfel trebuie pedepsiti. Vin cu aur nemarcat. (Bufon parea ca vrea sa fuga) si ii prindem (deja un soldat il capturase) incercand sa cumpere tezaurul poporului cu forta, fara sa tina cont de negocieri.

-Ce ziceti ostasi? urla multimea locului.

-In sala mare vrem batalie intre sefi! Noi stam de arbitrii! continuara azzurienii. Corect?

-Corect! Dar dupa un consiliu! Sa fie miza! zise Molxe.

-Si pedeapsa! strigara toti in cor

Au pasit Molxe cu Kratos si cu Bufon impreuna pe culoarul gliei, urmati de armata, cel putin conducatorii de legiuni, si apoi de popor. Cei mai bravi dintre ei.

Cei trei au pasit in altar, cu cinci soldati bravi, doi cu scut, doi cu sulita si sabie si unul cu doua topoare. Nu au intrat toti inauntru, cum spuneam, dar cam o treime din camera consiliului era ocupata de soldati ce flancau altarul. In rest mai mult popor ce flancau tiromi.

-Am hotarat, spusera toti, dupa trei rugaciuni si doua discutii, iar Molxe lua cuvantul:

.Tiromii au furat filoane direct din mina montana si de la noi. Nu au platit dare pentru el si nu au dat socoteala. Au dat bir cu fugitii! Astfel au ajuns in Azzuria unde au facut multe pagube. Nu zic sa ii pedepsim pe toti, dar Bufon sa ia arme si sa poarte o batalie cu noi doi! spuse acesta pe ton crescand.

-Eu ma bat singur cu el, fara scut fara nimic. Doar in pantaloni. adauga Kratos. Sa incerce tot ce vrea. Si cu ce vrea.

Afara incepuse sa se innoreze ci nori gei.

Cum lumea era de´acord, lucrurile s´au incins repede, Bufon a luat o sabie, a atacat, salbatic, dar la a treia lovitura, deodata cu un fulger apropiat ce bubui cu tunet naprasnic, Kratos prinse lama intre pame si il brazda de la guler pana la calcaie, din intoarcere, lasandu´i o rana destul de grava si zise:

-Acum vede lumea cine esti. Sa fi pus in temnite cu mai marele ajutoare ale tale. Poti sa spui ce vrei. Ve´ti fi multi asa straini pe globul asta! Oricum poate si eu sunt... Draci goi! si Kratos incheie discursul.

Multimea facu urale, multi au ajuns precum vorba, in temnite, iar azzurienii, italii, vaticii sau ce erau plecara multumiti. Unii. Erau si unii ce ramasera si chiar si o mana de localnici, cei ce se simteau prea tradati plecara spre Azzuria. Cumva echilibrat. Fiecare pe drumul lui.

Apare Jahlah

Faptic, Molxe hotari sa mearga, in trei, mai in vreo drumetie, dar acum era doar cu Kratos. Nu se poate spune ca nu ii convenea, mai ales dat fiind faptul ca trebuia sa inteleaga mai bine anumite lucruri despre civilizatie, spre a o conduce.

Au pornit si nu mergeau spre Azzuria. Dupa ce trecusera de Datigeea la Vest, o luara spre Nord.

Mersera pret de o zi si jumatate si incepura a auzi de la o susa oarecum indepartata , sigur, ceva figura ce se zarea putin mai aproape de orizont, o melodie.#Era incompleta, ba se se auzzea in ea un hamuit, ba niste versuri... Puteai totusi sa´ti imaginezi melodia intreaga destul de usor. Suna si variat. Tipul se declara porc...

Pe cum se apropiara, cei patru reusira sa desluseasca fugura... Era un om cu barba si plete, o codita facuta la barbie, si, parul incalcit foarte frumos ii era prins lis in spate. Purta ceva pantaloni scurti, deasupra de genunchi, raiaiti vertical, iar camasa ce o avea, era cambrata, pe corp, dar cu un model straniu de tot felul de flori abstract desenate, asemuita unui model de camuflaj. La gat purta un lant din piele, facut astfel incat trei patrate de piele, bine cusute stateau pe post de medalion. Mergea apasat si se uita doar inainte, rar schimband directiaprivirii, cumva concentrata chiar... In mana avea o tigara lunga facuta de mana.

Grupul stagnase de ceva timpsi isi pusera etalat de´ale gurii pe o patura pe care stateau doar ei, dar parca nu le venea a imbucade´a dreptul, pana nu venea acel strain. Le parea ca nu are nimic la el si era si pierdut in gandurile lui... Probabil.

-Ce faci straine? spusera cand acesta se apropie.

-Imi suna ca ceva dintr´o poveste veche... zise acesta, dar cam incet, fiind mai indepartat, dar adauga cu volum: Ma numesc Jahlah, sunt olan, si tot cat ma invart ajung la bufa aia de floare de la care tot plec. Acum am luat putin in buzunar si mi´am facut o tigare caci am gasit cum... Incetinii, dar nu parea ca opreste, probabil din ceva motive de rusine. Am un pact cu ea, mai mai...

Anxeea, caci venise si ea, ca a patra persoana, zise:

-Hai Jahlah: imbraca ceva si daca, yolo, ai sa ne si arati planta sau ce spui tu acolo, poate ne facem si noi parteneri de drum. Noi exploram. Suntem prietenosi.

-Eu mi´am aruncat dispozitivele, arme si sandale, alea alea, dar... Mmhh... Poate daca imbuc si eu ceva... Mai vorbim de una alta... Petale de sticla... Hhmm!

-Hai si serveste! spusera toti.

Descoperirea Nordului Salbatic

Dupa ce mancara, vazusera planta. Buma, ujiram, bufa, mula, nu se puteau hotari cum sa ii spuna, dar le placea la toti. Doar ca aveau nevoie de hartie si astfel ii facura cumva lui Jahlah o pereche de sandale, o tasca precum a lui Kratos si se intoarsera prima data in Sud putin, pe unul din teritoriile lui Cherusci.

-Realizez ca acest Cherusci are 7 teritorii. Si putin imprastiate. spuse Kratos. In fine...

In teritoriul acela mai din Sud, mersera sa se achite de o datorie fata de Noviusa, locatie de pe Donaur. Platira o cetate. Dar de acolo isi intinsera pavajul cat putura. Erau imbracati cat se poate de bine, Jahlah facandu´si rot si de o capa, si astfel se gandira sa o ia spre Nord. Toti gasira rulouri de intins sau anumite iteme facute din animale sa nu´si sodomeasca corpul prin frigurile cele dinspre poli. Trecura pana la urma prin Datigeea, si, o luara spre Nord-Est

-Mai Molxe, spuse Jahlah, tu stii ca si marea mediana are un gen de regiuni? Se vad intrari de ape intre munti, dar noi nu ajungem acolo. Ajungem la familiile Romanov in stilul asta. Ne ducem unde sunt printre cei mai agresivi oameni. Nu stiu de ce sunt asa. Poate din cauza ca beau mult, sau nu inteleg. Sa iti spun cateva fiorduri, ca eu asa le zic: Ibizu, Sicimia, Egoasa, si mai sunt si altele. Eu cred ca asa le spune pe bune, ca fasaie planta daca vorbesti prostii... Si tu, ar trebui sa iei fraie inalte, dar sa nu conduci tu, fictiv, tot poporul intinderii... Lucruri familiare. Da´le motiv sa aleaga. Explica´le. Da´le voie sa aleaga. Tu pui paza. Real, fictiv, real...

-S´ar putea ca e o idee, zise acesta.

-Eu nici nu ma implic in conducere, am luat pentru niste constructii de apeducte niste teritorii in paza.

-Vezi, si Kratos e un fel de iobag. Nu se pune la ce nu e pregatit. zise Anxeea.

-Hai, gata cu strsul, si´i dadu acesteia un pupic, zic sa punem de un imbucnis. Ca real nu zice´ti rau, dar ma gandesc. De Chirica trecuram, daca ajungem la Moscau, unde e Vladis Barbarul o sa avem ceva probleme, sau poate nu, dar macar vedem ce e si acolo.Tradatorul Cherusci... Of... Apoi de Bandut, de Crisuv, aici in Marmar, de la tradator, trecem iar la altii ca am luat´o pe o paralela cam Nordica, dar putem pe meridian sa coboram inainte de munti, ori putin de´a parcul. Si referitor la mine, imi ajunge Argeaia, ca asa ii va zice cand va fi unita, adauga Molxe. Pot participa la cosilii...

-Stam si innoptam. zise Jahlah. Noaptea poarta consiliu. Si nu e ca si cum ne lipseste ceva. Suntem... Relax.

Ajunsera la Romanovi.

Probleme la Moscau

Cand ajunsera la Moscau acolo era o insiruie de intamplari care nu se intalnea prea des:

Vladis Barbarul facu un copil cu o Romanova, iar mama acesteia se numea Mosca. Problema era ca defapt si de drept copilul era al lu, dar baba incerca sa i´l fure cum ca ea este cunoscatoarea pamantuli si a ceea ce trebuie facut, caci ea are numele potrivit. Femeia din clanul Romanov nu avea nimic impotriva caci o chema Terra si nu facea nici ea ceva diferit fata de baba. Dar cine mai vazuse un popor condus de femei.

Asta zicea si Vladis:

-Incerc sa imi cresc copilul. Femeile astea doua nu ma lasa nici sa il vad. Abia l´am facut. Parca eram mai mult cu capul in stele. Nu stiu ce vraji si ce pucioase fac ele, dar nu pot sa ma minunez mai putin legat de faptul ca de cand am ajuns la ele nici varful degetelor de la picioare nu il vad bine.

Baba si femeia adaugau:

-Si atunci este el bun de conducator daca nu vede nici in fata ochilor? Ceva ce spune el este minciuna si nu cred ca el este de drept conducator.

Colaboratorii in drumetie intervenira:

-Eu zic ca ele incearca sa spuna ca ele sunt mai presus decat un barbat. Nu este corect si nu poate fi. Eu vin din astral si rinitatrea este de asemenea condusa de brbati. Femeia doar face parte din conturarea sortii dupa cele intamplate. spuse Kratos.

-Eu vin dintre plante. La noi, daca fumezi barbatul esti mai in forma de a te intregi cu astralul. spuse Jahlah

-Eu una vin din teritoriul Datigeea. Acolo sotul meu ia mai toate deciziile. Se consulta cu mine, dar eu nu ma impun in asta, adauga Anxeea.

Poporul moscau decise in cor cumva:

-Daca Vladis vede bine si copilul poate fi crescut de el, sa facem un foc mare –stiind toti ca in adancurile pamantului dar nu numai este un fel de ceva care ia foc si ia foc bine, petrol- baba si cu femeia sa se bage in foc si daca sunt intr´adevar demne de a fi promise conducatoare, sa se vada cum ies ele din foc. Vladis sa se plimbe si sa ne demonstreze daca vede.

-Eu va foarte bine. spuse Vladis. Copilul se va numi Putniov. Eu vin cu el pana langa foc si daca e sa patim toti ceva, o patim cu totii.

Incepura toti sa faca un soi de morman de lemne uscate, iar incet le dadusera foc, dar cei patru se gandira ca daca arunca si din planta si din ´´buletele samanice´´, poate vor face un bum mare cat sa ii convinga pe toti ca a explodat ceva.

Zis si facut. Cand focul a fost destul de mare, au aruncat niste plante tamduitoare inauntru, chiar cand baba se baga in foc si credea ca o sa scape cu bine, dar aceasta lua foc de la ceea ce grupul nostru facu, iar multimea s´a socat. Au inceput sa strige:

-Dar tu, Vladis, vezi? Caci Romanovii nu vor sa riste sa aibe un copil inapt din cauza unui tata plin de figuri.

Cei patru incepura sa fluiere dupa pasari si cateva aparura. Vladis zise direct:

-Vedeti ce pasari frumoase avem aici?

Multimea incepu sa se minuneze. Vladis vedea, dar femeia lui incerca sa il fure cu totul pentru a´i lua copilul si a conduce statul lui Moscau.

-Unde sunt. intreba femeia.

