QX Cine este Giodi Th?

 Cine este Giodi Th?

Ideologie

    Cine este Giodi Th. Buna intrebare.. Giodimio Th-Cee aka Giodi Th aka Gio´di´mio Thoustous este un om incercat de multe in timpul vietii...

    Incepe cu a clasifica putin niste lucruri simple, apoi trecem la poveste. Sa numim aceasta chestiune ca fiind o treaba de ideologie:

    1.Scoala este impartita in cinci: gradinita, primara, gimnaziala, liceala, universitara.

    e clar ca daca ai scoala liceala, exista si o scoala post universitara...

    unii denumesc scoala importanta ca fiind ´scoala vietii´

    in mod real, scoala vietii este mai degraba ceea ce se numeste ca fiind ´invatat pe strada´.

    2.Genetic vorbiind, un barbat incepe a fi potent pe cum deschide ochii prima data in parametrii, si in mod obisnuit e potent o viata intreaga, daca nu intervin anumite impasuri psihologice sau de alta natura, care sa ii reduca din capacitatea de reproducere.

    3.Genetic vorbind, o femeie este mult mai pornita pe ´valul nou´, pe ´inmutirea rasei´, lucruri care o fac sa nu accepte ca unele lucruri se ´invata´: cum ar fi potenta este un lucru pe care daca nu ai intelegere asupra miscarilor astrilor si anumite mici etape din categoria ´scolii vietii´, potenta intarzie sa apara, de obicei fiind mai neregulata si cu intreruperi de natura realistica, de unii fiind considerata ´observabila in timpul actului´. Faptul ca dupa o anumita varsta femeia numai poate atinge capacitatea de reproducere decat prin initiative iesite din comun, si, cazuri rare pot sa ajunga sa fie ´potente´ este un lucru ce ajuta la studiu.

    4.Orice vorbim despre nutritie, trebuie sa ajungem sa intelegem cateva lucruri simple.

    a fi vegan este o exagerare, cum simplu stim ca multe mancaruri de baza includ macar ou

    a fi vegetarian este un stil de viata, cu mentiuna ca influenteaza. un lucru? pielea

    a fi carnivor este o extrema care te face sa te gandesti la o idee generala: criminalistica

    a fi omnivor insemna doar ca percepi ca sa mananci din toate, si trist deja, are anormal

    zilele de pe urma te fac sa nu poti trai decat in versiuni de a manca pe sistem metabolic, pe sistem keto, pe sistem kilocaloric, sau macar prin respectarea saptamanii.

    

    5.Iubirea este ceva deosebit. lumea spune ca iubirea, dragostea, nu moare ´nici daca ar fi sa ii stinga ploaia caldura, oricat ai incerca´. Desigur, lumea intelege destul de greu treaba asta cu ´muzica vietii´. Exista un paradox: o femeie declara mai repede si mai usor dragostea fata de un barbat, pe cand un barbat calculeaza intotdeauna, de mic, care e femeia perfecta si in general, chiar daca gaseste ceva din multe puncte de vedere ca fiind potrivit, renunta la persoana aceea doar pentru ca ´nu e EA´. Vorbim probabil de fenomenul Muzelor. Un fenomen pe care de fapt femeile il au in minte ca fiind regula jocului ielelor.

    provocat sau nu, lista femeii perfecte cu care toti ne laudam, este destul de ´complicata´, desi prefer sa folosesc cuvantul ´complexa´, pentru singurul motiv ca te face sa traiesti cu impresia ca stii care e femeia perfecta, si multi fiind cu obsesii, sau cu inchizitorii, sau cu supranaliza, etcetera; se gasesc in a fi blocati in simplismul de a ramane la ´un singur studiu de caz´, lucru care inchide manastiri, lucru care stinge pasiunea, samd.

    

    6.Toti ne iubim familia. Iubirea in familie este ceva ce merge spus ca este subiect de discutie in multe religii chiar. Acum: nu o sa ne punem sa despicam firul in patru legat de ce si cum este familia, dar vom incheia ideea cu un fel de ´pilda´.

    Orice copil isi iubeste parintii, dar asta vine cu un cost: faptul ca acel copil trebuie sa se dedice in a fi ascultator si, in acelasi timp, trebuie sa tina de demnitatea proprie (un lucru la fel de complex ca empatia), si, trebuie sa isi tina viu ´instinctul animal (un lucru destul de greu de controlat, mai ales daca membrii nu tin balanta cat mai mult chiar cu scopul de a o mentine in echilibru, constant)

    Se zice sa iti iubesti tatal. Dar de ce nu ar fi la fel de adevarat a´ti ubi mama? Totul tine din nou de echilibru. parintii sunt prima ´familie apropiata´ (termenul acesta devine important in alocutiunea de salbaticie fata de ´familia departata´: acea familie care ajunge a fi in calcul si de luat in considerare si in calcul mai degraba indoctrinat). Sigur, nu e bine sa fi salbatic in asemenea fel in care nu tii de ceea ce se numeste ´amprenta timpului´ sau ´amprenta sufletului´, motiv pe care vom dezvolta putin prin cateva exemple:

    -Un exemplu greu este de a fi nascut si crescut la orfelinat. Lucrul acesta determina o ´familie apropiata´ care in majoritatea cazurilor se bazeaza pe prietenia dintre copii, care se iau unul pe altul de exemplu, si, cu balanta corespunzatoare, are doar sfaturile generatiei sale. Trebuie mentionat ca nici un caz nu este gresit. Unii totusi iau modele din invatatori, profesori, educatori, pe cand altii iau in calcul doar exemple ce le vad ca ´terta persoana´; in cazul zilelor noastre, de obicei vedete, personaje din filme, sau de ce nu, carti (inca).

    -Mai exista ´viata in familie mare´, si aici ma refer la cea cu multi frati, dar si la acele familii care traiesc unii sub nasul celorlalti, intre verisori, intre rude de orice maniera, de obicei pornit cumva printr´o reala fratie (de multe ori solutia e sa fim frati cu totii, nu?). Aceste tipuri de familie, de obicei ajung sa fie ca si cele din exemplul anterior.

    -Tipul de familie care se perfecteaza in cel mai natural mod este cel care ti´l iei dupa suflet. Desi se spune ca toate tipurile de familie sunt asa, cand vorbim de nestiinta, sa zicem, folosindu´ne de sentimentul de empatie pentru a´ti alege, ´familia importanta´ ajunge sa fie cel mai de neclintit tel pe care doresti sa ti´l faci. Si este si logic. In privinta asta trebuie sa mentionam cultura ´Cosa Nostra´, care nu este o religie propriu zis, dar explica in cel mai atent mod, chiar acest tip special si deosebit de familie.

    7.Ultima mentiune de ideologie este legata de etapele vietii. Si viata are cinci etape: perioada infantila, perioada copilariei, perioada adolescentei, perioada maturitatii, si, perioada batranetii. Perioada maturitatii are absolut doua parti: perioada maturitatii infantile, care este prima si de regula o perioada mai scurta; a doua parte este perioada maturitatii perseverente, o perioada in care, odata pus la punct cu ceea ce ´iti convine´, te ti dupa telul care de bine de rau, e ´al tau´, ´al eului superior´, daca vreti sa spuneti asa. perioada batranetii vine pe neasteptate din cate se pare..;. in prima faza e perioada batranetii de criza, real vorbind criza de varsta a treia (adnotata dupa clasificarea: tinerel, adult, batran), vine la oamenii puternici acum, in aceasta ´batranete de criza´. Unii ajung sa faca tot felul de vizite prin lume, altii chiulesc de la lucru, altii fac lista Schindler personala. Ultima si se spune ca cea mai senina varsta la care poti sa ajungi si o ai ca valabila in viata este ´batranetea atemporala´, sau: ´longevitatea´. Atunci ai o perioada in care poti sta cu tine insuti, da, fara a exclude colaborarea cu altii, dar cu tine insuti, si, sa treci prin perioada de ´judecata de apoi, prematura´. Nu are sens sa explicam mai mult despre subiect.

Biografia alter ego´ului

    Incepe povestea in 1989. O data de luna de vara, cu o zi plina de puterea Soarelui, undeva in luna iulie, pe o zi de 27, ziua la ora 12 fix, nascut dupa un travaliu de 12 ore cu diferenta de ceva 3 minute, s´a intamplat minunea. Eram in flash´ul, in blitz´ul nasterii, dupa visul acela care il primesti de la Dumnezeu ca sa iti faci ordine in tema vietii primita prin suflet exterior si interior asupra duhului si pielii proprii.