Vladis le arata cu degetulsi le descrise, dar el observa ca avuse ajutor din partea unor straini si cand toata multimea se dispersa, zicand: Terra Romanov, esti o pleava de femeia, dar daca te vrea Vladis esti a lui... Noi nu am am accepta majoritatea asemenea intamplare care sa ne injoseasca... Speram ca in timp sa devi mai mult decat esti.

Vladis ii lua pe cei patru in cetate si incepu a vorbeasca cu ei.

Prin Moscau

In primul rand, Vladis le dadura patru viale celor srtaini, de pus la gat, spunandu´le ca inauntru este cea mai de pret licoare de trecut peste frig, dar in cantitate mica, caci a vazut ca ei nu sunt consumatori. Licoarea se numeste Vodca. Mai departe ei au vazut nemaivazutul:

-Aceasta esta o parapanta, zise Vladis. O incercati toti pe rand, sau daca asteptati facem una mai mare sa o incerca impreuna, cumva...

-Noi suntem bine, zise Kratos. Vrem sa plecam inspre Vest, si la mai cald... Dar multumim de daruri.

-Acum nu plecati, zise Vladis. Am avut atat de mult de suferit cu femeia din clanul Romanov ca eu credeam ca voi muri. Am incercat totul sa o calmez. A trebuit sa ii zic pozitia copilului, cat a crescut, cat de mult dureaza pana la nastere. Tot. De ce? Ca sunt barbar si ea e din familie nobila... Sper ca ma intelegeti ca am nevoie de un prieten.

-Molxe zise. Daca ai nevoie de ajutor... dar fu intrerupt:

-Eu nu caut sa am ajutor. Eu doar am vazut ca am avut si daca ar fi ceva de vizitat, voi gasi singur ca si voi, doar sa ma imi creasca copilul...

-Ce frumoos... adauga Anxeea.

Dupa o betie buna, cei patru abia isi revenira... Le luara cam trei zile.

-Nu va stiam asa slabi la bautura. Spuse Vladis. Ma gandeam... Daca aveti ceva ´´materiale´´ speciale sa punem in bautura poate o facem mai tare.

-Mi´e frica ca buletele ar putea fi prea periculoase, dar daca iti face placere... Ele vin din Afrimer, iar noi mai avem cateva. Una sau asa ceva am folosi sa iti facem pe plac, iar ce are Jahlah...

-Eu stiu ca iti trebuie multe seminte... Numai bine ca am –si a scos un pumn de ele- daca pui asta in bautura o sa iasa mai puternica, dar e bine si sa iti faci o sera ca cine stie...

-O sa ii zic Cehalov... Momentan... Bombani Vladis...

Dupa vreo inca patru zile parapantele erau gata. Se pusera toti sa le studieze, Kratos luandu´si si notite, desi Vladis era destul de intrigat de acest lucru. ´´sper ca nu le faci la fel ca noi´´ bombani el... ´´´Mhhm´´

Se pusera doi cate doi pe parapante, si, incepura sa fuga cat putura de repede in directia vantului. Asta ii facu sa treaca peste Moscau si sa ii inteleaga indeplin frumusetea. Era ceva deosebit. O biserica, cum aveau sa afle ca se numeste, avea un fel de acoperisuri cu tugui, dar si facute pe un fel de ´´bile´´´...

S´au distrat luni intregi, vazand si botezul copilului, la care Molxe si Anxee devenira nasi, dar cum se tot invarteau pe acolo, Jahlah vazu ceva femei ce ii erau cu adevarat pe plac... Toate semanau... Oricum, mirii, caci atunci se si luau aveau voale, el cu blana neagra´maronie, iar ea cu blana alb gri. Copilul era imbracat in tar, intr´un cos de nuiele dus de Anxeea (´´Tare as vrea si eu unul´´ vorbea de parca singura). Vladis era imbracat intr´un costum mai degraba militar, verde´lond cu dungi bleu´marin pe lateral, iar ea intr´o rochie superba de mireasa, dar cumva cat sa i se vada lenjeria, fara a fi exagerata, de un al ou de rata.

Pe langa Molxe si Anxeea mai statura doua cupluri ca barbati si femei de onoare.

-Cred ca mi´am gasit un stil, spuse Jahlah catre Kratos...

-Ei... Si eu am doua gemene ce ma asteapta in Azzuria... Nu stiu ce sa zic... Sunt satisfacut, dar momentan eu nu ma gandeam deloc la femmei...

-Tu crezi ca eu ma gandeam, dar acum.... Poate ca voi gasi pe una Cytherea... Imi place numele...

-Mai stii? E destul de puternica Trinitatea, s´ar putea orice dorinta sa ti se indeplineasca...

Vladis intrerupse discutia tuturor:

-Eu am treaba mai in Est. Daca mai este ceva cu care va pot ajuta, cu cel mai mare drag... eventual daca vreti sa schimbam niste bani, ban pe ban... Sa aveti ceva mai mult e la noi.

-Noi folosim uncii si monezi, zise Kratos.

-Pai 20 de uncii si 300 de monezi schimbam. Vrem sa avem si de la voi. Poate merg si pana in Azzuria dup´aceea... Sunteti bine imbracati toti. Imi dau seama ca nu toti de acolo, dar ma rog... poate amsi eu noroc de ceva frumos, de la Versace, ca si Kratos, caci stiu sa va citesc literele...

-Eventual o harta?

-Cu tot dragul! Una cu tot continentul. Cat stim din el.

Racursii cu Pacepa

Dupa harta luata, cel mai apetisant loc de vizitat parea Pasixix si au luat´o spre Sud. Numai aveau bani caci isi cuarasera trasuri cu cai cu tot si astfel cautau tot felul de metode de castigare a ceva monetar. Dar numai aveau acces nici la banca Unitaria, nici Olimpiada; ceea ce limita mult posibilitatile de castig. Kratos cu olanul vroiau sa continuie aventuri, dar ceilalti trei incercau sa revina pe teren acasa. Acum aveau si viteza, deci nu ar fi durat mult. Concluderea in a deveni aventurieri ii prinsera din urma, dar nu stiau ce sa faca caci aveau parte si de distractii si de mirari , probabil indeajuns pentru ce avea sa vina.

Printre pasixieni gasira o nisa. Au ajuns acolo cam intr´o luna. Trebuiau a gandeasca si ei la asta defapt.Venira doua garzi a unui vrajitor, defapt alchimist, ce facea potiuni –motivul imposibilitatii unei olimpiade juste din ce ziceau unii-; acestea le´a zis:

-Cautati´l pe Pacepa. Vin si rezolvati´va!

Au lucrat putin ca si curatatori pentru butoaie de vin rosu, iar ce au patit a depasit imaginatia lor. Au fost nevoiti sa caute o camera regala a vrajitorului, pentru ca gasisera vierme ce parea comestibil in butoi si il consumasera. Mezcal. Asa se numea substanta. Cei patru urmau a fi pictati liber de cinsprezece sosii pe nume Pacepa. Toti erau pictori galicieni, celtorieni sau pasixieni de sorginte. Ei aveau niste viziuni realmente cubiste. Asa se numea stilul. Totul era geometric precum Kratos isi amintea fusta uneia dintre gemene, unii dintre ei declarand ca stilul este geomeograf, deprins in scoala veche Sorbeace, de acolo din capitala teritoriului destul de vast a acelei falii nordice a continentului. In mod clar, butoiul era de ajuns pentru o perioada lunga, pentru ca fiind atat de scosi din realitate, reusira cumva sa il umple fara a avea probleme. Probabil din motive de reusita a vietuirii in contextul consumarii unei cantitati impresionante de viermi ´´Mezcal´´.

Au ajuns sa aibe si in jur de patruzeci si doua de picturi, majoritatea facute in timp ce ei abia se tineau pe picioare, sau abia isi tineau echilibrul... Aveau si cam saptezeci si cinci de schite, din care ei vroiau neaparat patru. Asta cei doi ramasi: Kratos si Jahlah, caci ceilalti doi se intoarsera probabil in Sarmisegia sau pe acolo caci trecusera prin prea multe. Aveau si o parapanta, dar era treaba celor doi plecati sa duca prin Remezzia acel obiect pentru studiu. Castigasera impreuna 15 uncii prin vinderea a cincisprezece picturi; de un fel asu de altul.

Kratos si Jahlah n´au mai stiut ce sa faca si au ´´gadilat´´ Trinitatea pentru un cadou ce ar fi fost bine sa fie impartit. Castigau treizeci si cinci de tablouri si doua personalizari, in loc de saizeci brute care ii ajutau, nu se pune problema, dar parca simturile le vibrau negativ.

Au hotarat sa caute autorul personal si sa il convinga sa isi pastreze patru tablouri adevarate, iar de restul sa scape pe ceva bani.

-Eu zic sa ii punem pe toti in ´´celula de criza´´. Le dam Mezcal si vedem care cum reactioneaza. Precis maestrul este un fel de saman de asemenea. zise Jahlah.

-Si eu ma gandesc la aceeasi chestie, raspunse Kratos.

Facura asa si au ajuns intr´un loc in care nu se asteptau. Cel mai mare bordel din Pasixix...

-Aici trebuie sa consumati ca sa stati zisera femeile...

Cu atatea tablouri, ei raspunsera:

-Va dam niste cadouri si ne da´ti voie sa consumam niste vin, dar vrem ceva special cu Pacepa. Vrem neaparat sa ii facem pe toti sa consume niste mezcal si sa vedem care dintre ei sunt in relatie adevarata cu desenul si care sunt aghiotanti.

-Noi vi dam noi pe fata daca ne da´ti placeri din´astea mai ´´acana´´...

Se pusera cei doi si incepura sa le ofere ´´buletele samanice´´ si ´´bumele´´ pe care le aveau cu ei.

Infatisarea cu tact

Nu dura mult dupa ce le dadura si pictorilor Mezcal si aflara care sunt cele mai bune desene, din care alesera 6 finite si 6 schite, si primira si bani, in valoare de 3 uncii si 27 de monezi, ca si calcul brut.

-Daca nu a credeti ca aveti ceva de valoare, eu va spun ceva. Mergeti in lcul de unde vine baiatul asta Jahlah... Acolo, in Eeinshtedam, gasi´ti cei mai buni critici de arta. Chiar pe cel mai bun. Spuse pacepa cel original (un om inalt, costumat cambrat in galben cu rosu si camasa albatra, papion si pantofi negri cu varf alb, si mustata specifica, groasa la mijloc si pe lateral ridicata in sus, dar subtire. Avea si cioc)

O luara spre Eeinshtedam, localitatea de baza a celui mai mare critic de pe continent, sau chiar glob. Se numea Djabilic.Vorba umbla ca el isi facea critica in versuri si aceasta cu cantautori, la instrumente, ceea ce facea si animale sa acompanieze, una dintre cele mai brutale critici fiind cu o haita de caini ce latrau puternic.

Cei doi, impreuna, nu erau speriati, dar nu stiau la ce sa se astepte. Ajunsera la periferia orasului, fiind o tara ce se zicea ca are nivelul sub nivelul marii si la periferia capitalei acesteia se aflau cele mai dezvoltate orase de mici dimensiuni, dar parte din orasul mare.

Investitiile lui Kratos se dovedeau a fi bun subiect de discutie. Dadura sa se apropie cat mai mult de acest Djabilic, dar acesta mai mult canta, asta cand nu avea gaselnite de organizare in Eeinshtedam de tot felul de evenimente fantoma sau nu, dar care probabil ii aduceau castiguri. Nu il cunostea tot continentul, dar rupt, il cunostea tot globul, doar acolo era si un port de mari dimensiuni.

Cand se apropiara, acesta era in curtea parlamentului, acompaniat de lupsari pufosi si cu multa lume ce tinea trama. Incercau sa inregistreze cum sitau mai bine intamplarea cu critica de nivel de haita. Toti erau in tricouri albe, cu veste de piele, asortati cu pantalonii, negre, cu cranii pe spate, si purtau bocanci. Adevarule era ca era inceput de iarna. La vederea gostilor, Djabilic striga:

-Liniste! Si fiti naibii atenti aici..!. La cadru.

-Nebun, dar zice bine! racni Kratos.

-Vreti sa vindeti tablouri. spusera unii.

-Pai... Pai... De unde stiam ca veniti? intreba Djabilic.