    Ultima scena din visul in care m´am nascut a fost mama chemandu´ma acasa, in casa, si eu mergand agale din fata blocului, cu o tigara aprinsa spre un interfon... Dupa care a urmat o stare de hiperinformatizare bizara, cu detalii in ordine cronologica a senzatiei de ´´viu-somn´´, ´viu-somn´, dar cu precizarea  ´trezirii´ efective, pentru a cere de mancare, in moreasma de gris cu lapte care era pregatit pentru tata. Da, realitatea e ca simteam ca mama vrea sa mi´l dea mie, ceea ce ma bruia maxim, dar am ajuns sa imi beau ´lapticul´, cam asa cum am vrut..:. ´cu miere´ si ´sfarculet´

    Sarim pe o data de prin 1991, la prima zi de nastere total constienta, si plin de viata si problema ´familiei apropiate´, cu ´raza de cunostiinte prea dragute´ si ´concursul prieteni´. Nu prea e mult de spus decat ca de acolo, unde am vazut primul rapper caruia mintea mea ii spunea Snoop Dogg, caci era o baza militara de armata invecinata, ma gandeam probabil ca e un nume bun, caci a´l auzi de la distanta: interiorul casei - strada, si sa se fi si prezentat el, asa, din instinct, face lucrurile la fel de intendios considerate ´ciudate´. ´Sfera prieteni´ incepuse cu o fata pe nume Rihanna... Asa ca ramane sa vedem mai departe, caci dupa o cearta si imbarligatura, m´am intors cu familia in Romania, venind din Germania, cum nu am mentionat inca, dar in Romania am ajuns candva toamna anului 1991.

    Toamna anului 1991 a adus in vizita din ´familia completa´, dar nu cea invatata acasa, de mama, in viitorii ani, primii 7, de acasa, ci o ´familie completa´ putin trasa bine de par in omparatie, ve´ti vedea de ce. Fara sa intru in prea multe detalii, cum am tendinta. Nu conteaza decat ca am fost copiii si am auzit lucruri stranii, dintre care am vazut ca se fac unele dintre acestea, cum ca vin de la: radio, tv..,. net... Asa am ajuns sa calculam asta pentru noi si ne´am facut un plan de a vorbi frumos pe ceva aparate, fiecare gandindu´ne probabil la ceea ce avea in caz de avut si folosit. Dar pentru mine nu s´a terminat acolo povestea, caci, asa cum adormi, indiferent de varsta pe care o ai, adormi ca iti clarifici gandul si accepti absolutul. Eu l´am acceptat gandindu´ma la Paladini, si, mi se intrezarea varianta Warlock, ceea ce ma ducea cu gandul la World of Warcraft, Lumea in Forja de Razboi, LiFdR sau WoW si am si soptit putin spre aievea.

    Deci, aveam doi ani si jumatate. mult dupa aceea este neclar, dar eu stateam mai mult cu mama, pe care o disperam, caci imi placea sa ma uit la TV si sa bomban..:. extraordinar. A fost si tata uneori pe acolo, dar mai mult crestea la frati. Mama a incercat sa imi puna si moase prin casa, sau cum le spune... Dar... Nu erau mama, si, nivelul de stres era acelasi. Nu ramasese decat sa ma creasca ea. Am ajuns sa ma plimb prin curtea cartierului, am intalnit baieti, dar i´am luat atat de dur, se pare, incat unii au luat´o la fuga.. Altii au incercat sa se plieze. Totul pana am crescut putin, cam un an, nu? 

    Ei, suntem in 1992 si tata stia ca vreau sa fiu arhitect, mama vroia sa vorbeasca cu mine despre faptul ca o sa merg la scoala si scoala aia e cu straini, dar eu cu ma, noi suntem foarte mult atenti pe explicit... Si, am ajuns trimis la magazin, cum ca mai mergeam cu mama pe la cele mai mari, dar ce vroia sa ma puna sa cumpar... Creioane cu guma de sters, cum ca hartie este, chestiuni mai aleatorii.. Am ajuns sa ma duc la magazin, si evident m´am incurcat putin. muzica, panourile, vanzatorul sau vanzatoarea... Si smecher ca de obicei: ´´Aratati bine. Vreau si eu un creion chinezesc.´´ Am ajuns acuzat ca nu am 7 ani de acasa si am uitat ce trebuie cumparat, dar pana la sfarsitul zilei am reusit sa desenez o casuta in plan, sa fac o mica raceala, sa primesc aburi de musetel, si sa nu termin ´tot´ desenul caci m´am oparit cu oala rasturnata si am ajuns la buni (cea din partea tatalui) sa imi dau cu ceva cicatridin.

    Nu se face decat ca dupa putine zile am ajuns la o gradinita de engleza, pe care eu o citeam si pe buze la televizor, deci am fost iara fara 7 ani de acasa, dar trebuia ´macar sa am un plan´. Comparatii cu sutienul, povestea cu paladinul: Brazzers si Blizzard au fost denumite.

    De aici avem de sarit destul in timp... 3 zile si 4 ani. Cum ca am renuntat sa merg la acea gradinita, aveam o sansa sa stau in alta casa a ´familiei apropiate´ si sa merg la gradinita de stat cu program prelungit. Un fel de ceea ce acum e kindergaden cu after´school... Nu inteleg niciodata englezismele astea inutil folosite intr´o cumpana... Servite ca vrajala... Mie nu´mi plac vrajile... Le am cu magia.. Cam asta e adevarat... Am ajuns sa vorbesc de shamani, druizi, preoti, Houdini, Vatican, Biblie, Abidox... Multe idei le avem toti ´din... spate´... Am ajuns sa vorbim de magi si de vampiri... De plante si de venin... de potiuni si de chimicale... Ma rog.. Ceva ´educatia de baza´... Totul s´a incheiat cu o vara dormind langa tata in camera, cu spatele la televizor si la tot, incercand simlu sa imi readun puterile, si am si reusit pana la Craciun ca sa zic asa...

    Bine, ai mei au pretentii de bosi, asa ca eu cand am aterizat la gradinita aia si cum tot pierdeam cam toata ziua acolo, am facut ceva foarte bodos. am locuit acolo practic. Da, nu ma crede nimeni. E un text pe net, se poate considera o poveste... Prima actiune majora la scoala a fost sa ies pe coridor sa strig: ´Cine vrea sex?!´. M´am si ales cu o boala... Ma rog, indemnul profesilor a fost si sa plec pe strazi aievea si peste tot, mergand cam cat poate sa mearga o stea prin Univers daca e pana acolo, cu sublinierea ca si stelele astea merg unele si pana la Vrajmas daca e pana acolo, dar altele se mai uita despre timp si investitii... Unii zic ca merg mai mult... Altii zic ca practic mai putin... Detaliile astea ne vor ramane mereu sau mai mereu o enigma..

    Deci cam asta a fost pana prin 1996. O situatie de antrenamente si educatii despre tot felul si toate cele, ca sa fim pregatiti sa mergem la scoala mai departe si surpriza am oferit´o tot noi, acestia care suntem ´ne´educati´. Din a umfla orele cu conversatii de´ale gurii si a face scoala sa fie mai mult o distractie pentru profesori, am ajuns sa tacem malc mai mult si se pare ca nu, nu se asteptau la asta, nu, nu erau pregatiti, multe nu erau... Astfel incat pana prin 2000 am facut mai mult matematica... Deh! Cine nu e destul de destept sa lege niste enigme legate de cifre si numere si jocurile tablei si tabelei matematice. Ne aminteam cu drag ca prin 1994 am facut un fel de revolutie in Bucuresti, unde lumea era mult mai cazuta in oboseala si mult mai depravata, ca si statut, datorita faptului ca nu isi vedeau lumina zilei in fata.

    Notele? Am avut note exceptionale tot timpul. Dar directia spre a deveni arhitect si a nu declara nimic din ce proiecte vreau sa fac si asa mai departe... Spulberand mereu idei in stanga si in dreapta, de multe ori intr´un stil mai degraba non´conformist, m´a adus pe linia de a fi artist, unde am si ajuns incet sa am si rezultate ca si cele din 2000-2001, indiferent ca se spune ca exista alte pretentii de la elevi de la scoala la scoala. Pana la urma... Trebuie sa stii sa te descurci in viata.. Trebuie sa stii sa iti gospodaresti timpul.. Trebuie sa stii sa iti gospodaresti puterile. Dar nu e asa usor precum pare, cum nu pot spune ca e nici greu.. Pot spune clar, ca se cer ajustaje constante ´aici si acolo´ ca sa mearga perfect.