-Am impresia ca joaca si cu sfere. spuse Jahlah.

-Eu mai greu inteleg... Dar sa inteleg. adauga criticul.

-Eh, noi avem vreo doisprezece piese la prima mana si ca pana la cincizeci in total cu schite si lucrari ale copiatorilor, sosiilor...

Omul casei adauga un ´´Ah!´´ si ii invitase in birou, le arata cateva vamere, intr´o casa relativ mica, dar cu volum de aer destul cat sa poti respira bine, totusi, cu trepte inguste si camere de dimensiuni mici in care, erau bine puse locuri de vizionat si camere de cafea sau de fumat. Le arata cateva camere de oaspeti si incepu a studia teancul de picturi al acestor aventurieri, reprezentati in colturi si linii pentru a capta momente diferite, ca unghi si sentiment in aceeasi imagine... Parea real, ceva caricaturi , puse in cadru, in mare majoritate perfect si elaborat ca interactiune cu multe detalii ascunse in spatle a ceva detaliu dintr´o lume incompleta; ceva ce putea face parte din viata pentru momente scurte eventual probabil acesta fiind motivul autorului; momente scurte eventual, asta dupa atingerea maturitatii, in consum adecvat si real, fictiv, real, ideal intelegerii unei clar abstracte perspective.

Cei doi straini in Eeinshtedam asteptau a auzi un pret la teancul artistic reprezentat de cam cincizeci de ilustratii, dupa cum va ziceam, si, pe langa, cele cinci ce la purta Jahlah pe spate in mod clasic, Kratos inca purtand ceva arme si ´´bulete´´ si altele.

Djabilic era la varsta a patra, mai batran decat vizitatorii. Avea pantaloni lungi bej, de in, pana la glezna, pantofi de plaja si camasa ca ca si pantalonii, dar cu un fel de imprimeu similar celui lui Jahlah. Asta ii placea. Era un om aerat pe scurt. Intr´un final, dupa doua zile in voia trinitatii, se duse direct la cei doi.

-Nu, nu(acestia se speriasera)... Eu nu am cu cartea nici o treaba. Dar... O pastrez... Bani... Aur... Aur... Bani... Va dau cam o uncie, dar si cam optzeci si cinci de monezi.

-O doamne! icni Jahlah...

-Si domnilor..!. zise Kratos. Mi se pare cam subtire daca nu ma contraziceti cumva...

-Da... replica Djabilic... sunteti bogati, saracilor... 500 de uncii si 8000 de monezi facut rotund.

-Pfu. E bine. Putem sa ne continuam treaba.

-Nu vreti sa mai pastrati vreuna? Vreuna?

-Eu unul vreau cinci, zise Kratos. Am trei palate. Daca se poate sa imi alege´ti cinci pentru ele, doua, doua, una, lasam din pret.

-Corect. Eu ma mai gandesc cateva ore si Jahlah poate mai trece pe la locul nasterii sa zic asa, ca sta cam slab cu proviziile, iar tu, Kratos, poate mai vrei ´´bulete´´ din port.

-Am consumat patru, daca mai iau 9 la mine eu zic ca e bine. sper sa nu ne inseli, ca lasam totul la tine, si umblase vizibil la box.

-Stati linistiti. Sunt prea batran sa imi permit sa fac jocuri de copii.

Trecura cinci zile si batranul le zise:

-Da, va retin 7500 de monezi, dar daca vreti muzeu cu conexiuni, acesta nu e chiar al meu... Deci nu va pot chiar ajuta. In schimb, daca va ocupati de transporturile de apa pe miristile astea, va triplez suma.. Vrem sa facem cele mai bune fabrici de bere de pe continent. Probabil doua. Asa ca am nevoie de munca de calitatate... Nu sunt sigur daca va pricepeti sau nu, dar va intreb ca nu ma doare gura.

-Adevarul e ca se ne prnuntam direct nu stim inca. zise Jahlah...

-Problema e ca stim sa tinem apa in mare, dar nu stim sa o alegem si sa o punem bine pe apeducte si canale adevarate... Asta e problema. adauga batranul.

-Kratos se gandi si spuse:

-Dati´mi doua luni sa va aduc mesterii si eu va las baiatul meu aici ca si garantie.

A durat putin peste, dar oamenii venira la munca si totul fusese aranjat in ordine, ceea ce il face pe Kratos sa aibe o relatie exceptionala cu Unitaria. Cam o treime din castiguri le pierdusera pe garantii si drumuri platite bancii, dar urma sa fie totul bine, mai ales ca deja se intalnisera si cu marinarul la Meielanese, care se si prezenta: Anubis.

Spectacolul lui Azaidin

Erau multumiti de afacere si o luara prin invaluireprin teritoriu spre Pasixix, in Nanyon.

Se plimbara pe acolo si tot dadeau de un spectacol pe drum si in localitati. Spectacolul era dat de un om, mare figura. Pe nume Azadin. Umbla mai mult prin piete si pe langa locurile de gostat sau zone circulate., asta fiindca era defapt un excelent dansator. Asa facea bnii. El mai lucra sezonier una altasa nu fie asa obositor. In timpul in care gasea sa castige bani, era foarte atent la cladiri si la reactiile oamenilor, astfel incepu cu ´´ganghii´´ lui sa se declareoarecum specialisti la ce tinea de arhitectura, mai ales in zonele in care umblauei, coquilenii in principal, dar si din ceilalti, ai zonei. Cu toate acestea, era cam singurel: ´´Printul din Nanyon´´.

El vroia sa evolueze orasul fara forta de munca, doar prin implicarea in forta a echipei lui, care prin glume incercau sa faca dupa cum vroiau. Asta incepuse sa ii puna in pe acestia, pasageri, in pericol pe acestia, datorita reactiei deopotriva a conducerii cat si a poporului, cum ca ei se ocupau de comedii stradale. El reusise sa faca lucrurile sa mearga mai bine, pentru ca ii lua la misto pe pasageri. Evident. Fiindu´le la indemana sa inteleaga descoperirea unei relicve poate, dar nu vreunei modificari, ei se simteau si ei in ceva pericol pentru ca lucrurile puteau scapa de sub control usor.

Cei doi protagonisti ai nostrii ii urmareau, real vorbind pe grupul de comedie. Putin din umbra. Ce descoperira fusese unpic crucis. Acestia reuseau sa sparga unele ziduri din localitatiile parasite, chiar cu forte proprii, ce e drept, dupa o oarescare incercare. Dar Kratos, caci totusi el era mai puternic, ii prinse la un colt si ii intreba, in timp ce si Jahlah tinea de sase:

-Voi, daca tot sunteti ´´vedetele locale´´, ganghisti de mult timp, de ce nu mergeti si investiti banii din spectacole in proiecte centrale? Luati fiecare partea voastra si va eliberati de munca silnica.

Azadin tacu, dar tamase cu privirea lipita pamantului.

Unul, ganghist, spuse:

-Noi vrem, dar este o vrajitoare care ne sustrage fondurile.

Jahlah si deopotriva Kratos, ramasera ´´paf´´.

,,Asta va fi mai greu de rezolvat´´ gandira amandoi. Jahlah hotari sa se si exprime:

-Eu oricum plec la vreun port si de acolo, pe cealalta parte a globului. Parca ar trebui sa fie ceva acolo. Prala din tufe. Pauza, gaura. Bufa suparta trebuie convinsa, totusi iti spun: Decat sa dai, ma rog, sa da´ti dovezi de fapte ce, culmea, va pot face rau serios si sa nu castigati nimica, mai bine continuati, dar incercati macar sa faceti ceva de greutate. Dar: trebuie sa faceti semne taguri, urme, sa stie toata lumea, caci se poate termina urat.

-Stim. Problema e ca nu e vorba de o vrajitoare, zise Azadin, vedeti voi, mai multe fete au facut o coalitie, cum ca mie imi place sigur de una dintre ele si astfel se pun sa ne goneasca pe toti de aici incolo si nu putem face nimic pentru ca le putem face rau. Eu unul sunt indragostit de vreo tri si mai sunt dintre noi asa... E greu sa facem ce ne cereti...

-Lucrurile pe care le poti numi intrigante nu sunt simple. De ce a´ti alege aceeasi femeie practic de atatea ori si si intre prieteni. Ganditi si voi ca barbatii, caci probabil ca faceti asta de mici, dar ajunge. Nimeni nu o sa mai vina pe aici si ve´ti ajunge de rasul targului. Lucrurile trebuie gandite pur, nu vandal. Conducerea... Cine stie va va da dreptate, dar cine nu, spre bine e sa puteti convinge usor, nu complicat. Si fara mult ajutor. adauga Kratos. Ramane´ti cu noi si lucrati, poate ne iese. Ne vedem pe parcurs. Incropim un plan repede. Numele lor, figuri de stil, idei generale ce le aveti, reclame. Asta trebuie sa ganditi.

Toti devenira tacuti, dar incepura a pune conceptul in ordine si sub semnul lantului sau pe unele elemente de lemn, chiar copaci si pomi din Nanyon, Azadin nu prea stia ce sa faca fara puteri speciale pe care doar el le intelegea. Fara trupa, merse dupa Kratos.

Parea ciudat, dar lumea era perplexa. Nici indignata, nici fericita. Acesta le pusese intr´un fel de stea, matrice, imperfecta, pe o raza detul de mare. Zicea, chiar si nota unele lucruri tinand cont de realitate si nanyoni. Terminara prin a le spune localnicilor breji.

. Acum tine de tine. Rupi miscarea, sau continui pana cu ganghistii ai sa schimbi tot orasul pe nimic. Cu noroc ceva ce probabil va fi impotriva a ce cred ai tai. Ve´ti ajunge cunoscuti aici si va ve´ti vinde peste tot sa faceti acelasi lucru.

-Chiar nu ma asteptam la asa ajutor. Ai fost atent la tot ce am vrut noi... Si laat in semne... Uau! Dar nu pot sa iau femeia pe care o iubesc cel mai mult si sa o rog sa ma ajute ea?

-Poate vei reusi, spuse Kratos dupa ce se gandi putin, dar problema e ca vei avea nevoie sa o convingi de adevar si asta te va costa... Cine stie cand si cum, dar la un moment dat te va costa.

-Eu unul risc tot! zise Azadin. Simt ca in unele principii ne ajutati mult, si, asta, doar pentru ca imi pari deosebit cumva in crez. Nu stiu sa fi auzit pe cineva legat de Trinitate asa mult cand Jahlah se gandea la bufa lui sau mai stiu eu ce. Precum semnul pe care il ai la bratara si pe tasca.

-Eh... Cumva as parea slab daca as spune ca si voi sunteti un fel de ajutor, dar, ma ajutati parca oricum...

-Poate ar fi mult de povestit, spuse Azadin cand aparu si Jahlah, dar echipa mea e puternica si va veni dupa mine... Poate... Dar real vorbind, simt ca trebuie sa plec. Jocul de aici mi´a amintit de o problema cu mai multe popoare care au trecut pe aici si noi trebuie sa fim ganghistii care sa facem treaba pana la capat.

-Si noi plecam, spuse Kratos. Cunostinta mea Molxe cred ca are anumite probleme. Cercul mare de la el il am ca si un cadou primit. Castigate de el cateva. Am unul. Simt ca ii este greu doar pentru ca i´am facut ceva ordine in miriste... Sper ca nu va simtiti. Dar ce faci mai si dezlegi...

Mai schimbara cateva vorbe si apoi Kratos pleca la drum, cu Jahlah ramanand in urma si ca fapt, inspre a se intalni in Remezzia pe vas cu el, din nou. Despre aceste vorbe nu va putem spune decat ca taina lor Omerta, ramane celor ce le cunosc, asta doar pentru a nu imbarliga mintile cititorilor sau ascultatorilor mai mult decat trebuie...

O organizare azudacgeta

Nu simti rau Kratos. Adevarul e ca il lua si pe Versace si pe Trancino cu ei, cum ca gemenele vroiau a fie femei de casa. Nu se plmbau ele asa usor. Cand se apropiara de cetatea templu, aflara ca doar Molxe e in drumetie, iar Anxeea are in drumetie ceva zina geamana, undeva in Novausa. Statura pe ganduri... legat de abordare... Dar Molxe, drept gargara mai ales auzind ce vorbesc acestia:

-Oh, padawanilor! Vroiam cumva sa trimit dupa voi! E bine cum si ce se face, dar romanciwalci astia de pe taramul cuprinzator...