    Ce pot spune despre anii dintre 2001 si 2008 (chiar 2009 ca final de an scolar)? Mare lucru nu pot spune. Fata de care imi placea ma ignora complet, baietii eram baieti si ne vedeam fiecare de treaba lui, am luat ceva premiu de ´interes pentru binele public´... Mai multe... Mai nimic... Doua simple povesti sunt importante si au avut gabarit pe ceea ce s´a intamplat: In primul rand, am fost operat de ´coius inferiorus´.. Ceva blocaj de canal. Si in al doilea rand, am dat de o problema legislativa in care daca faceai un joc, nu puteai sa castigi bani din asta, cum ca banca de la care iei bani trebuie sa fie banca centrala, si banca centrala nu produce bani pe variatiuni de ´predictii astrologice´... O balacaiada de te doare mintea legata de faptul ca am codat un joc si nici 10000 de euro sa am ca sa imi caut o masina pana implinesc 18 ani nu puteam sa primesc pentru ca: ´E mai sigur ca un copil ajunge la maturitate decat ca jocul se vinde.´ Nu e logic pentru mine si luat la rece, cred ca pentru nimeni, dar totusi nu s´a schimbat de atunci pana acum nimic in cea mai mare proportie a lucrurilor... Caci desi vorbeam de ´Cosa Nostra´, eu vorbesc de legislativ cu opiniatii de sentiment, iar multa lume vrea sa gaseasca pe D**cu unde nu e, cum ar veni spus, fiindca toti pornim de la aceeasi greseala, in aceasi vrajeala plina de magie si in aceiasi termeni definitorii de: ´Pana se termina lumea, uitit unde esti´. In aceste privinte fac acest text: ma pun din nou, din cate se observa pe lucru, si gaselnita e mult mai simpla ca sa poata ´despica orice fraier care ciripeste la politie´ regulile si variantele.

    Totusi unele lucruri urmau sa se intoarca din trecut inapoi... S´au intamplat de´a lungul vremii vreo doua, trei variante de a ne gasi mai multi intr´un ac de peste cum s´ar spune, si asta e, sincer sa fiu, destul de greu de crezut si defel nu vrea omul de rand sa vorbeasca despre asta mult, ba sincer sa fiu... Oricat... Nimic! Nimeni nu vorbeste si nu vrea sa se bage in ´faleza vietii´ sau cum sa ii spun... Caci cumva venim toti dintr´un fel de razboi in care am pornit toti ca si cavaleri teutoni, dar vazand ca aceleasi rezultate le avem infinit, am decis sa ne corelam un pic pe tablele de joc si sa concretizam. Pariul e ca se poate, rezultate se vad, dar blocajele sunt mult peste ceea ce era de asteptat... As zice ca e o greseala sinoptica... Sinusoida, cosinusul, au variatii spre extrem care ´f*t montura´, O sa vorbesc despre doua cazuri similare, in paragrafele urmatoare. Lucruri ce depasesc cumva intelegerea sau deceptia functionalitatii anumitor sisteme in gen, creaza o disfunctie care duce pana la stavilirea oamenilor dupa cuburi. Cuburi si cluburi... Actiuni de servitudine in balada. Defapt sunt alegorii... Parca asa le´as numi.

    Intamplare: ´La cat de flamanzi sunteti dupa drog, pe mine ma ignorati si ma faceti sa rasar continuu pana numai e altcineva in control decat eu!´ vorbea mintea unei femei prin gura´i... Am ajuns sa o fecundam, unii da, unii nu, am incercat sa clasificam cazul drept pedofilie cu tot felul de alti termeni adaugati, precum calomnie, furt intelectual, chiar si ultraj... Poate de acolo fenomenul Ultras e asa ´pe sub masa´... 

    Intamplare: ´La cati m´ati facut sa va fac un copil, il fac, dar trebuie sa renuntati voi la unul dintre voi, ca sa am eu siguranta ca stiti voi care dintre voi e cel mai slab!´ asta era ideea unei persoane care a ajuns sa faca tot asta: cautare de fecundare. Toata viata.. Tatal copilului a fost cel de unde a fost ´rapita´ inca o ´viata´, pentru ca dupa multe statistici date prin static si pe unde nu, e vorba ori de nebunie ori de posesie demonica, sau mai simplu, si de nebunie si de posesie demonica.

    Intamplare: cade o doamna chiar cand ne trezeam si am observat si ´drogul´ despre care se vorbea ca noi suntem cei care ´flamanzim´ dupa el.

    Intamplare: ´Pe masa de operatii se intampla fantezii ciudate?´ ´Pai daca te oferi asa...´

    Ar mai fi pe lista cateva intamplari... Dar era o poveste dintr´o carte, cea mai titrata carte a Lumii dealtfel... Biblia... Vamesii si cu***le... Ceea ce ar fi de notat e ca macar vamesii lucreaza cu acte...

    

    Ne apropiem de final, de punctul culminant, si cu asta va spun o mica pilda cu oul si gaina, scurta poveste de luat in seama, caci vine de la noi. Asta doar asa, ca sa piperez putin paginile si cu fabule..:.

    

    ´Cine a fost primul? Oul sau gaina?´ Asta e o intrebare filosofica care ´rupe´ pe multe feluri de banci, catedre si pulturi...

    Realitatea e o mica povestioara: 

    Avem un ou, si din ou iese un pui, pentru ca, acolo se afla galagie, dar gaseste ca poate avea graunte ca sa se dezvolte.. E o pilda... Usor.. 

    Puiul cand iese, nu prea se uita in stanga si dreapta, dar simte ca e intr´o familie.

    Cel mai mult se aude cocosul, caci si puiul se trezeste dupa cocos, nu doar oamenii..

    Prima data vede gaina, si gaina, mai ales daca e baiat, e ´pregatit´ sa il vada pe cocos, al Sau Tata...

    Natura e una, si lucrurile sunt destul de simple... problema e ca la nivele complexe daca ne complicam, chiar incercand sa simplificam, uneori de fapt mergand pe linia aia fara macar sa privim putin stanga, dreapta, dam de curtea curatata de vrabiute...

    Ne intoarcem la povestea biografica. Si..,. Putem spune ca din timpul facultatii nu are rost sa explicam nimica, caci nu am ajuns sa am ceva altceva decat un fel de curs normal, dar poate am gresit ca am facut ceva calcule legate de anturaj pe care le´am gestionat gresit. Nu stiu de ce. Pacatul meu probabil ramane acesta: Am vorbit cu colegi de prima mana din scoli de renume, si, aveau toti povesti cu chiulangerii si iesit la tigara si etcetera. Acum, ei nu aveau probabil nici unul o combinatie atat de intortocheata ca si a mea... La mai multe nivele ca sa fiu sincer.

    A venit anul 2011... Ca sa pastram trasa si trana acestei postari. Anul 2010 a venit prin cererea de a lucra in Franta, in Paris, facuta catre tatal meu, care a acceptat, fiindca ii era avantajos din punct de vedere financiar, a si acceptat, chiar daca i´am spus ca ceva e putred la mijloc... Dar am vorbit ca o sa am nevoie de un laptop pentru proiecte, ca deja venea timpul de a face proiecte pe digital, ceea ce nu e inclus in materiile tuturor facultatilor, dar motivul real e ceva cu el de neinteles... Pentru care nu orice domeniu ar avea nevoie sa fie digitalizat lucratorului, la asta ma refer.. Dar, lumea e ciudata... Asta e ceva din pacate as spune, din nou, trist.

    Ceva trebuie spus legat despre timpul facultatii totusi. 2010-2011: Cei care aveau de facut proiectele pe calculator, le faceau, si primeau ca raspuns: ´Lasa ca sunt pe comp, bine lucrat, le poti usor face sa arate frumos si una alta´, iar cei care lucrau de mana: ´Daca vrei sa faci lucrari de mana, trebuie sa faci tot ce poti, sa arate exceptional, ca nu are cum sa fie bun proiectul daca nu e facut pana la capat. De mana ai erori, doar daca lucri serios poti sa faci fata!´ Erori cand lucrezi de mana? De ce ai avea? Adica nu eu... Eu nu... Nu inteleg... Si... Spre sfarsitul anului am cedat si am avut o cearta cu tata, care vroia ca eu sa raman in Romania, dar eu vroiam sa fac niste bani peste vara, indiferent in ce domeniu as lucra, chiar cu el in constructii imi suna genial, sa pot sa imi fac munca de mana simplu si usor de facut de calitate. Aveam deja sute de ore ca sa nu exagerez la mai mult de desen liber, am luat chiar la facultatea de arhitectura pentru o ´copie fotografica in 4 cadre - fiecare cadru hasurat diferit´, nota 10, si printre putinii 3, 5 copii din vreo 100...

    Ei... De acolo viata incepea sa ia o intorsatura neasteptata. Desi prezisa de multi in cateva momente cheie, fara explicatii si deschidere spre colaborare, dar prezis. Ce era prezis: nu trec de anul 3.

    Am ajuns sa imi iau comp pentru anul 2011-2012. Inca nu aveam nici o restanta si nici o medie sub 7. si alea pe numarate´lea, mult mai putine decat de 9. 8 si 10 uneori. Problema o face anturajul... Ne´am invartit ce ne´am invartit, parca si stateam singur pe vremea respectiva, cam toata perioada. Ma mutasem in complex. Dar problema numarul 1. Se apropia ´Prima corectura´, adica 33% din nota de final de semestru, pe masa, la un proiect, primul pe comp, am vrut sa imi iau cateva zile in plus de lucru, si comp´ul meu a ajuns la cineva imprumutat, dar din neglijenta, si pentru faptul ca nu facea nici o logica miscarea, am declarat intocmai la politie, pentru ca nu aveam incredere in persoana respectiva o iota. Facea parte din alta lume si vedea lucrurile, anturajul, intr´un fel in care, sincer, eu nu ma vad nici daca ar fi sa iau viata de la capat si sa trec din nou prin ele, defapt directia pe care ma indrept acuma imi vine mai degraba peste mana, si este un pic, asa in mod relativ, o chestiune care ma atrage in mica masura... Doar ca si ´tot unitar´, idea luata ca ´in mod general si vazut din toate perspectivele´, as putea sa zic ca ma face sa imi dau cat de cat silinta, uneori mai mult, alteori mai putin, spre a o duce pana la capat, si aia, dus bine.

    In Franta a fost numai confuzie, nervi, si neintelegeri, pentru ca intre anul II de facultate si anul III, adica in vacanta 2012 se intamplase neprevazutul. Promisiunea de la codarea jocului cu o actrita a facut ca previziunea mayasa de a cadea Omul ajuns Zeu, sau mai degraba ajuns Zeu Langa Si Cu Dumnezeu, a determinat o poveste hilara. Ca sa nu intru in detalii care complica si aduc non´sens: 9-12 Cytherea, Djablo, Rihanna, Eminem, ceva Prieteni, Verisor, Oficial UEFA, Mafia Roma, Benedeto cu cardinali ca el dupa el cat sa ii apere viata de toate gloantele lumii, Kazi Ploae Crescatorul de Caini, simulare de filmare Camarad intrat in gasca Rap Romania, Elena Udrea, MLP, Jay-Z si cu fratele K, Roma Army, Hermione Granger cu Cho Chang si ceva copii de Harry Potter, Ocean Wisdom, Maitre Gims, Irina Rhymes e defapt o Cytherea si ea, Soprano, luat in mare si in totalitate, pe langa vreo 3 ´costumati´, ajunsi acolo 2, dupa ce venise primul cu prima, cea ajunsa la sutien... Salmo, En?gma, Vacca... Mai multi nu stiu sa fi fost. A fost o debandada in care am dansat in cel mai mare stres posibil fara macar o injuratura, si intalnindu´ma si cu ´familia mare´ pe acolo, finalizare completa, baterii pe zero, stres din nou de la zen, dar, nimic legat defapt inafara de o geaca si niste datorii... Au mai fost niste oameni, dar nu stiu cat de mult conteaza... O sa ii trec ca sa nu para cei trecuti ca sunt mai ´importanti´ sau mai ´pusi la zid´: Miru, Snow Tha Product, Angelica Ebbi, Holly Michaels (intre cele multe Cytherea defapt, dar cica as fi avut ceva cu ea), una faina rau cu tatuaj pe spate cu FBI, au mai fost... Margherita Vicario... Pana si adevarata Harley Quinn, Margot Robbie... Dar majoritatea au fost ´intalniri de secunde´, nimic mai mult.. Tinand cont ca am avut si ceva discutii telefonice in stanga si in dreapta. Cu ce pot sa ma laud? Cu textul acela: ´Dumnezeul meu impartit in milioane de bucati ca sa traiasca experiente umane si nu numai´ si cu piesa ´8 miliarde´ care mare parte sa zic asa... Mi´a iesit ca bananele de pe bananier... Ca real vorbind, cel mai bine m´am inteles cu Eminem, parerea mea... Dar nu are mult interes nimeni decat sa stie ca am fost foarte fericit sa ma intalnesc cu niste italieni pe care ii stiam de mic, si am fost pe insula la ei, exprimat in paragrafele urmatoare... Culmea, eu inca sunt zen, dupa ce o sa aflati mai incolo tot procesul prin care am trecut, dar lumea se zbate sa castige mai mult timp, datoria inapoi, afectiunea lui Dumnezeu, faima lui Fatima, odoarea lui Maria... Toate... Eu zic ca sa merg pana la groapa in liniste, ma descurc. Ca altceva nici ca mai am de facut. Daca nu ma credeti, continuati lectura.

    Am ajuns cu povestea la capat de an scolar 2013, restante jumatate de an, asa ca nu am stat pana la sfarsitul semestrului. Am vorbit cu familia, adica mai mult tata, ca mama din cauza divortului nementionat (dar au divortat cand eram in clasa I si a durat procesul de ´distributie´ pana in anul IV...) nu se implica cu nimic cand era vorba de altceva decat: ´ai mancare? ai tigari?´... Cum ziceam, ma bazam pe tata pentru a ajunge inscris la o facultate de arhitectura in Franta, oricum mai scurta cu 1 an sau poate 2, dar de bine de rau, aveam 12 ani de studii scolare franceza limba a doua, atestat de 7,50 pentru franceza gradul B(2, e adevarat, dar nu se cerea mai mult, si eu ma pricep la limbi in timp ce comunic mai mult decat din a face rebus pe hartie)...

    Era luna iunie prin Insula Pariziana... Am incercat sa gasesc ceva de lucru... Aveam dreaduri pe tot capul. Toti ma luau la misto, desi erau colegi vechi... E sigur, caci le´au mai scapat vorbe. Care ca l´am tatuat demult, care ca stie o fata libera daca tot a luat una pe care o placeam... M´au tuns, m´au invartit, am ajuns de am si lucrat intr´un loc, dar munca se facea cu hairupul, si nu am castigat cam nimic. Tata tot timpul se certa cu mine si ma facea in fel si chip ca nu stiu sa dau gauri, ca nu stiu sa tin gletiera, ca una, ca alta...

    Intr´un final, dupa vreo trei scene matinale pe care nu le inghit... Am plecat.. Oricum stateam de multe ori prin alte locuri... Pe strada prin cartir sau la un barman acasa.. Nu a fost cea mai fericita viata.

    Chestia e ca pe aici pe undeva, apare revelionul 2013-2014. Caci am fost la ´fica´mea´ acasa, unde am intalnit´o pe Diaz dupa o scena cu ´nevasta´ si sotul ei care m´a invitat sa dorm la ei in curte intr´o mica cabana ce avea sa mi´o faca, dar cine e prostul sa muste asa ceva... A deveni sclav la familia lu´ papuc, ca o femeie si´a batut joc de tine in plus. Ca daca era sa fie ceva serios, poate insemna ceva... Dar nu insemna nimic

    Am ajuns, dupa un tur prin Paris, sa locuiesc in parcari subterane pe langa Champs Elysees... Am locuit pe cartoane, sau uneori doar o patura sub cap... Si am fost pricajit cum se poate spune, caci nu primeam bani de la nimeni... Cel mai putin norocos cersetor... Prin iulie august, desi de obicei fumam tigari de pe jos, ba rulate din nou, ba exact cum erau, ca se gaseau si la ´jumatate de tigara´ sau mai mult, am ajuns vreo doua saptamani sa fac ture pe arealul principal, doar cerand tigari... Niste americani mi´au luat intr´o seara ceva hamburgher ca au vazut ca eram ´scobind in pachete de mancare ramase pe nusht unde´. S´a facut septembrie-octombrie si am ajuns sa imi gasesc o haina lunga, ca o roba, din lana, si era destul de faina... Avea si o plasa, ca o plasa de pescuit cu ochiuri foarte mici deasupra si se lega cu un cordon foarte pisicher prins pe roba in sine. Ceea ce a fost straniu e carnavalul despre care va voi vorbi in paragraful urmator. Fiind cu roba de lana pe mine, am prins cateva zile in care credeam ca a venit primavara, 2015, caci s´au luat casutele de lemn de la festival... Totusi, real vorbind, au fost cateva zile calde in care am prins o expozitie, o rebeliune linistita cu masini pronite pe difuzoare si oameni care mergeau pe langa ele, si apoi o revolutie mai puternica, unde dadeau cu petarde si tot felul pe Champ Elysees, dar au fost practic o saptaman in discutie, caci carnavalul s´a intors.

    Magicul nu s´a terminat, caci aveam de ceva timp facut un alfabet secret, de oamenii de varsta mea de acolo il numeau Marocan... Il folosisem sa scriu o melodie care s´a dovedit sa umple un carton de vreun metru pe doi... Venise si carnavalul. Plin de tarabe cu un fel de aluat de gogosi facut lung, cu zahar pudra.. Si oamenii... Imi faceau parca cu ochiul si imi puneau de pe tarabe prin cosurile de gunoi mai pline, numai cat sa mananc ceva de pe acolo... Totusi... Veni o zi in care aveam adunat de pe jos un euro sau doi, si, cand m´am dus la magazin..: Inchis pe perioada 30.12-02.01... Am pierdut notiunea timpului.