-Te inhama la ce nu te trage robinetul... zise Kratos.

-Da... Cam asa... zise Molxe.

-Mai, eu sunt aici, adica noi, din cauza ca le zboara ba mintea la haine, ba la una, ba la alta, inventii de multe ori regionale, cu frica de adunari, dar se imbarliga sa le vanda, furate, sa le promoveze si vorba aia... Se falesc cu ele, mandri peste limitele unor doxe impuse real de mai mari, famililale... zise Versace

-Exact! sari Molxe. De tine aveam nevoie.

Jahlah sari la randui:

-Tara asta e mare, cam instabila, n´a ascultat niciodata de un cap lider, de tine... Si nu cred ca ma insel... Acum din cate am auzit zvonuri pe drum, ma gandesc ca este pe punctul de a se dezbina toata cloaca asta a ta, chiar daca nu ar trebui sa fie asa... Niciodata...

-Cam asta imi zicea si Anxeea inainte sa plece la badeisti. Ei ne´au anuntat ca vor o parte a pleca... Un fel de recunoastere. Totusi raman. Vor in Bandut. Asa, ca regiune seamana cu Molovix. Si au si ei teritoriu ca badeistii... Basiarx... Sunt destul de retrasi, nici nu vor o uniune cu totii... Vorba...

- Cred ca le stiu stilul, replica Kratos. Problema ar fi daca aveti atacatori. Multi ar ajunge slugi... Poate si tu. continua el.

-Nu prea avem, zise, fi´n´am ajutati... Ne scapa Sehucu ce e in centrul nost´, si din motive oculte, avem un megalocit care suge: Buicales; nu ca nu ar avea si oameni si munca... Dar sunt avari... Cauta supraplata, si continuu modificari... Au un guvern... Ce tin sa zic ca stiu de ei... Au fost in Penairab, unde, au fost pregatiti de mari viziri, si au idei noi, dar toti sunt tineri si influenta de acolo vine de la Tiromi.

-Ai, ma, aia ai si tu... Si altii.

-Am, si am chiar doua centre de conducere, poate trei, dar sunt si ele cu capetenii, adevarat ca prieteni...

-Hmm... Buicales astia sunt acolo intre Muntiv si Olcea, nu? se gandi Kratos.

- Da.

-Pai... Cei din Marmar si prieteni de ai tai directi, din Argeaia, pot sa adune, cont ca Sehucu e ceva dubios, erau oaspeti, dar... Impreuna cu ei, gasim oameni de catranit Buicales. Daca garantia independentei exista si la Basiarx si la Molavix, avem o trupa destul de rebela, salbatica, pentru cauza. Ii, speriem, luandu´i tare de tot. Cu promisiunea ca adunarile tot acolo le faceti, ii inchideti. Ii faceti sa se simta la locul lor. Restul trebii... Omerta. Ei oricum se bazeaza pe legenda iubirii tale cu a ta. Cred ca ar merge.

-Pai sa stii. As incepe sa imprastii vremea in regiuni, sa strangem mandria, onoarea, forta si rabdarea dacogetiilor. Trebuie sa ne gasim ordinea si libertatea... Chiar de ar fi sa fie sa avem la un moment dat in Sehucu un teritoriu enclava... Cum am auzit ca ai si tu prin Azzuria, ca si loc religios.

-Nu ziceti rau. interveni Jahlah. Cred ca ar fi si momentul oportun pentru voi sa pornim in misiune acum... E buna tigara asta, dar treaba e treaba.

Pornisera toti, dar mai fiecare in treba lui...

Ilfoce de maidan

Cand ajunse gruparea la Buicales dadura de ceva mai ciudat. Un fel de pasixism. Grupul Ilfocea, la care cautara si se lovira de o progenitura de ´hovari´ ce traiau din ´plutirea´ in grup cu texte si planuri stravechi alipite si mazgalite in ceea ce vroiau sa numeasca imperial, lux, ceva in frunte... O conducere ce ei o denumeau a fi: echilibrul in societate. Vorbeau de egalitatea maxima intre oameni, dar o faceau pana la nivelul de a intoarce poporul in a face lucruri in detrimentul meritului de a fi castigat ceva.

Tipii in mare cautare aveau o varianta de a se lansa. Cat mai tare... Global. Capabili nu prea erau caci, fiind sub acoperire, Kratos, Molxe, Anxeea, intoarsa, si Jahlah, descoperira ca se grabeau mai mereu buicalesii, si, mai tot timpul angajau oameni ce nu duceau mai nimic la capat.

-Sigur nu vrei sa facem noi banca? avea si intreba Kratos.

-Nu... E o echipa ce se pricepe sigur mai bine. Cere de doua ori pretul si au proiectul ei. raspunse unul.

-Dar clar in 10 luni terminam, cam cum spuneti voi. replica Kratos.

-Nu! Si ei termina in 10 luni, dar lucra cu materiale adevarate si nu ne obosesc cu intrebari. Se pricep. Vor sa faca treaba de ceva vreme aici. Ce nu intelegi? Nu sunt ca voi, de la Sarmisegia, dar noi nu tinem motis... La... Ma rog... Vreau sa spun ca asa ieftin cum lucrati voi numai lucreaza nimeni demult.

- Sigur ca da, veni unul. Noi suntem din Alsac si nu ne luam doar dupa cele oranduite deja. Ne luam si dupa ce vrea poporul in viitor.

In timpul acesta, ultimul venit accepta cotractul, iar cei patru ramasera putin blocati, nestiind cum sa faca cu atata nepotism la mijloc si gandire nu tocmai rea, dar atat de haotica si habotnica incat nici ca ar fi de luat ca buna. Mai in spate era un Ilfoce care tot nota. Anxeea, prin farmecele ei, facu o nefacuta si il atrase pentru a avea ceva de vorbit...

-Ce faci? intreba ea.

-Notez, innod, si fac drum liber celor ce merita.

-Tu nu cred ca esti de aici.

Molxe veni mai aproape si zise:

-Tu stii sa te strecori prin pesteri?

-Dar tu stii sa stralucesti ciuci in multimea pohui? veni si raspunsul acestui Ilfoce. Sunt de prin Aroshoa. raspunzandu´i frumusetii de langa el, defapt femeia lui Molxe.

-Ah, asta´i de prin targuscele de pe ici pe colo. veni si Kratos.

Aparu un om, in timp ce Anxeea se indeparta cu acel Ilfoce, si se adresa celor trei ramasi cu ochii in Soare.

-V´am auzit cu a lucra la banca. Cred ca am o idee, dar pe aici conducatorii sunt hoti. De unde vin, n´au sanse, dar nu stiu cine ne poate ajuta. Daca sunteti profii, poate voi. Lumea ii accepta ca se moduleaza ei asa, si, faptic, si cand au incercat rasturnari, au dat de garzi si una alta. Practic mult se umfla in pene si fac zvonuri.

-Molxe si Kratos zisera parca deodata:

-Noi am castigat si olimpiade samaniste; apoi doar Molxe, caci acel om era confuz, continua: Ce sa ne rupem in figuri... Ar trebui sa ne descurcam. Continuara in a spune: Credem ca vrei sa ne bagi sa furam productia (spuse asta dupa ce facu un joc de priviri cu compania cu care venise si nici un raspuns nu veni, asa ca, continua)... Dar la cat au distrus sau batjocorit in teritoriu, vrem sa le bulim si matritele. Nu tot harnasamentul. Doar matritele. Poate ii invatam minte cu preturi si venituri impuse de ei. La tine oricum vin tot ei si se plang ca e prea bine.

-Eh... Noi mult colaboram cu cine vine, dar mai facem cate o demonstratie de forta, ca sa nu parem momai. Oricum, avem acum niste grupuri de plimbari inspirative...

-Spionaj?

-Eh... Clar ca dasi nu, dar unii ne cautam un alt plazz. Ceva, undeva, fiecare. Un acasa.

-Da, ciudat... adauga Kratos... Eu cred ca am notiunea asta, dar la cat de clar intiparita imi e... Lipseste clar defintia.

-Vorbind sincer, multi din Arshova, in Arshova raman, dar clar eu trebuie sa ma indepartez. Ceva nu imi face bine. Tot legat de casa. Atat de acasa m´am simtit ca trebuie sa o schimb...

Au facut schema, un mic furtisag de facut si au de a plati fortele armatelor straine sa intre intre clica din Buicales... Mult tot problematic, dar guvernau spre pacea intre teritorii pentru care au primit si cadouri comemorative unele orase mari. Molxe a plecat cu Anxeea in treburi de afaceri, si personale, pe cand ceilalti au pornit in treaba lor. Aveau nevoie de o noua expeditie dupa ce terminau aici.

Atac la Monetaria Buicales

Cei doi, ramasi intre cei din gruparea Ilfoce, au intrat ca oameni de rand, la lucru in marea monetarie a Bancii Dacogetilor de Oriunde.

La BDO nu era asa de greu de intrat, dar trebuiau sa gaseasca destule informatii incat sa ajunga sa atace la un moment dat fondul creeat si sa il dea cui si celor ce ii considerau de treaba. Astfel, au trimis vorba sa vina pe rand, Cerberus in primul rand, angajat ca si paznic; apoi Anubis cu gemenele la departamentul contabilicesc; iar, in ultimul rand, Versace trebuia sa vina sa caute sa investeasca BDO in afacerea sa ce, recte, se va dezvolta in Dacogetia.

Treburile au mers bine, caci Molxe si cu Anxeea au facut in asa fel incat rutele de impartire a banilor, hotarate de Ilfoce, sa fie atacate si astfel au venit sa se angajeze ca si coordonatori de relatii interne si externe.

-Buna ziua. spusera la intrare.

Toata tevatura urma sa inceapa. Cu cei doi in banca si inca cativa care sa le dea de furca autoritatilor cu tot. Era o grupare: Ultramars. Cu ei aveau sa goleasca banca printr´un loc in care toti stiau ca sunt banii reali, dar defapt erau hartii, iar ei sa plece cu ceva prieteni marinari de ai lui Cerberus mai departe cu banii reali. Greu de crezut ca ar iesi, dar lucrau cu aur deja... Totusi, avea sens sa ai ceva hartii bine realizate incat aurul sa fie doar de tinut in trezorerie...

Au fost cativa pe care Kratos i´a aciuit din banca, care sa faca un mic spectacol pana toti reusesc sa se inchida inauntrul bancii si sa se foloseasca de ostatici ca Ilfoce si autoritatile sa nu poata intra. Autoritatile corupte, caci din Sarmisegia deja se pregateau sa vina in ajutor autoritatile statului de drept, regal sau imparatesc, pentru iesirea ´hotilor´ din greul loc in care intrasera.

-Toata lumea JOS! se auzi Molxe de dupa o masca si combinezon in timp ce Anxeea lega seful bancii si oamenii lui, aghiotanti, paznici ai locului, pentru niste sume exorbitante.

Oamenii de rand au ascultat usor, fiind mai bine pentru ei sa nu se implice, si niciunul nefiind sigur de posibilitatea de a retalia, motivul fiind simplu, Molxe deschise un sac in care erau masti si combinezonae pentru toata lumea de acolo, ba chiar si in plus dupa cum aveau sa afle, pentru ca, desi era mai greus a se gaseasca intre ei, creea destula confuzie incat sa fie siguri ca au sanse de scapare. Chiar si sabii aveau toti, doar ca ascutite erau doar la cei care controlau.

-Va fi distractiv. spunea Versace, dar chiar si Kratos era deacord.

Au inceput actiunea si a durat cam 4 luni si 2 saptamani sa produca destui bani, acoperiti de aur, desi aveau si acolo un plan, care avea sa il stie la urma doar seful bancii.