    M´am luat si m´am bagat in gari, dupa care am luat o zi sau doua un drum din centrul orasului pe jos spre exterior, sa gasesc autostrada principala spre Marsilia... Dar nu ar crede nimeni cat de mult e de mers si cate zile iti ia sa o faci... Caci nu am ajuns, decat intr´o periferie cu case, de unde un domn cu autobuzul m´a luat inapoi spre centru demonstrnd ilogicitatea actului meu...

    Dar mi´am luat inima in dinti si am luat un tren, mai aiurea, caci nu stiam deloc Orasele altele din Franta decat Nice, Paris, Marsilia, Nantes... Si trenul m´a dus undeva in nord vestul tarii, in ceva loc cu o ceata de taiai cu cutitul... Fiind chiar plina iarna... Am stat in gara, si am luat un tren spre Nantes... O amenda si am ajuns...

    Frumos in Nantes... Am vizitat destul de mult. Am facut o schita de autogara.. Peste tot pe unde am umblat faceam schite... Pe Champs Elysees faceam schite de papuci mai mult, si unori de haine... Multi Labeled... Alea erau cele mai faine.. 

    De acolo am ajuns in Marsilia, unde nu va pot spune cat de ciudat e sa fi pe malul marii si sa bata vantul de sa te taie... Nu am stat mult nici acolo... Am luat´o spre Italia... Scria directia Torino... Am ajuns in munti si de acolo trebuia sa iei ceva autobuz... N´aveam bani, noroc cu o tanti, ca altfel ajungeam din nou sa incerc sa ma duc cu telescaunul pe varf, macar sa raman stanca undeva...

    Am ajuns in Torino, directia Milano, apoi Roma, unde am ajuns mai peste tot, dar am plecat spre Rimini, caci am fost acolo mai mic si vroiam sa ma angajez unde mancasem odata o pizza buna... Iti dai seama vis... In cap nu aveam deloc timpul.. Ma gandeam la familie. Cum baiatul ala sta cu ´nana´ si imi zice tata? Cum imi pierd timpul sa cer sarmale de anul nou sau craciun si primesc felii de salam cu cascaval? Cum tata, pe cat zice ca ma iubeste, ma tine numai in c**at? Cati copii am in total? Cat de paralel sa fi cu viata sa fi ca cei apropiati mie: tot timpul mucles, ca apoi sa ti se dea prieteni? Cu adevarul: mai mult aveau in plan sa ajungem sa ne batem... Parerea mea sincera.. Ca ei tot impresia ca ma poate bate vreunul o au... Ma rog... Roma din nou, unde am ales sa ma fac Papa... Am fost la consiliatoriu si am confesat problemele, am lasat datele personale, am luat un numar: Adami al treilea... Nu intelegea preotul de ce al treilea, dar cu ceva logica pe care am pus´o noi cap la cap... Am primit invoire pentru nume... Mie imi era placut, dar culmea ca fusesem inauntru singur. In biserica goala. si cand am intrebat: ´Ma che Dios mio?´ Atunci au aparut oameni... Ma gandeam si la femei.. Daca e sa fiu sincer... Ma gandeam la Adriana Chechick, caci restul imi parea nepotrivite, ca statut social cel putin, sau nebune rau..

    Napoli l´am vazut cateva orase... Dar am ajuns si in Bari inainte sa ajung in Calabria, unde am fost placut impresionat. 

    In Calabria... Am primit bani de pantofi, am primit una alta... Era ianuarie-februarie 2014 din cate credeam eu, dar daca le iei pe hartie, era 2015... Am plecat si am ajuns in Sicilia, unde era luna martie... Desi crezusem ca am stat vreo 4 luni in Calabria...

    Sicilienii? Rapperi prieteni, afaceri de familie care imi plateau mancare in fiecare zi, casa gasita si primit accesul inauntru de la oameni si ´proprietar´... A fost ok... am staat pana prin iulie... Era campionat modial de fotbal, eu asta tin minte clar..

    Am plecat de acolo caci nu gaseam mare lucru de facut. macam pe grtis si fumam ´ce trebuie´ cateva chistoace pe zi, mai primind putin si seara de pe la cunoscuti, dar nu era de mine... Asa ca am pornit din nou la drum.

    Am plecat spre nord, unde, luand´o prin munti, to spre Nord, am ajuns in Olanda, de unde am luat un drum pana la tata, sa vad daca mai traieste si daca e acolo... Numai stiu daca se mutase, dar mi se pare ca da. Statea in Limours... Poate... Nici nu stiu daca l´am intalnit sincer, sau daca mi´a dat bai, caci oricum destul de repede am pornit spre Spania si am ajuns pana in Portugalia prin Madrid... Venea iarasi iarna... Teoretic 2016 era aproape. Acum Vazand cronologia pe hartie, desi de multe ori ma gandeam ca ceva date de la mine din cap nu se leaga... Dupa ce m´am invartit prin Porto cat am putut, m´am intors pe falia nordica, pe langa ocean.. A fost lung si greu deja... Dar ajuns in Limours, am luat un tren normal spre Calais sa vad si Anglia, caci pe unde am fost, oamenii mancau gratis la cantina multi... nu prea erau locuri unde sa te angajezi.. Ar fi fost un loc unde aveau nevoie de un designer grafician... Dar eu aveam diploma de designer ambiental.. Nu vroia, caci spunea ca nu are cum sa se justifice legal de angajare. OK, am inteles... 

    In Calais am ajuns prima data inainte sa ma intorc in Paris, unde am ajuns la tata si mi´a dat doua sute de euro, caci tin minte ca Noaptea de Craciun 2015 am dormit intr´o cutie la propriu, si m´am trezit aproape inghetat, de cateva ori pana dimineata. Dar m´am intors in Calais aproape de Anul Nou... Cred ca exact in Noaptea de Anul Nou... O noapte de pomina, petrecuta cautand portul caci am ajuns acolo cu autostopul dintr´o localitate anterioara... Ma dadusera jos din tren si femeia ce controla biletele sarea de fund in sus ca ea asa avea sa isi plateasca biletul spre casa, si una si alta, noroc cu politia feroviara care mi´au dat drumul cum ca: se ocupa ei.

    Londra, Manchester, Liverpool, Dublin, Belfast si apoi in cel mai Nord vestic punct din Irlanda, si intr´o singura noapte am ajuns inapoi in Dublin... Unde a trebuit sa cer bani de acasa, de la unchiul meu, ca sa ajung in Londra, unde iar am cerut bani, de la fratele unchiului, tata, si am ajuns in Paris. Numai vroiam sa plec, dar ei nu vorbeau cu mine normal, eu nu vorbeam cu ei normal... Era o mare ruptura in tot ce se intampla acolo...

    Practic suntem in ianuarie, inceput de februarie 2016... Am o hartie de la bunica langa mine zice ca ar fi fost 2015... Va da´ti seama cat si cum se face bataie de joc la adresa mea de catre oricine? Am fost atata timp plecat... Nici numai stiam unde si cum si ce sa fac... Vroiam sa ma intorc in Romania, dar toti imi ziceau ca nu are rost, dar ei nu ma ajutau nici macar cu vorbe bune,ci aveau discutii despre plante extraterestre si tot felul de probleme cu faptul ca ma trezeam cantand sau una alta... Mda...

    Sa vedem daca se potrivesc internarile si externarile sa ajungem in ziua de azi... Deja biografia asta imi ridica curiozitati...

    Datele sunt incerte pana la un 7 februarie 2016 (2015 dupa niste acte, dar sa vedem daca nu v´ar ridica coua intrebari si probleme). In 7 februarie am ajuns in Timisoara, si transportatorul trebuia sa ma duca pana la bunica. Dar eu am simtit ca ma voi intalni cu ceva prieteni in Unirii prin braulrile pe care le frecventam. Si asa a si fost. Am intalnit un prieten, si, ceva foste colege erau pe acolo, caci una dintre ele vroia sa ne ´pupam´. Eu eram cu gandurile la ce se intamplase in Paris si sincer nici nu pot trece deloc peste asta, asa ca am refuzat frumos si am ajuns sa ma invart prin oras, pana un prieten cu care eram mai ´legat´ a venit si el acolo la locatia unde ma aflam... E destul de ´in ceata´ ce a fost atunci, dar stiu ca varul meu mi´a adus ghiozdanul acasa, cu mine impreuna, apoi m´am mai intalnit cu prietenul ce statea singur, si, am ajuns intr´o seara cam ´repejor´ la bunica si de aici, cam ´repejor´ in Unirii la un bar de sandviciuri unde din cauza propunerilor pe care le faceam prietenilor legate de festivale si afaceri pe care le puteam lega, au hotarat sa ma duca la Vacarescu la un psihiatru, de urgenta...

    Actul zice ca am fost internat din 19 februarie pana in 23 martie 2015. cand am fost internat aveam 60-70 de kilograme. Era defapt 2016. La internare am avut ceva discutie cu un domn ce din cate inteleg sau intelegeam era directorul institutiei, si, mi´a oferit sa merg chiar si acasa inainte sa ma duc in salon, dar eu am mers in salon, caci prietenii canci... Cel cu care ma intelegeam bine ma considera nebun din cauza ca punea anumite intrebari la care raspunsurile ieseau greu, prietenul care locuia singur ma tachina mereu ca nu putem fi prieteni ca inainte, desi am fost cu el priten din a VII-a pana prin anul 2 de facultate... Mama nu credeam ca ma v´a ajuta cu ceva, iar tata era cam suparat pe mine ca sa fiu sincer.. Incercari de a ma angaja in oras au mai fost, dar sincer, aievea... Caci mi´au cerut ´un kebap direct in mana´. Nu era ceva deloc kosher..

    Cand m´au internat, m´au internat cum ca de unde si de ce imi amintesc de visul avut inainte de a ma naste, si mai aveau probleme cu faptul ca nu ma intereseaza orice femeie si faptul ca vorbeam putin agresiv, si, ca tin mortis sa spun ca am facut antrenamente de SRI sau DIA, CIA, FBI, ceva... Caci testasem n substante... Si m´au pus sa semnez o hartie ca primesc o injectie care are nevoie de aprobarea mea pentru administrare, ca in caz ca se intampla ceva grav, sa fiu eu de vina.. Eu intelesesem ca e heroina. Faptic, a doua zi dimineata m´am trezit pe un fel de bezna mentala, cantand, si nebagand in seama altceva decat mancarea, apoi era sa ma trezesc cu unchiul meu in drum spre o frizerie, dar nu m´a dus, asa ca am ajuns din nou in bezna gandirii, si cand a venit o matusa urland de pe scari, abia atunci mi´am revenit si m´am luat de faptul ca se fumeaza in camera de zi de la azil... A fost ultima data cand am vazut scrumiere acolo, caci...

    Prin iunie 2016... Si se cam leaga datele acum... Am solicitat eu o internare in spital caci vorbeam cu bunica si ea nu raspundea inapoi nimic, si eu imi dadeam sufletul sa ii explic unele lucruri, dar ea ramanea impasibila pana ma bufnea plansul si am ajuns sa am un fel de atac de panica subit, pe care nu am stiut cum altfel sa il ´atac´. Decat printr´o internare..

    Din iunie pana in iulie am fost internat. Si ca eram ´liber´, mi´am tinut ziua in familie, nimic pompos, dar a facut bunica un tort, a fost ok....

    Prin august 2017 mi´am facut un tatuaj de care nu mi´e rusine... Am inceput sa mi´l fac singur cu creioane acuarele si ac, in Franta, dar fiind doritor sa imi termin ideea pornita... Mi´am facut tatuajul. In tot rastimpul de cand venisem in Romania, pe langa perioadele internate, mai scriam, la o carte in principal. Abidox. Tot pe atunci a reaparut in minte si Amazia, o carte care se parea in 2012 ca este de interes pentru francezi.

    Mi´am facut pensia pana la urma, pe care o am si acum, si, din lista actelor de internari, nu am mai avut probleme pana in 6 iunie 2019 cand am plecat in Germania la tata, caci acum lucra acolo. Eu totusi am impresia ca am mai fost internat o data de doua ori... Tin minte ca venea mama si imi aducea iaurturi de fructe, si ca tata m´a scos odata de la spital, dupa ce ma vizitase odata de doua ori, la externare ducandu´ma direct la tuns ca sa plece din tara cu o imagine frumoasa asupra si despre mine... Pensia am facut´o prin 2016, parca imi amintesc zile de septembrie octombrie in care ma invarteam sa rezolv actele cu ajutorul bunicii...

    Aveam un prieten la care apelam de doua trei ori pe luna sa imi fac meandrele mergand si la cumparaturi masive atunci...

    Nici cand a venit pensia nu am avut mare noroc. Mi´au pus poprire din prima luna, ca sa imi platesc ceva amenzi, si cu chiu cu vai, am reusit una sa o anulez. Erau doua amenzi, tin minte ca una de vreo 600 de lei si una de 200 de lei. Chiar daca am anulat cea de 200, cea de 600 a ramas de plata si a durat doua luni...

    Dupa ce acest prieten si´a schimbat locul de munca, nu ne´am mai intalnit si am inceput sa vorbesc cu ceva tipa care si´a amintit de o postare de´a mea de pe net si m´a crezut schizofrenic... Ceva tema religoasa... Multi au impresia in zilele noastre ca daca nu Dumnezeu, dar Universul este femeie... Nu ma pot intelge cu ei decat tinandu´mi trena cum o fac si ei, si, la capat, vor vedea ca dreptatea e ciudata... Femeile... Cel mai bine ar fi sa le acceptam ca fiinte dintre noi, in timpul vietii, ca va zice visul meu prelung din´aintea vietii ca acolo unde stau ingerii nu sunt femei.. Doar cand recunosc ca sunt niste halucinatii si de fapt prezente doar ca ceri tu sa vorbesti cu o femeie, nu de altceva. Uite ca am ajuns sa va vorbesc si despre asta.

    Ziua de nastere din 2017 am tinut´o in familie, cu totii, babalacii, adunati... Mi´au facut cadouri, dar am cam cheltuit mai mult eu pe ceea ce era pe masa decat ei pe ceea ce mi´au oferit. Nu o zic ca sunt zgarcit, dar orice evreu are calcule din´astea in cap.

    E ridicol sa va spun ca actele si toate arata niste erori fabuloase produse in stanga si in dreapta, dar nu ai ce sa zici in mare caci fiecare e cu mama m**ii si nu e interesat decat de ceea ce face.. Cumva era de´ajuns.. Oamenii o duceau mult timp bine, cica... Dar daca analizai erau sclavi la femei, iar daca nu erau asa, erau averi si plini de ei, in asa fel incat noroc nu aveau oricum.. Bine, noroc nu am nici eu.. Acum... Sper ca macar planurile care tin de a fi la varsta mea o sa merga cum trebuie.. Nu ma gandesc decat ca poate scrierile si desenele mele vor produce ceva, iar asta ma face sa ma gandesc la a aranja putin apartamentul in care stau ca sa fiu ´mai bine plasat´ pentru batranete..

    Anul 2018 a fost fara internari, si a trecut cam cu privit la calculator si umblat prin oras... nu mare lucru... Pensia era mica... Facuta pe baza primelor 2 internari, am ajuns sa fac ore de terapie psihologica si psihiatrica, unde toata lumea imi zicea cat de bine stau, dar defapt eram in plebea societatii.. Asa ma simt si acum.. Nu am vreun statut.. Am vreo doi, trei prieteni si niste cunostiinte si un plan de bataie cu care o sa inchei postarea.

    Tinandu´mi ziua la un prieten, cum ca m´as fi comportat ciudat, au venit odata si am refuzat internarea, si, se pare ca a mers... Cred ca e vorba de data nasterii din 2018. 27 iulie 2018, 29 de ani ca varsta. Dar dupa intalnirea mea cu telefonul catre salvare pana atunci, nu stiu sa mai fi avut internari. Si nici dupa aceea.

    La inceput de 2019, cand tata se mutase in Germania, aveam programate 2 saptamani de mine, in asa fel incat sa vizitez pana si pe fratele tatalui meu, si el locuitor al Deutschland Natzion de prin 1990. Trebuia sa stau la el trei zile, trei zile la tata, trei zile la un prieten, si inca aproape o saptamana la tata din nou.

    Am ajuns dupa vizita la unchi si la tata in Munchen la gara, unde aparatul mi´a inghitit bani si nimeni nu vroia sa imi dea indicatii spre orasul inspre care trebuia sa ma indrept. De acolo am luat un tren, dar am ajuns cu trenul intr´o localitate numita Villah, undeva in Austria, la granita cu Germania de Sud Est. Am pierdut vreo cinci zile de chin acolo pana a format o femeie un numar de vreo 16 cifre pe telefon, sunand la politie... Poftim cultura... Politia m´a luat, dar nu a putut sa ma aresteze, nu a avut un centru de zi cum se numesc in Romania caritasurile cu cazare, si m´au dus la un spital unde m´au internat 24 de ore in sectia psihiatrie, ca sa vina unchiul meu dupa mine acolo, neexistand alta solutie sa ajung acasa. A ajuns unchiul si m´a dus la el acasa, dar m´a trimis inapoi in Romania, fiind cu tata la o intalnire, dar am ajuns tot cu belele pe drum.