Tinand cont ca oamenii din Buicales se gasira in fata unei situatii nemaintalnite, nu interveneau, caci gruparea Ultramar raspandea zvonuri, chiar si infiltrati in Ilfoce, ca lucrurile vor merge mai bine pentru oameni, vor avea aceeasi dezvoltare in fata si vor putea sa actioneze mai liber, fiind coalitii cu straini la mijloc si dorintele populare nefiind greu de rezolvat in aceasta situatie.

A fost destul de greu sa iasa din banca toti cei ce avusera de urmat un plan deodata cu predarea ostaticilor, dar au facut´o printr´un tunel ce mergea un cvartal, doua, mai departe, sub o cladire a unui profesor biciclist, Mitu. Ostaticii aveau sa aibe cu ei banii falsi, iar aurul ce trebuia pus in camera principala de intrare, mare de altfel, era fals, dar folosea ca paravan vizual in banca.

-Trebuie ca sunt toti ostaticii, spunea primarul orasului ce era si el prezent la eliberari.

Dintr´o data, buicalesii se gasira sa umple si ei locatia relativ cu oameni cu combine- zoanele jefuitorilor. Era hoas. Pe drum inspre casa lui Mitu, Jahlah spuse catre capetenia bancii:

-Doar tu stii ca aurul e furat. O luam ca taxa de tara, caci tu vrei sa preiei puterea in momentul inoportun... Pana cand Sarmisegia va avea conducator, vom controla si banca. Spre binele oamenilor.

-Desi e mult haos in tara asta, si ca in mai orice tara, lucrurile incep sa puta inainte sa fie frumoase... continua Kratos.

Ceva dinamita pe tunel facu pe toata lumea sa se mire unde si cum au disparut cu totii, dar miscare Ilfoce se inceiase. Asta era important. Puterile statului ramanea liber, fara coalitia unei grupari bolsevice care sa urmareasca doar interesul unora.

-Si ce ve´ti face cu toti banii acestia? intreba sfios seful bancii.

-Acesti bani, in primul rand ca nu este treaba ta unde merg, iar in al doilea rand oricum se va auzi asa ca iti spun: Vom da drumul la unele lucrari de dezvoltare in tara mare, care sa faca bine si vizitatorilor si sa faca bine si localnicilor. Mafioti sau nu, oameni care nu exagereaza in viziuni care nu fac altceva decat sa pacleasca ochii mintii si sa te faca sa nu fi om, zeu, sau ce te crezi... Nu ai nevoie sa stii mai multe. Ah. Si trebuie sa il platim si pe Mitu sa aibe grija de tine pana noi disparem.

Si, asa, imbracati in combinezoane si cu masti, toi plecara dupa ce il legara pe Mitu si pe seful BDO de scaune si spate in spate ca nimeni sa nu aibe viziunea totala asupra faptelor ce avusera sa se fi petrecut acolo.

Arihkiana si Griemameis

Kratos pleca de data aceasta cu Cerberus si se gandeau sa o ia inspre Jahlah. Acesta plecase dupa intamplarea din Buicales la el acasa. Cumva aveau ei sa se intalneasca in drumul expeditiei, mai ales in circuitul lor recognoscibil, Lumea Trinitatii. In plus, aveau anumite strigate si semnale care credeau cu tot eul lor ca are sa fie auzit mai ales de un personaj ca si Jahlah; un om nascut intre plante si crescut singur, dar ajuns la maturitate si cu toate doagele la el. Au mers catre Vest, prin Lanime, urmand creasta unor munti, dand de un oras. Poate nu era un oras cu nume ce il vom mentiona, dar era impartit in doua. Nordul, si, Sudul. Ceva in oameni era organizat asa. Probabil era si faptul ca Sud-Vestul era port la mare, chiar masiv, isr Nord-Estul era un fel de canton montan. Era capitala unei regiuni: Oltanie.

Orasul central era al unei fapturi deosebite, Arihkania, cecutreiera strazile, mult muzical. Un fel de profesoara de artisti de stil liber, sau stradali. Mai era si Griemameis, dar el mult traia pe rute ale strazilor tarii, ca diplomat bancar, cunoscator si el de ceva arta, dar pe motive mai dezvoltate, mai serioase.

Cand au ajuns aveau 100 de uncii si cam atat, dar pentru amalgamul acela in care, desi rareori, chiar si pasixiéni gaseai, lucrurile au luat o turnura relativ neobisnuita:

-Eh, gascanilor, zise Arihkania, n´aveti tupeu sa puneti banii la un joc cu noi. Nu de alta, dar avem si noi specializati in modelaj de uncii de´astea. Adica in acest mod... Ca nu sunt egale... Doar aproximativ... Eh... Un pic de vrajeli...

Kratos, direct scrutinizand la Cerberus, zise:

-N´are´a´face... Orice concurs, dar sa vina cu vreun premiu greu. Nu cu orice chilipiruri.

-Dau dublu, zise Arhkania. Ma mananca Griem´s, ah... Daca pierd... Dar daca castigam, merge... Merge...

-O data si jumatate de la tine. Sigur castigam si nu vrem sa zici ca te´am furat.

-De´acord. Aveti de facut trasa plaja-munte, prin centru... nah... Fiind iarna si brumarite fiind panzele prietenilor mei, arahnizi, trebuie sa adunati pe drum 30 de panze cu captura si 10 oua de pasare, diferite, de oricare. Sunt magazine si piete deschise.

-5 oua si doua butelci cu lichior variat, zise Kratos. Sa fie asa, de rezistenta. Batem palma?

-S´a facut! Macar mai primesc pe langa un castig... Si timp pierdut merita platit....

-Cati suntem? intrebara cei doi.

-10. Voi, si 8 ai mei. Dar independenti. Fara echipe.

-Zis si facut. Sau de facut.

Pornisera in lupta cu ceasul, terenul si rezistenta. Totul in concurenta pentru locul 1. Insemna 250 de uncii la protagonistii nostrii, sau 100 in plus la vistieria din Oltanie.

Kratos o lua direct pe miriste si desi un pic ramase chiar bine pe locul 5, dadu dupa mijlocul cursei spre locul 1, si castiga. Cerberus ramase pe locul 3, si spuse:

-Ce tot bombaneai tu, Kratos?

-Ah... Cautam intelegere... Si... Am luat doar din prazi atarnande. Oricum se vedeau mai bine. De la bruma...

-Sa nu credeti ca o sa am probleme. E important pentru scoala. zise Arhkania dandu´i lui Kratos o bratara inlantuita, din inele, castigatorului. Am vazut ca iti plac lucrurile sfinte, mai zise ea. Bratara e simpla, ca un snur, platina. Unul din lanturi, cel liber, cu inel, merge pe degetul mare. E un simbol celtoriesc, 3 triunghiuri imbinate. Simbolozeaza infinitul. Aur, rubin, platina, sidef, aur... In straturi. Asa e simbolul ce vine pe brat facut. Poti sa il porti pe degetul mijlociu... Pana... Stii tu... Il muti pe inelar... Mhh...

-Ar trebui sa inteleg ceva din asta?

-Aici deja e treaba ta... Scoala e mare... Fiecare isi face lectia cum vrea, zic eu...

-Eu ma simt in plus... spuse Cerberus...

-E loc de toata lumea la noi in dormitorie...

Astfel, au plecat la somn cu gandul la drumul lung ce il mai aveau de facut, cum ca erau destul de tineri si Lumea e mare... Sau era... Toata suflarea care vrea sa activeze, si, asa faceau si protagonistii nostrii. Actionau.

Trebuia sa treaca noaptea si urmau sa plece, tinand cont ca oriunde pe drum aveau sa se intalneasca poate chiar cu acest Griem´s, care desi nu se supara probabil pe a sa iubire, mai avea vana in el de un razboi cu strainii care se infiltrasera destul de mult.

Razboi de 100 de roze. Merciar

-Mai Cerberus, rezolvaram cu trecerile astea pana acum, dar cumva pare ca il vom gasi greu pe Jahlah. Bufa lui...

-Eu zic ca daca o luam spre Malivicia ii prindem urma. Gasirea nu poate fi foarte complicata. Doar zice ca aude in casa lui oameni cu care ar vrea sa se intalneasca. Trebuie doar convinsi piratii aceia scartari din Nord sa ne duca si la Ermopal si sa ii platim la destinatie.

Cand o luara spre Nord, nici nu ajunsera Pasix, care apropo, credeau ca ar trebui sa renunte la ultimul I X din nume, si dadura de un adevarat razboi civil intre Nordul extrem si pana la Sudul Median. Ei se nimerisera pe un povarnis de inaltime medie, plin de vita- -de-vie, si priveau la distanta. Spectacol. Gratuit.

Sarira in fata:

-Merciar! Inceteaza atacul spre Sud. E alien tie. Problema e ca va iubesc o femeie! I´am adus eke mai frumoase 100 de roze de cristal si tot nu ma accepta. Zise Kratos. Apoi Jahlah, Iar toate tablourile ce mi le´ai prezentat sunt din spectacolele mele. Ce sa zic, parca ai avea colectie nu alta, Kratos, cred ca pana la urma conteaza mai putin de ce le aveti, dar le aveti.

-Eu nu le vreau ca sunt prea multe! Si vreau lalele. Iti dau te una ce seamana cu mine la un moment dat, numai sa fi pe faza.

Cei doi stateau si priveau scena mirandu´se. Au triluit si au luat´o pe ocolite sa para straini si sa poata observa. Cumva, erau.

-inima mea bate in petalele astea, spunea Jahlah

-Accepta´ti macar o plimbare, se auzea din tril de la Jahlah. S´au gasit ca de multe ori cand se pierdura.

-Nu!

-Atunci raman aicea pe veci ca nu am nevoie de tine.

-Mai vedem.

In acele momente, desi nu stim mai mult ce zisera, probabil ii blocara si mirareape alocuri, caci se intuneca cerul si petalele incepura sa se ofileasca... Fata ramase blocata si incepu a plange, iar Merciar, se cutremura si cazu in genunchi.

Kratos cuvanta de data aceasta clar:

-In numele Trinitatii atotprotectoare si peste totisurvolanta. Declar deschisa ceremonia de nunta in prima biserica libera, avem cea tibetana, a domnilor si doamnelor Jahlah si femeia sa din viitor.

Parca pe unele plante se vazura ceva picaturi plangande.

-Viilor in mod special le doresc viata lunga si gasim in adanca pierire ceva bun, altfel degeaba ne amintim.

-Da, zise Jahlah. Si sa ai grija sa o cheme Cytherea.

-Eu nu puteam sa cred ca ti atata la mine. La cat ti, e clar cat de diferiti suntem.

-Cred ca daca nu se intampla asta, plecam pentru totdeauna. Cuvanta el.

-Daca toti suntem deacord, spuse marele Pasixixean, masurand pe toata lumea, cu sabia sus; meritati un teritoriu la Nord Vest. Norval. Si infise sabia in pamant.

-Daca avem si acela de pe limba de ocean nordic acces macar, eu zic ca da.

Perfect.

Rihanwa

Urmarind un trac de insule, dupa ce plecara in expeditie, spre Vest, ajunsera sa roage cerului. Semn catre prietenul nostru, va rugam, vantul se opri, iar o voce incredibila, dupa multe rugi interpreta pierdut in distanta. Aparent nicaieri. Nu stiau ce au cu ea. Puteau a face daca mergeau inainte. Momentan stateau.

Dupa ce vazuraca stii toul, dadura iar glas rugamintii, iar din distante se auzi cam asa:

-Diamantul meu de esti, macar similar platesti, pe insula mea sa fi, sa privim la cer sa stii.

-Ei continuara: Ce stiu eu si ce stii tu, oricand asta´i coru´ gri, care e de´mpartasit, daca treci prin el poprit. Indeferent de ce ai de spus... gasesti mereu la mine fus.. Asa ca Diament ramai sa fim toti pe al tau glai...

Vantul si valurile incepura sa calibreze tresa spre o insula, parand lipsita de viata, dat continuau:

-Sa stii tu de ai sa pleci, dintre noi poate sa treci, E mai bine si la zis, si dansam si mai la bis. Sa traim si fericiti. Asta e ce vrem mocniti.

-O oo oo o o o , o o , oo ooo , o o o o o o, Stralucim ca´n diamant, O oo o o o oo Intre noi sa fie caald O oo o o o oo. Asa e la Domnu´n fald. Se auzi o soapta.