     Mi´au luat in 2019 un avion din Moemingen pana in Timisoara, si din cauza ploii zborul a fost anulat. Am pierdut si drumul catre hotel, printr´o jonglerie de mana mea facuta, din cauza ca ma dadusem la o fata si fata, m´a chemat ea la hotel cand am ajuns sa fim impinsi incolo, dar eu am refuzat, gandindu´ma ca daca petrec noaptea la aeroport, o sa ajung sa scap de toata tarasenia cu fata... Aveam eu o timisoareanca de genul ala mi se parea mie, si era si o discutie pornita la baza cu ea, ceea ce ma facea sa imi adun puterile pana a doua zi cand am sa primesc un bilet de plecare catre Timisoara... Ei... Nu a fost asa.. Am plecat si am ajuns undeva in Munchen, din nou, unde am plecat prin cartiere, ca nu gaseam cum sa iau un tren, si, am plecat peste liniile de tren intr´un anume loc, lucru se pare ca: interzis in Germania.. Era sa mi se faca dosar penal pentru asta. Pentru deranjearea traficului de transport public cica... Am ajuns la tata, dar de acolo am fost adus la bunica, intre timp facand niste plecari prin Italia si prin Germania, dar am ajuns in august 2019 sa fiu internat doua luni la Gataia.. Am fost internat primind o instiintare. Caci am ´bruscat´o´ pe bunica, care ramasese blocata in aer vreo 5-6 secunde legand nici cuvinte, nici miscari, nici clipeli, practic ramasese intr´un fel de blocaj epileptic din cate imi traduce mintea, dar au am plecat spre celalata bunica.. Faza a fost complicata. Imediat dupa ce am ´bruscat´o´, au sunat telefoanele, fratii, copiii ei, unul pe fix si unul pe celular... Tata si unchiul meu. Am plecat solicitand apelul la politie daca e considerat necesar,  cat sa nu fiu facut de ras pe strada.. Am ajuns de fraier sa fiu luat pe sus de niste politisti cu brigada mobila dupa ei, ca sa ma duca la sectia 1 pentru declaratii, dar m´au dus la spital, pe ´via bunica´. Au oprrit la noi la bloc ca sa ia declaratia ei, si a mea, nici nu m´au bagat in seama pana am ajuns pe Vacarescu, unde am stat pe holul de la intrare pana m´au pus sa merg la spitalul de psihiatrie ceva mai uman decat cel de ´periculosi´ de la Jebel, numit, dupa cum spuneam, Gataia. Am ajuns sa ma cert cu bunica des, caci nu ne intelegeam perfect, mult din cauza banilor si a faptului ca nu prea inghitea legaturile mele cu prietenii pe care ii aveam. 

    Dar a trecut, si ajuns la bunica acasa, tata, tot imi facea propuneri... De a merge in Germania la lucru, caci daca o fac, precis imi gasesc ceva usor de lucru pe bani buni si etcetera... 

    Am mers la sfarsit de an 2019... Si am prins un revelion... Venise unchiu´miu, nici ca m´a bagat in seama... Chiar inainte de revelion fusesem pana la Roma, dar am ajuns sa vizitez Milano mai bine. Cartiere noi si etcetera.

    In 2020 la inceput am mai incercat de doua ori sa ajung la Vatican ca aia tot vroiam sa fac la Roma, dar nu aveam cum sa ajung acolo si nu stiu nici acum de ce... Parca se ascundea biserica de mine... Foarte straniu... Practic am stat acasa in Germania, dar era rau de tot... Foloseam pensia din Romania sa imi cumpar suc si tigari... cam de atat aveam bani... Tata nu imi dadea nimic... Ma rog, macare imi dadea...

    Astfel, nu mult dupa revelion am plecat singur spre Romania. Am plecat si am dat de ´capatul universului´. Nu se vedeau portiuni intregi de Lume noaptea... Mergeau oamenii pe strada fara sa manance ceva, adunand sticle goale de plastic... Nu puteai sa cumperi un fruct din magazin ca avea gust de plastic...

    Faceam ture intre Munchen si Viena. Era epoca CoVid ce e drept. Dar am inchis un aeroport prin agitatie si atac cu trenul... Adica au pus garduri de renovare si benzi de distantare, asta dupa ce am fost cu trenul a patra oara din oras pana la aeroport si inapoi...

    Toate astea au dus la cinci zile fara mancare si am orbit... Politia vroia sa ma lase sa mor, dar am luat la rost un baiat de la metrou si mi´a chemat o salvare care m´a dus la un spital, si de acolo m´au trimis la un spital de psihiatrie ce i´l desenasem la o pipa la mama pe un pachet de tigari... Era la 150 de metrii... Au fost cei mai grei 150 de metrii din viata mea... Trecusem prin atatea lucruri prin Viena aia... Bine ca a fost mancarea buna.

    Din Viena am fost trimis in Germania, si, de acolo: in Romania. Ajuns in Romania adus de un alt unchi, cum ca nu au cum sa aibe incredere in mine ca merg acasa... Figuri de ambalati mentali ca nu pot sa ma controleze... O zic sincer... Caci stiu cum e acasa... Daca nu imi gasesc eu ceva de facut, momente in care precis ceva se leaga de a fi de vorbit cu mine sau ceva important de facut, nu tot timpul ce e drept si mai nou deloc, totusi cand e vorba de a sta si a vorbi ca intre oameni, cand imi deschid gura si zic ceva ´taci´, cand incerc sa ma bag in discutie, toti ma absorb din priviri, eventual sigur trebuie sa si reformulez de multe ori ca ´nu se intelege ce vrei sa spui´... Am ajuns internat la Gataia... Evident... Doua luni de zile...

    Am fost in acest 2020 prin iulie ajuns si inapoi Germania, dar am plecat spre Vatican, si una dintre povesti e hilara. M´am urcat pe un ´templu/altar´ si am stat acolo pana au venit mai multi oameni de m´au dat jos... In mintea mea se gradase o povestioara in care Dio si de doua ori Dumnezeu insisi au murit pe altarul acela.. M´au dus la un spital sa vada cum stau cu sanatatea si apoi la un centru de zi, dar dupa doua zile am plecat. si pana pe la sfarsitul anului am mai fost plecat o data, de doua ori... Intamplari care mai de care hilare si in nonsens, caci eram plecat singur si nu era nimic de discutat, dar cum nu era nimic de discutat oricum... Alesesem sa plec pe undeva...

    Eu din cate discutii tot auzisem in casa despre cum si unde si ce se lucreaza eram sigur ca voi ajunge sa lucrez la Amazon. Dar am trecut peste multe lucruri si intamplari, si am ajuns in primul trimestru al anului 2020 in Germania din nou. Intre Frankfurt si Mannheim. Tot acolo locuia si locuieste tata, dar ce sa zic... Am o poveste cum ca o prietena a cumparat din ´banii tai´, recte ´ai mei´, casa, tata zicand odata cu voce tare ca ´imi datoreaza 1500 de euro pe luna´, dar sa vada si sa vedem cum e. Toata lumea vorbeste atat de imbarligat de te doare mintea... Si eu cred ca e ceva efect al Babilonului la mijloc, dar lumea tot incearca sa fuga de Dumnezeu ca e rau. Asa se stie la Babilon. Dumnezeu a fost rau. A imbarligat limbile oamenilor. Nu oamenii au fugit de acolo caci prezenta Lui Dumnezeu era prea puternica si mintea mica, mai ales mintea de soparla, nu suporta asta...

    A ajuns sa ma aduca in Romania el personal dupa ce am trecut prin cele mai ciudate locuri posibile, si m´a dus personal la Gataia, unde stiu de la el si atat ca a si platit sa stau sase luni internat... Din martie pana in septembrie... Si m´a luat direct in Germania de acolo... Mie unul mi se pare cam ciudat... Dar nici ca ceilalti oameni imi par cu toate doagele la ei...

    Ma apucasem de un an doi de ceva muzica pusa pe youtube, totul amatorial realizat si ramas un proiect in cumpana. Daca imi amintesc bine am inceput prin 2019, dar verific imediat, februarie 2019 spun datele de pe canal.. Anul de 2020 s´a terminat in Germania, unde oamenii se distrau minune mare, dar nu stiu la ce se asteptau de la mine, ca n´am putut sa intru in nici o discutie, in schimb se urla pe mine sa imi gasesc ceva de lucru, si pe la mijlocul lui noiembrie, am reusit sa fac cumva sa fiu luat in calcul... Unde? La Amazon... Am ajuns sa lucrez prin ianuarie februarie... Am lucrat doua luni si un sfert... 

    Am facut o plimbare pana in Paris unde am vazut ca vorbele mele de pe langa o cladire ce avea birouri legislative mai mult, desi in buricul targului de comert, si, LaFayette este un mall deschis in acea cladire, dupa invarteli de boschetar, ale mele... Am avut si de verificat faptul ca o femeie din Franta se dadea Donator... Adica se face ca e o femeie cu cancer la creier iremediabil, si, ea este in dorinta de a gasi cui sa ii dea vreo 80 de mii de euro... Ceea ce pe mine ma interesa, si lucru care ma flata cumva, cum ca ii placea ce puneam eu pe net... Sa zicem ca o cred si acum, dar fara contact vizual si fara acte in regula care se fac doar prin fax sau fata in fata, iar faxul aproape ca nici numai exista, eu nu ma mai bag la nimica...

    Intors in 2022 din Paris in Germania, Viernheim, am vrut sa imi fac o progrmare la tatuaj, caci mi se potriveau ´vanturile´... Tata mi´a luat in prima luna de lucru 500 de euro, in a doua 750... Totusi, aveam o vacanta prezenta in calcul, care imi consuma vreo 600 de euro doar pentru a´mi lansa un album... Cand eram mic faceam atat de mult rap, incat probabil ca pot numara vreo trei ani de rap continuu, daca nu, doi ani si jumatate... Nimeni nu crede nimica, dar eu cred ca vor sa puna treaba asta pe niste stalpi ai lumii ce unii incearca constant sa ii bata, sa ii rupa, sa jongleze cu ei, totul pentru nemurire. Dar una data de dracu. Caci Dumnezeu imi da nemurirea, si, stiu exact ce trebuie sa fac... Nu e o chestiune de care sa ma pun sa dau in stanga si in dreapta oricum, deci: Omerta/Aslamt. 

    Am renuntat la lucru de la Amazon caci se lucra 13 ore pe zi. Am plecat in Italia si am ajuns in Sicilia. Acolo am lucrat aproximativ o luna pe 500 de euro, cu masa si casa asigurata, dar cu femei care se speriau de stafii peste tot in jur... Am plecat la Vatican si trebuia sa fac 3 zile pana acolo, continuam astfel sa lucrez la spalat vase, dar a durat 9 zile sa ajung la Vatican, in Catania, desi le´am lanssat doi rapperi, m´au atacat cu cutit...

    Acum locuiesc cu bunica, si va prezint planul de bataie inainte sa scot de la naftalina cateva informatii.

    

    Planul momentan este relativ simplu, si totul porneste de la aceste bloguri pe care tot scriu si tot scriu, desi pentru multi sunt lucruri aberante. Adevarul e ca unele postari nu sunt editate la sange, si de aceea par fara cap si coada. Normal, nu au coada! Nu le´am terminat. Dar la unele mai este de lucru la calitatea exprimarii, cum si la acesta am avut de lucru... bataie de cap. O sa inchei cu pozele datelor ´reale´ despre 10 ani din viata mea...

    Multe din lucrarile mele se bazeaza, din discutii cu oamenii, pe discutiile cu ei, deci, povesti incepute undeva, si preluate pentru o continuare in conformitate cu gandurile mele, si ca sa fi sincer, si ale voastre (am vazut pe google news, ´batman the new villain´, ´joker the most sane person in the world´)... Chestiunea e ca eu nu duc povestiile acolo unde vi se pare, deci nu prea sunt deacord cu ce muncesc unii, asa ca, ma voi lua dupa unele povesti, si voi deschide o pagina web: http://sflictenstudios.tm.co. Ideea mea generala e sa fie marca Coca´Cola in stanga titlului si in dreapta Pepsi´Cola, dar poate ar fi fain ca locul lor sa se tot schimbe.

    Era o problema de care va vorbeam. Ca atare, plata: oricine intra pe pagina principala si vede ´bulk´ul´ de poze aranjate in patrat, ale mele, cu mine in poza, se castiga 1 cent, poate chiar 3. Paginile ´luate/plagiate´ nu vor ua nimic, dar nefiind vorba de o multitudine de pagini, intre 13 si 18 centi pe pagina scrisa de mine, care daca e citita pe net, are watermark label pe ea: SFLICTENSTUDIOS. In diagoanala. Poate cu TM.CO de asemenea. Daca descarci de pe pagina ´cartea´, primesti coperta drept bonus, si, cartea in format pdf si word, iar pretul este de 0,75 centi pe pagina, in cazul paginilor de sceristica, 1,15 centi sau 1,75, depinde daca e film... Asta e prima ´optiune´ de pe site. 

    A doua optiune de pe site, este arhitectura si design. Poze, pe care daca le maresti, castigul e de 3-5 centi, dar au watermark. Pe unele pagini poate aparea ´studiul´ ca optiune de vizualizare, caz in care, depinde de studiu, pretul poate fi de la 10-15 euro, pana la 50-75 euro.

    Ultima optiune, a treia, este ´muzica´... Unde linkuri duc la pagina mea youtube, si la playlisturi la modul general... Luate de unde si de pe cum, puse probabil ca spotify toate variantele de playlisturi, si pe care se castiga sa zicem pretul de 1 vizualizare pe youtube, adica undeva la 13-18 centi per click... 

    Tataaa... Nu cred ca o astfel de optiune nu iti poate aduce ceva venit adiacent bazat pe marketing afiliat...

    Fiecare ´pagina-optiune´ o sa aibe un autor. La pagina cu muzica este Giodi Th.

    Fiecare ´pagina-optiune´ o sa aibe un mail pe care se primesc mesaje pentru diverse interese... O idee pentru un text, o licenta pentru o cumparare de carte de deschidere a productiei unui film sau serial...

    Probabil ca toate paginile de mail vor redirectiona mailul catre un mail personal... Dar asta e ceva ce tin eu a mentionez si atat...

    Toate paginile adresei web va avea linkuri catre canalele mele principale de social media.

    

    Acum stau la bunica, da. Dar in timpul plecarilor mele: Prima data cand am fost la Vatican am trecut printr´o piata fara Obelisc, si m´am intalnit cu Adriana Chechick in ea, dupa cum vorbisem in biserica, si am intalnit´o in timp ce in fata mea oameni deseneau in spirala obelisc´ul... 

    Am dat o idee de reclama pe net pe o pagina de´a lui Johnny Depp... Vorbeam despre a canta la chitara electrica in desert, parfumat de Dior si sa astepte un lup... M´a contactat apoi, dar mi´a cerut 1500, 3000, sau 4500 de dolari, depinde de cat ma intereseaza sa ma bag in programul lui.

    Am vorbit despre Harry Potter, am vreo 15 urmaritori cu numele de Emma, Watson, sau Duerre, pe instagram, una reusind sa ma convinga sa ii trimit si bani... Vreo peste 500 de euro am trimis inainte sa imi intre mintea in cap...

    Am fost contactat pana si de Simona Halep, zicand ca e interesata sa vorbeasca cu fani, si pana in momentul zero exprimandu´se ca vine ea personal sa ma vada pentru ce proiecte de film am pentru ea si cat ma iubeste... In ultimul moment cerand bani pe cazarea la hotel. Jumate din ea... Milionara in euro in, ma rog, Romania...

    Pana si Emilia Clarke m´a contactat doar sa imi spuna ca uraste barbatii fara bani.

    Eminem cere ceva Apple GiftCard.

    Cytherea mai raspunde la mesaje, dar una sau doua replici seci si fara informatie.

    Keanu Reeves vroia sa imi dea 10000 de dolari, dar cand i´am zis ca vreau sa ii utilizez sa ma intalnesc cu o femeie, mi´a dat block...

    Jeniffer Aniston vroia un GiftCard de 10 dolari, doar ca sa poata sa imi dea video call, caci altfel nu ii mergea Instagram Chat´ul, demonstrat recte, cu un screenshot.. Fair

    E simplu ca nu pot sa cred orice baliverna... 

    

    Toate astea ma fac sa va arat cum arata cei 10 ani de zile pierduti ca sa incerc sa va aduc si voua din spectacolul vietii in si la cunostiinta, scris de bunica, ´dupa acte´..

    

    Nu am nimic de zis inafara de faptul ca: Mi´a ajuns!!! 

    Nu am nimic de zis inafara de faptul ca Voi va ganditi la SICILIA mai mult decat mine      Nu am de adaugat nimic inafara de faptul ca daca vi se pare ca Dumnezeu insusi            are ceva cu mine, eu am timp si chef sa ma cert cu El cum nu are nimeni, deci puteti sa        o lasati balta. Eu abia astept sa il iau la bani marunti pentru Gunoiul Ce Este Viata               Asta.

   Nu am nimic altceva de spus decat ca nu ma voi lasa influentat de nimeni, am patit´o destul de urat... Si pe unde am fost, si pe internet... Omenia si Interesele functioneaza in ziua de astazi dupa trguli figuri de stil... Anapoda recte..

    Giodi Th va saluta! (PAA)