-La oameni de stau mocnit... se auzi Rihanwa mai clar. Sperau oricum sa fie mai multe voci.

Veni o ceata densa.

-Traim in stralucire, sub un Soare ce´l avem, lasat ca si mantuire, lasat ca si mantuire, pe pamantul ce´l avem, sa le arda´n intuneric si sa vina iar si iar, da noi nu prea dam de stire iar ba, iar ba, tot mereu, la ce are a venii, caci pe ai cu tact si cu gandire peste toti ce vom gasi, incercam o lamurire si cu duhul tot vom fi...

-O oo o o o oo o oo o o o o o o diamante suntem vii.

La fel de brusc cum veni, ceata trecu, si, erau pe o plaja deosebita. Larga si lunga, si vedeau un peisaj deosebit. Palmieri pe mijloc, o localitate, ceva ce parea o baza... O faleza la nivel pierdut intr´un camp de inelari, palmieri fara fruct, pe o platforma. Fata era pe platforma, dansa, si parca stralucea piatra din care era locul. Desena ceva cu picioarele in timp ce grangurea.

-Uuuuuwo! Am ajuns. Undeva.. se domolira toti... Cam nicaieri totusi...

-Kratos zise: Cel mai bine campam aiciea sa nu para cucerire sau ceva intentie rea, daca am ajuns cu cantec. Incet, ne mai lamurim...

-Sigur e cineva pe aici. Doua zile... Dupa, facem o echipa si survolam...

-Corect...

Erau trei. Poate atatia si ramaneau.

Rihanwa era o negresa foarte frumoasa, avea facut pe piele un desen destul de complex din puncte ce urca pe mana si continua pana pe spate in zona lombara. Erau un fel de aditie la haine, unele foarte largi si suple, in acelasi timp. Pliate de vant pe forma corpului. Avea si de pe laba piciorului stang, opus mainii, un model similar ce urca pana pe genunchi si continua mai sus cu ceva flori de camp rasfirate si incoronate cu planta rege. Ttoi spuneau ca are placerea probabil sa intoneze si sa cante zbenguindu´se prin lacasele insulei. Avea har si o denumire, ca mitologie, fei. Cineva care face cu suflul mai mult decat altii. Atragea cu sinea.

-Parca ne´a atras pe insula. Trebuie sa ii spunem ceva. Daca nu ne auzea, sau noi pe ea, poate mureau toti. Eram in deriva de zile bune pe canicula. Ne inghitea oceanul, zise Kratos.

Nici nu termina acesta vorba, ca ea si si indrepta timida spre ei.Nu parea sa aibe nici o intentie.

-Ceao, zise ea. Parca ma asteptam la vizitatori.Pe aici a´ti putea zice ca sunt singura.

-Cum asa? Se mirara.

-Ei, pe partea asta a insulei, caci nu stiu inca daca are rost sa va arat mai mult. Nu suntem multi. Pot sa va explic... Cam toti vecinii si... Mai departe poate ne aranjeaza Trinitatile sa ne vedem.

-Nu´mi vine sa cred, zise Cerberus. Ai vorbit cu Kratos ceva? Sau are si ea pe aici ciudati ca si tine? Intreba uitandu´se spre el.

-Eh... Eu zic sa ne informam, ca eu observ ceva la mare orizont, si nu cred ca e miraj. As vrea sa cred, ca daca mergem prima data acolo e mai bine. Nu prea inteleg... Jahlah? Cum e?

-Da, e prietenul meu, dar e pe intinderea aceea din Nord. Se uneste cu una la Sud unde e o inchisoare. Trebuie sa evitati sa ajungeti acolo. adauga Rihanwa.

Venea si pleca, aceasta. Totusi le mai dadu unele informatii. Asta ca sa stie cum sa navigheze mai bine, si aveau de ce as creada in ea, o sa vedem mai tarziu...

Shahmen si lumea desertului salbatic

Trecura limba de ocean si ajunsera pe o plaja de savana. Adica avea niste plante perene ce mai se ridicau din nisip.

Curat vorbind, niste plante si tufe faceau desetul mai suportabil, nu asa de prafuit, dar aveau partea aceea in fata si aveau ceva de a se inghesui in idei cum sa evite desertul ce se vedea pe continent, ma rog, insula, dar nu prea aveau idei. Au fost din start asteptati de ceva oameni. Poate fata de pe plaja era ceva de pret a lor, si, ii cunosteau puterile. Oamenii aveau pieile rosii, destul de barbari, toti erau aliniati spunand:

-Eu, Shahmen! Eu sef! Furtuna la noi vine.

-Care e totusi capetenia? intrebara.

Raspunse unul acolo. Toti tacura. Kratos zise:

-Vrem Jahlah gasit, el plecat singur. Sepoate?

-Furtuna vine, noi Jahlah placat gasit.

-Dar unde vrei sa mergem? intreba Cerberus. Nu´l aduce?

-Noi ramanem aici spuneau piratii, adica marinarii....

-Voi stat, nu miscat! Rest venit, casino, trei?

-Pai doi suntem, Shahmen.

-Doi voi, unu, trei. Orbi in vant, trei, ha! Trei ore.

-Pe numele Trinitatii, iar trei, trei, trei, spuse Cerberus.

-Eh, stai linistit Cerbe´, zise Kratos, In trei ore plecam poate in trei, sase ajungem, iti intra expresia in sange, numai iese. O sa vezi. Ai si de ce, desi poate acum nu´ti pare... Cum o fi.

Se aduna vantul, nu chiar puternic, dar rascolitor. Pe langa asta, le dadu´se la fiecare o chiftea ciudata si cinci normale, si un suc cu seva de cactus si lamaie.

-Acum m´ai si alintat... Ma simt ca plutind... Bate praful asta in toate directiile... Ce danseaza Shahmen cu el, O sa il imit. Tu ai incredere ca ne duce iniloamu asta undeva? Of Eu cred ca ne leaga de ceva in mijlocul pustiului! Iui...

-Esti paranoi Cerbe´ Mergem cu el, dam si de Jahlah. Pe aici o fi. Prea ne´a adus drumul incoace si noi dupa el merseram pe langa expeditiile care ne mananca viata. Mult la asta trebuie sa fim atenti. El stie drumul, e de aici!

-Eu ascultat in vant. Casino sunet este. Voi vorbit mult. Stat drept. Mers suav. Nu obosit. Ramas in urma, gasit, omorat.

-Asta mai trebuia. se scapa Cercerus.

Pornira, iar acel indiloam mergea la o viteza normala. Era adevarat ca nimeni nu vroia sa se piarda. Continuand, el il mai observara stand intr´un picior, in pozitia strutului.

Trecu ziua, dar furtuna nu, si innoptara intr´un cort facut special sa ii apere de praf pe parcursul noptii, din anumite materiale ce le aveau la ei, si, cumva special, une in asa fel incat probabil ca daca se oprea furtuna carau nisip dupa ei ulterior, dar nici unsoarea nu era multa incat sa fie prea lipicioasa. Shahmen le facu semn sa se apropie si scoase de pe el o patura, caci cortul il purta in spate, dar hainele erau de fapt paturi puse inteligent, cat sa fie pentru un grup mic. Probabil de aceea nu vroia sa se supraincalzeasca si mergea incet... Apoi facu un semn sa se caute un bat de proptit pe un cactus.

-Foc facut lagata furtuna. Amen. granguri Shahmen, si asta probabil ca insemna mult-

Asa facura, iar a doua zi, desi inca mai erau urme de furtuna, il gasira pe Jahlah undeva la o fantana pierduta pe acolo, zis gasit dupa ce niste animale l´au indrumat. Apoi se incalzira cam grav caci dadura de un desert facut din argila. Uscata. Fara praf. Kratos zise:

Cautam apa, ca asa ne cotropim.

-Apa, cactus. Cactus, apa. le zise bastinasul.

Nici nu trecura 10 minute si Kratos scoase butelcile le umplu si ii invita pe toti la festin caci prinse si ceva neam de antilopa cu armele sale si paza.

Avura noroc, mersera mult si seara se vedeau in zare cateva asezari. Poate juma´ de zi de mers.

Cayterea si similarul ce uimeste

Unde ajunsera erau trei localitati cam subrede. Lasara omul cu coroana de pene, un fel de pantaloni intimi trei sferturi cum se spune, kilt deasupra, cu patura peste umar, adica indiloamul Shahmen de la marginea localitatii, defapt localitatiilor acelea cum aveau sa afle din vorbe aruncate. Spatiul era tot desertic, dar oamenii pareau veseli.

Intrasera in prima locatie, gen han sau bordel, si intrebara de Jahlah. Cladirea, ca mai toate de acolo era din scanduri, iar cel cautat aflara ca devenise un fel de profesor. Aveau trei carti: Kama, Lama si Yama, toate Sutra, adica straie tradus lejer. Un fel de baza spirituala. Ele veneau din familia Cayterea, un personaj despre care vom mai tot auzi, caci intre cei doi se imfiripase ceva. Cartile se refereau mult la pozitii si miscari ale corpului in diverse momente, dar inca nu erau dezvoltate la nivel de puncte energetice si asa mai departe, in momente si situatii diverse ale vietii: in familie, in lupta si in natura, ordinea fiind neclara.

Jahlah parea asezat si se gasea bine situat la nivel de venituri sociale. Cayterea ii permitea relatii cu prietene de´ale ei, dar la puricat, Jahlah aveau un gol in suflet, desi nu putea pune degetul pe subiect. Erau un cuplu probabil numit desuchiat, mai ales ca si radeau mult si glumeau, dar in principiu, nici Kratos si nici Cerberus nu vedeau ceva in neregula. Decat sperietura ce o simteau in plex pentru momentul in care cayterea calca stramb... Asta daca ar avea sa se intample...

Cei doi cuplati nu vroiau sa exagereze prea mult si nici prea putin,vorbind de relatii, chiar si legat de protagonisti, care erau curiosi, deci probabil ca faceau bine ce faceau. Protagonistii de care vorbim, cei veniti prin desert in localitate nu reuseau sa isi dea seama cum arata teritoriul dupa ce intelesesera atat de mult drum, acolo au pierdut cevva din detalii si au ajuns sa aibe dorinta de a convinge cuplul clar, sa vina cu ei pana la Riwa cum o mai vorbeau pe cantareata de pa plaja. Asta, sau a porni mai departe, desi trebuiau sa ia piratii pentru a pleca, sau de a´i tine bine pe teritoriul gasit, neavand prea multe unitati monetare.

-Bine. Venim cu voi, zise Cayterea. Venim in Sud, caci acolo e si cea mai mare statuie a Celui Ce Imbratiseaza... Din Lume!

Au hotarat prin discutii sa decida a face un ocol. Nu era prima data. Defapt Kratos se gandi ca la puricat, asa se intalnise cu Zeus si Molxe... Acum aveau de asteptat pana le ajunge echipajul ca sa porneasca mai departe.

-Trimitem ceva oameni dupa echipa noastra si o luam spre Nord, caci se mai poate, apoi intoarcem cat putem tinem Sud Vest, poate reusesc sa fac o schita cu voi toti. Asa, impreuna, ca mai apoi sa trecem in partea de Sud a Globului. conchise Kratos.

-Cu Trinitati inainte! strigara toti.

-Aoleu! Nici nu stii Kama Yama! Exclama Cayterea, cu glasul razand.

-Habar n´ai ce stiu! sari Kratos. De Baba Yaga ai auzit?

Focul etern al lui Althorod

Pornira spre Nord si dadura putin de frig, dar nu exagerara sa intre prea mult in iarna, astfel continuara dupa pla, Sud Vest. In vazduh se vedeau oameni, unii plini de piei aranjate in stilul penelor, altii razboinici mitici la vedere.

-Eu sunt Althorod! Pe aici e inchis! spuse unul dintre capeteniile artileriei cu care se ciocnira pe drum.

Acest Althorod statea pe un cal gri, pistruiat, cu coama alba, pe rampa unui munte pe care ai nostrii il aveau stiu in trasa de la distanta mai mare. Armura aceluia avea imprimeuri cu lei pe piept, prolific facute cu un material auriu pe armura aceea probabil din fier special, daca nu argint; de pe spate, parca ii urcau niste lupi pe umeri, lupi ca si forma a capului caci pe spate pareau sa aibe coada de dragon zburator.

-Ce e aia Kama Yama? intreba Cerberus.

-Kama e plina de relatii, imagini intime intre oameni. raspunse Jahlah, iar Yama este o descriere de miscari martiale in lupte si dans, adauga acesta. Cumva ca si Krav Maga sau Aikido, sau Capoeira daca a´ti fi auzit.

-La ce detalii dai, Lama e o carte de bucate. rase Kratos, atent la oamenii din fata.

-Nu, tantalaule, e filozofie plina de tantra si relaxare...

-Aha, masaj si relaxare...

-Cu obiecte si despre ergonomie...

-Of, cat de culmisti puteti fi... continua Cayterea, dar nu apuca decat sa sufle: Vorbiti de parca le stiti pe toate...

Nimeni nu avu timp sa auda si sa reactioneze la ce a zis caci, continuand spre Vest, incercand o ocolire, se apropiera de un loc infernal cum il descrise Cayterea si Jahlah direct, mai ales din cauza ca incepusera sa fie inconjurati de bastinasii aceia armati.

-Focul etern, centru al infernului, distrugatori haini..!. veni de la omul de pe cal.

-Soarele nu e mult diferit, zise Kratos. Locurile acestea trebuie sa le acordam respect. Trinitatea ne aminteste a fi cu gandul deschis si atenti la origini sau sfarsituri. Din ele avem de invatat. Zilele ne fac sa aplicam cat mai corect reactii ale realului, fictiv real, dar real. Capul in nori e ca aburul iesit de aici..: Deci capul sus daca e sa fim adusi incolo. O constanta de controlat.

-Cu asta mai spart! baga Cerberus.

-Nu zice rau, dar cartea lui cred ca e in lucru. Eu stiu... zise Cayterea.

-A fi increzator, din putere gasesti... Ohm... Jahlah se auzi sigur pe el.

Nu apucara sa puna problemele pe masa, ca Waienii de langa ei, caci intelesesera printre vorbe ca aceea era natia razboinicilor, desi nu multi fiind langa ei, ii impinsera, dar cumva spre noroc aparent, spre o localitate ascunsa printre copaci, facuta in ei si cu ei cumva, si mai exact spre o capetenie dupa scaunul pe care statea relaxat. Avea ceva bijuterii, dar nu incepu sa vorbeasca pana nu veni Althorod.

-Hola! La Waieni, coroana de flori la gat! Noi sefi, si pe cap. Hola Waienii! si se auzi un vuiet ce suna ca un ´hola´ lung.

Intrara incet si parca incepea sa se auda ceva muzica de trib.

-Uuh, asta e buna... O sa dansez cu ei clar! Nush´... Woola woola..

Dansara si se distrara, incercand sa se inteleaga cu Waienii si cu placile corborative ale Globului, caci pamantul des le vibra sub picioare.

Kratos lua rolul de lider si le dadura toti 9 uncii pe cap de strain, din cele 350 ce le aveau, doar ca sa fie lasati sa treaca de buna voie peste gaura spre infern...

Dura cateva zile sa ii convinga, dar mai apoi ajunse si la nava ce o aveai so pornira cat putura spre Sud, fara sa se intalneasca cu piratii...

Piramida lui Xavilicio si Alurio

Coborasera din nava, trecura prin orase in care oamenii se credeau ingeri, sfinti, profeti, chiar zei... Totul in oratorie deschisa. Kratos avea tot felul de lucruri in minte, dar probabil cel mai apasator era ca toti vorbeau ceva despre piramida Soarelui, loc in care 2 preoti, pastori, sau cum se numeau aveau de a le fi dat deznodamante de acestea populatiei. Totusi, erau locuri normale in care mai si poposira si se simtisera chiar ine, si nu trebuira sa cheltuie monetar aproape deloc.

Din cauza unui lant muntos intr´o parte si nimeni sa il treaca, aveau impresia ca treceau pe o limba de pamant ingusta. Orasul in care se afla piramida se numea Ciumexin, ceva ce vroia sa spuna ca in acel orsa oamenii nu au probleme cu sanatatea.

-Toti oamenii de aici sunt maya, zise Cayterea.

Jahlah adauga:

-Sper ca nu te referi la maia de paine.

-Eu cred ca nu sunt hotarati. interveni Kratos. Ii aud si inka si azté.

-Ciudat, pe mare se vorbea de acestia ca find plasati mai Sudist, zise Cerberus, cum de obicei era cel mai atent la rute, popasuri si astfel de treburi.

Cadrul? Era o piramida mare, in trepte, la care ajunsera dupa ce trecura de un stadion bine plasat undeva in favele, aproape de o piat prin care si trecura. Se cam golea locul caci se apropia pranzul, si din cauza caldurii, toti stateau inauntru, rar cate unii care mergeau la plaja sau mai mergeau intr´o parte sau alta cu treaba serioasa...

Din toate casele se auzea un zgomot ce descria un fel de sfarsit al lumii, vesti de versuri, descriptibile cam greu, si lumea mergea dintr´o data catre piramida, caci femeia zeita din Ciumexin, Oracolul dupa spusele unora, avea ceva de zis. ´´Eu parca nici nu m´am nascut´´ gandi Kratos. ´´Problema este ca femeia face pe conducatorul. Nici Gaya.. Asa ceva... Nu este.´´

-Ce se intampla cu noi? intreba multimea.

Femeia inchise ochii si striga:

-Zei, astrii si mari ceruri! Vorbiti prin mine! Cine e conducator?

Langa ea erau doi barbati bine facuti, in sensul de masa musculara, nu alte deformitati. Amandoi se uitasera ciudat apoi cand femeia incepu sa trepideze si incepu sa urle din toti rarunchii:

-Nu, nu se poate! Zice´ti din nou...

-Cine e conducatorul lumii? era cea mai puternica voce a publicului.

Ea incepu sa tremure de´a dreptul, caci vruse sa sara in multime, dar cei doi o oprira, din protectie probabil. ´´Sunt vreo opt, presimt´´, zise Kratos cam cu vocea mintii...

-Xavilicio, Versace, Cerberu... Sau asa... Mai sunt ei... In total vreo opt.

-Asta e buna... bufni Cayterea.

-Nu vreau sa ma intreb multe, dar lumea parca primise niste drepturi de la doi pastori sau ce or fi... Nu de la femeia asta plina de zale luxoase... adauga Jahlah.

-Si copilul meu? sari un om din multime. Va stie toate planurile! cu tot glasul, omul.

-Cum te cheama? incepu ea sa isi revina, dar statea ca intr´o transa cu privirea moarta spre ceruri.

-Uita´te la mine! Mauris ma cheama. Precis vei vorbi iar prostii.

-Alurio e fiul tau! Si el e! femeia exclama asta. De fapt el e, caci el v´a dat drum la vorbele ce le aveti pe aici si nu ma recunoasteti. Oh! Ceruri! Moarte! Asta vad!

Xavilicio cobori incet treptele si pe drum spuse: Ne´am indepartat de ceea ce eram..!.

-Nu! Alurio nu! E al meu! striga femeia in continuare. Trebuie sa fie al meu! si tremurand, i cazu cumva in bratele lui Alurio, cel de´al doilea paznic.

Protagonistii nostrii absorbeau intamplarea.

-Oameni buni! Mai avem putin si calculam calendarul exact! Nu va panicati! Si aceasta epoca ajuta la ceva. striga Alurio.

-E cineva aici care e in vreo expeditie? Eu sunt Xavilicio, de acum, noul fost preot la piramida asta. Daca e cineva in multime pregatit de aventura, si eu sunt.

Ai nostrii pornira spre Xavi, cum aveau sa il numeaca, acesta fiind un om de o talie sonsiderabila, imbracat in ceva bluza alba cu maneci pe trei sfert si pantaloni de bumbac, tari, scurti, rasfirati la tiv, iar pe piele era tatuat in asa fel incat parea ca poarta ceva zdrente pe marime lunga, normala, iar in picioare avea ceva sandale ce se legau de jos in sus prin inconjurare. Cand ajunsera la el, acesta zise:

-Eh... Problema e ca poporul asta, dupa ce s´a intamplat in Sud extrem, au nesimtirea sa se roage sa le iese ´fin´ din pamant. In plus sa le apara casele de niciunde, ca si templele si alea alea, ca ei au invatat totul, ca sunt cei mai bravi si asculta in case la globuri si placute, de patesc cand ma plimb printre ei sa ma simt ca intr´o... Nu stiu cum sa zic... Ca si cum as fi in microunde... Eu simt natura. A atacat, rade... Rad, deh... Si eu... Caci vom face... Sper ca nu vorbesc cu bastinasi. continua Xavi. V´am luat ca fiind straini de cand v´am vazut. Vin cu voi oriunde. Doar ca am un plan prinma data.

Marele templu de pe un munte pe altul

Au pornit de unde au fost si au ajuns intr´un loc in ca Xavi spunea ca se numeste Manciu Pinciu; adica unde cei mici sunt mancati.

Erau doua piscuri. Unul inalt din cauza ca era din piatra si cam greu de stat pe el, iar celalalt era greu de urcat, dar avea sus o platforma geniala. Xavi stia de ea, caci asa ajunse om de templu: a escaladat muntele cu pricina cand era mic copil.

Se impartisera pe grupa. Kratos cu Cerberus aveau sa urce pe varful muntos, iar Xavi avea sa stea pe muntele cu platforma, pentru a avea control asupra planului de bataie. Jahlah si cu Cayterea aveau de stat jos in vale, cum si unde puteau sa faca sfori pentru a putea toti muta rocile cioplite de pe muntele stancos pe platforma.

Timpul era deajuns, iar ei de´abia imbatrneau. Durase doi ani doar sa pregateasca cei de pe piscuri ce aveau de pregatit, dar si cei de jos aveau cam tot atat treaba, dupa cum stim si credem.

Asa si facura. Jahlah cu Cayterea incepusera a se intelege bine si aveau de facut ulte, dar au facut poate mai mult decat trebuie, pentru ceea ce avem sa aflam mai tarziu in poveste.

Pana la urma au reusit protagonistii nostrii sa ridice un pod facut de om, natural si simplu, intre cei doi versanti.

Cand fusesera gata, Kratos zise:

-Xavi? Ai nevoie de Jahlah sau de Cayterea? Noi ca sa iti impingem pietrele, avem nevoie de ajutor.

-Voi mergeti cu Jahlah, Eu nu am nevoie decat de... Asistenta sa imi urmaresc urmele facute pe platou.

Durase dupa, inca 4 luni ca sa mute pietrele, iar Cayterea incepu sa fie agitata si sa comporte ciudat. Toti credeau ca este insarvinata.

Templul era dezvoltat bine, iar intrarea se facea pe o poarta care avea zidul perpendicular pe lumina Soarelui in solstitiul de iunie.

Soarele rasari, caci cam cu cateva zile inainte de solstitiu, ei terminasera manopera, precum in fiecare zi. In ziua de solstitiu, se auzi la rasarit un ras robotic si pe voi din ceruri, iar protagonistii nostrii o luau de semn bun, dar erau timorati. Incepuse Soarele sa rada de ei. Si pe buna dreptate, numai aveau mancare, numai aveau apa, dar in plan aveau si sa decoreze cu text maya´inka tot templul. Era cam mult. Totusi o comunicare trebuia sa existe:

-De ce razi? se puse Kratos sa intrebe fiind in usa si asa facura fiecare caci rasul parea infinit.

-Am atata sa va zic! Vreti sa aratati cam asa din nou sau altfel cumva tot asa, sunteti liberi sa va decideti pana la urma. Pana vi se va termina viata si pana vom judeca din nou ceea ce este decis si de decis, real si fals, bun si rau, chiar daca de la o zi la alta se poate schimba. si cum asta, Soarele, din galben, deveni de un alb orbitor; daca te uitai putin mai mult la el, parea sa sclipeasca sfera in negru, iar aura ramanea orbitoare, iar ochii incepeau sa curga, sa orbeasca...

-Cred ca am gasit de unde putem auzi vorbele Trinitatii direct... spuse Kratos ai mult pentru el.

Kratos evident scoase in evidenta numele Trinitatii, dar se gandi si putin mai departe, cand Xavi deveni primul om care are promisiunea Soarelui de a se intoarce in lume pentru a dezvolta ceea ce a inceput in aceasta viata. A se dedica vietii credintei si a face tot ce poate ca lumea sa fie corecta, chiar daca asta ar putea sa devina corvodios...

Sudul prielnic si nu

-Spre Sud, adica unde suntem, au fost multe cutremure care au pus orase la pamant. Ce a´ti gasit la piramida unde m´a´ti gasit cu Alurio si femeia aceea. Drumul pana inapoi la vaporul vostru este lung (stia din discutii intre ei unde se afla). Trebuie sa vizitam mai bine, caci cine stie, poate gasim ceva, pe aici nu e nimic sigur. Se zice ca fiecare localitate care a cazut a lasat desenat pe jos un animal pregatit special de cetatenii ce locuiau acolo

-Sunt sigur ca daca gasim ruine gasim ceva. adauga Kratos ironic.

-Hai ca poate fi interesant, grai cuplul, iar Cerberus adauga:

-Poate gasim informatii despre diferite utilaje de transport la care nu ne´am gandit.

-O fi. Conchise Kratos. Totusi adauga: Noi, fii Lui, a Trinitatii, o facem completa. Va asteptam cumva, si nu ma astept sa intelegeti cuvintele astea, Dar cred ca ar trebui sa ne intoarcem la templu. Intelegeti care. Cel la care trebuie sa anuntam poporul ca a venit un Soare impresionat de ceea ce am realizat noi, toti, oameni, sau zei, dar fara discriminari pe numerologii luate din lipsa de aer...

-Mmhh... Mergem, doar ca... Mai bine tac, zise Cerberus.

-Spune. zise Kratos.

-Haideti sa mergem si sa numai tagaduim in discutii care nu ne duc la barca. Noi trebuie sa ne expediem inspre vest mai departe, ca sa vedem... ajungem inapoi de unde am plecat, sau ce?

-Mai este o piramida undeva la Piciumexin. Poate daca intalnim pe cineva pe drum, il aducem pe Alurio cu ai sai acolo si vom vedea ce se intampla.

Nu trecu mult si se intalnira cu o familie, familie care parea sa mearga intr´o directie din care protagonistii venira. Numai bine ca fusesera abordati:

-Cum va numiti? Avem o rugaminte.

-Ce conteaza? Suntem pe drum, n´avem treaba cu voi.

-O sa va numesc familia Rha. adauga Kratos. Daca mergeti la piramida in trepte unde este slujnic Alurio si cu femeia sa, spuneti´i sa mearga la o slujba la Piciumexin caci acolo sunt multi oameni ce vor sa´i devina adepti.

Dupa ce se facura cu 5 uncii, familia respectiva, promisera sa transmita mesajul direct la oamenii piramidei lui Alurio si femeii, actual.

Inca erau in Sud, dar aveau sa mearga spre Nord Est in mod special, pentru a putea gasi vasul perla condus de Cerberus, proprietate a lui Kratos.

Erau la cateva zile bune de tot de mers cand vazura o ruina mai mare in fata, cand Xavi zise:

-Ruina aceea ne poate adaposti peste noapte. 3500 dintre ai nostri au construit´o si a durat 17 ani. Banuiesc ca va dati seama cat de buni suntem noi in cozul asta...

-Eh... reactionasera toti.

Erau mai multe camere in acea ruina... Pe drum lasasera 27 de uncii ascunse prin ruine, sau puse la loc de pret, gandindu´se ca vor avea noroc sa gaseasca la randul lor ceva. Cam 3 camere erau. Mai aveau 280 de uncii.

Jiaihenhiro. Un oras cu de toate.

Plecara de la templu si foarte repede ajunsera in Jiaihenhiro, zis Jiaihe. Dupa un drum destul de lung pe care lasasera ´impresionari´ de 17 uncii la idem.

Era festival, cum des era acolo, si lumea dansa si canta de zor. Unii erau de paza, dar se miscau pe acolo fara sa chiar intervina, decat daca cineva parea mort. Nu au mers mult si au gasit un hostel, cu parca 6 paturi in camera, pe care li se cerea 175 de monede pe medie. Era chiar hostelul in care echipajul lor se afla, si deci aveau nevoie de 3 camere.

Puteau avea masa, baie, ghizi... Astfel pentru o intretinere completa, oricat de putin stateau, le dadura hostelului 5 uncii.

Dormira bine, putin pana spre miezul zilei, mancara si se planuira la o plimbare de cel putin jumatate de zi adevarata. Cat ramase din lumina zilei probabil, iar apoi aveau sa vada ce aveau de facut. Xavi le povestise ce se intamplase la piramida lui si lui Alurio, construita tot facil, de putini oameni, cum facuera pe munte, dar cand cei doi erau mici. Aveau sa afle ca defapt erau frati, iar femeia era o fata ce statea si recte invata de la ei, dar la un moment dat isi spuse Hecate, desi o chema Catherina. Avuse o revelatie se zicea. De atunci credea ca e cea mai mare zeita, peste zei, poate pana si peste titani din cate zicea de multe ori.

Pe un pisc se vedea statuia ce umbrea vag peste marea localitate. Era ´Cel Ce Imbratiseaza Pe Toata Lumea´. Incet mergand incolo dadusera de un ghetou. Inainte de el era liniste, iar in el era o inghesuiala palida si locuintele erau peste tot. Mici, cu palcuri de oameni, iar ei trecura cu greu, auzind uneori muzica cu ritmuri speciale si versuri grele.

´´Mergem, ne ducem, facem si dregem´´ se auzea.

-Pana greutati impingem sa avem ce sa alegem, adauga Kratos.

Lumea le zambi si le servira prezenta cu un paharel de Pitú, apoi continuara spre statuie, si pana seara se intoarsera la motel, plini de pofte: fructe, frisca, ciocolata...

Oricum, ii apucara pe toti rasul planuind putin iesi in cateva vorbe si adormira calmi

Dimineata rasari Soarele la stanga bazei marii statui si aparu un ghid:

-Sunt aici cu un grup de prieteni, am vorbit pe lantul hotelier si am gasit ca sunteti aici sa vizitati. Avem si tequila si poate mai incolo ve´ti gasi si viermele nostru de mezcal. Vreti distractie? Vizitam TOT!

-Da! Clar! Sigur! sarira toti.

Kratos adauga:

-Cateva zile maxim putem sta, dupa atat timp de cultura si distractie vom fi buni de drum. Oricum va trebui sa ne despartim putin.

-Cerberus, Kratos, Xavi, noi inainte sa plecam mai vrem odata la statuie. zise Jahlah simtind´o pe Cayte´

-Bun. De cate zile este vorba? intreba Cerberus.

-Noi va facem un tur de cat vreti. A´ti vazut ceva pana acum. Si, vreti si voi sa retraiti experienta..?. Care a´ti ramas...

Erau toti fara pretentii, asa ca pornira, fiecare parte din grup in directia lui. Pornira pe o strada, ajunsera la un parc, si dintr´o data un loc plin de terase si oameni la mese si distractie de tot felul. Ghidul incepuse:

-Aici suntem pe macadam. In ghetou cladirile sunt mai inalte, a´ti vazut, dar mai avem ceva de vizitat ulterior.. Vreti la terase, la dansatori, ca spectatori, sau ne punem la consum pe platou deschis?

-Eu as paria ca desi nu prea stiu ce este aia: macadam, sau parca pietrele astea de pe jos cu fantana si senzatia de piata, asta e macadam, dupa mine: acolo incepe bairam. spuse Cerberus.

-Toti asa? se auzi Kratos.

-Da! se auzi direct. Senzatii noi. Se aduna, se desfac. Se readuna in varietati de decor. se ombilicara fiecare in a spune, caci le venea la fiecare pe vorba cam aceleasi cuvinte.

Baura ceva tequila din care erau serviti, si gasira si vierme mezcal.

-Cred ca abia acum imi realizez varsta. completasera dupa aceea, cu Kratos in frunte.

Aveau si momente de transa. Doar Kratos si Xavi nu luara ´un presupus calmant´; ba chiar au dat inspre a se ´complia in gusturi dubioase´. Asta pana realizara ca facura trei zile de petrecere, in care ajunsera si pe dealurile pline de favele, cu scari pe contratrepte cu model de tablou, pline de culori, nu inalte, dar inguste, inghesuite, doar cat sa poti trai si pe alocuri un cvartal tip piata pe unde vedeai tot soiul de oameni, de la cel mai smecher la cel mai sarac, lucru care ii si facusera sa realizeze timpul. Vorba unuia de cerea prin piata bani. Cersea. Si nu primise mai nici un ban, dar cand protagonistii vrura sa ii dea ceva, ghidul a sarit cu cateva monede spre el si spuse ca ajunge.

Se reunisera la hostel, la han, si, cheltuira cam 100 de uncii si cu cam inca 100 consumate, ramaneau cu aproximativ 75 de uncii pe drum pe vas.

Cele trei fire epice

Plecasera si ajunsera la nava. Kratos cu Cerberus aveau sa o ia prin teritoriul nordic, caci oricum erau langa el, pe o limba de pamant. Jahlah cu Xavi aveau sa mearga la piramida unde chmasera oamenii lui Alurio... Iar Cayterea avea sa ramana cu piratii sa treaca barca peste limba de pamant.

Unu.

Barca avea sa fie pusa pe butuci succesiv si impinsa pana ajungea la ce stiau ei ca e apa. Dura vreo doua saptamani... Cayterea incepuse incet sa se implineasca si avea pofta de mancare. Piratii spuneau ca ori au luat´o ceva febre feminine, ori mai degraba un prunc sau ceva din ea, un fat, are ca ii face o asemenea pofta.

Auzisera de la oameni ca undeva mai la Nord este o limba de pamant, Califatul, care este ca o peninsla la ditamai continentul unde aveau sa ajunga Kratos cu Jahlah.

Doi.

Kratos si Jahlah aveau doar nevoie sa navigheze. Trebuiau sa se reintoarca pe insula cu Rihanwa sau nu. Nu stiau inca.

Aveau cai luati de la pirati, caci unii facusera ceva afaceri sa ia ceva cai de acolo pentru a imbunatati calitatea de reproducere a celor de acasa, de pe terenurile de bastina. Luasera vreo 5. 2 erau la Jahlah si Kratos.

Au mers mult. De unde pornisera, trebuiau sa mearga mai la Nord Est, apoi spre Vest direct, ca sa ajunga la Tihuana, de unde a intre pe peninsula anuntata.

Drumul incepuse pe un teren arid de stepa, plin de buruieni inalte si tot felul, iar mai departe cum urcasera ajunsera la o zona frumoasa cu lacuri si paduri si flori si de toate, Ozark, cu oameni ce locuiau pe acolo, dar ei gasira o casa mai rupta, adica in stare de degradare in care poposira o noapte.

Oamenii din imprejurimi, imediat venira dimineata cu mancare si bautura, urandu´le bun venit in cartier si cu intentia de a´i ajuta inspre a se muta acolo pentru totdeauna, dupa ce aveau sa semneze un contract si cu banca. Jahlah se indupleca, si lasa din cele 75 de uncii aproximativ, in jur de 30 ca si garantie pentru casa aceea, care desi era de lemn parea interesanta pentru gandurile ce le avea el. Serioase. Totusi nu era sigur ca e bine, caci nu stia ce urmeaza sa spuna Cayterea, si, in plus, el nu stia seriozitatea relatiei.

Au pornit apoi spre Vest si au trecut prin tot felul de forme de relief desertice. Aride, sedimentare, de sare si pana si de sulf. Durase trei saptamani spre patru, iar piratii si Cayterea erau fericiti caci, din vorbe, nu aveau sa stea mai mult de patru saptamani sa ii astepte.

Trei.

Faceți căutări pe acest blog

SflicstenStudio

QX/MX Abidox

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

X Lucifer II prequel and sequel to NetFliX & WB story

QX 03 Inno alla grande citta (it)

MX Alice in Wonderland. In the style of Johnny Depp fantasy worlds.